5th december...
Iti amintesti ca ochii vorbesc. Ei soptesc fericire. Asa parca iti spuneam.Te-am invatat usor usor sa iti intizi aripile sa zbori. Inca mai inveti. Nu-i timpul pierdut.Ti-am incalzit mainile. Am folosit caldura sufletului meu. Parfumul tau mi-a patruns in vene. Si chiar de-as vrea. Nu mai pleaca. Ochii aia... nu ii uit. Iar tu, ai avut grija de mine. Mi-ai lasat luna sa imi lumineze drumul. Si vocea ta sa ma linisteasca atunci cand sunt speriata. M-am obijnuit sa imi beau cafeaua dimineata si in zatul ramas sa vad ochii tai. Imi imaginez mainile tale in parul meu in fiecare dimineata cand il pieptan. Inchid ochii si am impresia ca ma tii de mana. Asta fac in drum spre scoala. Iar tu pleci si vi. Ca valurile. Ca marea. Si ea imi lipseste. Credeam ca este singurul lucru de care imi este atat de dor. De care mi-a fost. Si de care imi va fi vreodata atat de dor. Dar acum sunt sigura. M-am inselat. Imi lipsesti mai mult ca marea. Acum e timpul ca valurile sa se retraga. Dar nu pentru multa vreme. Vor veni inapoi. Mai mari. Mai multe. Mai sarate.Imi vor lipsi. Mult. Acum am ramas fara cuvinte. Sarutul tau mi le-a luat pe toate. Dar macar stiu ca ti-am scris. Pentru mine. Pentru tine. Pentru noi. O raza de soare. Sper sa numaram cat mai mule.
Iti amintesti ca ochii vorbesc. Ei soptesc fericire. Asa parca iti spuneam.Te-am invatat usor usor sa iti intizi aripile sa zbori. Inca mai inveti. Nu-i timpul pierdut.Ti-am incalzit mainile. Am folosit caldura sufletului meu. Parfumul tau mi-a patruns in vene. Si chiar de-as vrea. Nu mai pleaca. Ochii aia... nu ii uit. Iar tu, ai avut grija de mine. Mi-ai lasat luna sa imi lumineze drumul. Si vocea ta sa ma linisteasca atunci cand sunt speriata. M-am obijnuit sa imi beau cafeaua dimineata si in zatul ramas sa vad ochii tai. Imi imaginez mainile tale in parul meu in fiecare dimineata cand il pieptan. Inchid ochii si am impresia ca ma tii de mana. Asta fac in drum spre scoala. Iar tu pleci si vi. Ca valurile. Ca marea. Si ea imi lipseste. Credeam ca este singurul lucru de care imi este atat de dor. De care mi-a fost. Si de care imi va fi vreodata atat de dor. Dar acum sunt sigura. M-am inselat. Imi lipsesti mai mult ca marea. Acum e timpul ca valurile sa se retraga. Dar nu pentru multa vreme. Vor veni inapoi. Mai mari. Mai multe. Mai sarate.Imi vor lipsi. Mult. Acum am ramas fara cuvinte. Sarutul tau mi le-a luat pe toate. Dar macar stiu ca ti-am scris. Pentru mine. Pentru tine. Pentru noi. O raza de soare. Sper sa numaram cat mai mule.
Care Doamne iarta-ma a dat plictisitor si urat?...manelistii?
ReplyDeletebai andra eu ti-am spus ca trebuie sa postezi si niste manele ceva, dar vezi daca nu ma asculti?
:)) la prestanta mea nu imi permit sa postez manele mai micuto
ReplyDeleteDa, aici ai dreptate :-? Trebuie sa gasim o cale de mijloc ceva, intelegi. E totul legat de tactica, ca in razboi. Poti sa faci inca un blog dedicat manelistilor de exemplu, ca sa nu strice blogul asta minunat al tau din cauza insensibilitatii lor.
ReplyDeletemda:)) cred ca as putea face si asta
ReplyDeletesee? ideile mele, ah!:x uneori ma uimesc pe mine.
ReplyDeletetomina,tu esti omniprezenta, oriunde intru sa ma uit la ceva, pac! TOMINA :))
ReplyDeletesi nu iti place? ;;) :))
ReplyDeleteDa,ai perfecta dreptate.Conteaza enorm sa stii pe cineva langa sufletul tau.Iar golul este imens cand locul e lasat liber dintr-o prostie sau dintr-o chestie demna de tot rasul.
ReplyDeleteE greu sa-ti revii daca tii la acea persoana mai mult decat la viata ta,dar sa stii ca marea si soarele sunt singurele ce te pot calma,ce te pot ajuta sa treci mult mai usor peste probleme si peste pierderi.
Stiu qum e...si acum poti sa faci orice iti trece prin minte doar sa ramai langa acea persoana.Te-ai simti suspendata daca ai ramane fara acel sprijin esential.
Scrii super:*.nu te opri,ai multe de zis in continuare;)>:D<