Why?

"And I'm tired of being all alone"... Parerea mea este ca atunci cand esti cu persoana nepotrivita obosesti facand-o sa fie potrivita si in final totul se rupe pentru ca nu este persoana care trebuie. Si atunci de ce ne luptam pentru toti cei care ni se par la prima vedere potriviti, cand ei de fapt nu sunt?

Nu v-ati gandit niciodata ca mereu cand luptati pentru ceva obositi? Lupta asta continua... incepe sa va/ma distruga. Si simt... simt ca mereu cand incerc sa fac mai mult, mereu cand vreau sa fac ceva, mereu imi taie elanul. Mereu se intampla ceva ce ma face sa ma opresc. Si ma intreb... oare a/am facut alegerea gresita sau pe cea corecta? Si daca e cea corecta, eu de ce nu imi dau seama? De ce? De ce fiecare gest pe care il face, fie el si unul prietenesc si neintentionat, de ce ma distruge? De ce ma gandesc mereu ca puteam sa fiu eu aceea? De ce nu ma impac cu ideea ca nu se poate? Sau nu vreau sa accept ideea ca nu sunt eu aceea? De ce atunci cand sunt in fata mea simt ca inebunesc? De ce atunci cand e in fata mea ma pierd? De ce atunci cand suntem singuri nu imi gasesc cuvintele sa ii pot spune ceva? De ce mereu am impresia ca par o proasta in fata lui? Si mai ales de ce mi se pare ca nu mai am toate calitatile pe care inainte eram convinsa ca le am? De ce nu mai sunt eu? De ce se intampla toate astea? Sau mai bine zis... de ce mie?

Answer: Because.

Advice 1: I must pretend that everything is OK.

Advice 2: Niciodata sa nu incetezi sa lupti.