Scared Of Lonely?

Groaza in fiecare dintre acele persoane de pe plaja magnifica, la ceasul unui apus care-ti taia respiratia. Groaza de a ramane singur, groaza de intunericul care le umplea imaginatia cu diavoli, groaza de a face ceva neprevazut in codul bunelor maniere, groaza de judecata lui Dumnezeu, groaza de comentariile oamenilor, groaza de justitia care pedepsea orice greseala, groaza de a risca si a pierde, groaza de a castiga si de a trebui sa convietuiesti cu individa, groaza de a iubi si de a fi respins, groaza de a cere o marire de salariu, de-a accepta o invitatie, de a merge in locuri necunoscute, de a nu reusi sa vorbesti o limba straina, de a nu fi capabil sa-i impresionezi pe ceilalti, de a imbatrani, de a muri, de a fi remarcat pentru defectele tale, de a nu fi remarcat pentru calitatile tale, de a nu fi remarcat nici pentru defectele, nici pentru calitatile tale. Groaza, groaza, groaza. Viata e un regim al terorii, in umbra ghiliotinei. "Sper ca asta sa te mai linisteasca", auzise ca-i spunea diavolul. "Toti sunt terorizati; nu esti tu singurul. Unica deosebire este ca tu ai trecut prin ce era mai greu, tot ce era mai de temut ti s-a transformat in realitate. N-ai nimic de pierdut, pe cand toti cei care se afla pe plaja asta traiesc cu groaza in suflet, unii mai constienti, altii incercand sa o ignore, toti insa stiind ca ea exista si ca-i va lovi in cele din urma."

(Paulo Coelho - Diavolul si domnisoara Prym)

Citeam randurile astea si mi-am dat seama ca asa este si in viata de zi cu zi. Ne e teama de ce o sa spuna ceilalti, atunci cand facem ceva neobisnuit pentru ei, dar normal pentur noi.
Ne e teama de ce o sa spuna mama daca luam o nota mica, chiar daca tu stii foarte bine ca ai invatat dar profesorul are ceva cu tine.
Ne e teama de ce o sa spuna tata ca am venit cu 3 ore mai tarziu acasa, chiar daca eram la casa de alaturi si nu mi se putea intampla nimic.
Ne e teama ce o sa spuna profesorul ca nu am facut tema, chiar daca tu de fapt ai facuto dar ti-ai uitat caietul.
Ne e teama ce o sa zica fata de la clasa de alaturi cand ma va vedea cu o bluza ca a ei, chiar daca habar nu aveai ca ea are o bluza ca aia.
Ne e teama ce o sa zica omul care trece pe langa tine pe strada pentru ca porti ochelari desi sunt 3 grade afara, dar este foarte soare.
Ne e teama de ce o sa zica vecina de la 3 cand o sa ma vada ca am iesit in oras cu niste blugi super rupti, chiar daca pe ea nu o afecteaza cu nimic.
Ne e teama ce o sa zica vanzatoarea de la magazin cand o sa ii ceri tigari, chiar daca probabil nu sunt pentru tine.
Ne e teama ce o sa zica fratele mai mic cand o sa vada ca tot ce i-ai spus nu este adevarat, chiar daca tu intentionai sa nu ii strici copilaria spunandu-i ca nu exista Mos Craciun.
Ne e teama cainele care se apropie de noi pe strada, chiar daca el probabil doar cerseste ceva de mancare.
Ne e teama de ce o sa apara despre noi in presa a doua zi, chiar daca este poate si vina noastra ca nu am fost prudenti(asta in cazul in care sunteti persoane publice).
Ne e teama ca ploaia ce va veni ne va uda, chiar daca este doar apa.
Ne e teama de zapada care ni se aseaza usor pe gene, chiar daca este atat de inofensiva.
Ne e teama de soarele puternic sa nu ne arda fata, chiar daca el e face ziua mai frumoasa.
Ne e teama de mare, chiar daca ne simtim atat de usurati cand plutim pe valurile ei.
Ne e teama de vantul care bate, chiar daca el ne alunga toate supararile.
Ne e teama de moarte, chiar daca tot ce se stie este ca dupa moarte, acolo undeva, este fericire.
Ne e frica de boli, chiar daca stim ca ele ne fac mai imuni.
Ne e frica de oameni, chiar daca stim ca ei ne pot devenii foarte buni prieteni.
Ne e frica de foarte multe lucruri din viata asta, chiar daca nu ne dam seama. Iar daca ne e frica de toate astea, de ce le induram? Ne e teama de singuratate? Cu siguranta! De ce nu facem in asa fel incat sa nu ne mai fie frica? Ideea era ca ne e teama degeaba! De fapt asta e parerea mea. Dar DE CE?