Spring Story.

1 Martie. Uau... abea m-am trezit si uite: zambesc! De ce? Nu stiu, nu prea am motiv. Ma rog, stiti cum se zice: ca luna martie e luna primaverii si trebuie sa fim fericiti si bla-bla-bla! Si daca nu ai de ce sa fi fericit, ce faci? Stai cu un zambet pe fata toata ziua doar ca sa il ai? Cam trist as zice. Si ca sa fiu in ton cu ziua, cu sarbatoarea, m-am hotarat sa ies la o plimbare revigoranta prin parc. E ciudat. Sunt atatia copii... nu ar fi trebuit sa fie la gradinite, scoli, licee sau altceva? Ma rog. Trec cu vederea si imi continui plimbarea. Zilele trecute am vazut un loc ideal unde as putea sa stau sa citesc ceva si sa ma relaxez. Fix spre acel loc ma indrept. Merg cu capul ridicat dar imi e greu sa zambesc. Nu prea am de ce sa ma bucur. Da, da, da vine primavara. Dintr-o data ma opresc. Uau! O fetita, nu mai mult de 4 anisori, ochi albastri, blonda, zambet superb, radea si se juca cu un catelus micut si alb. Imaginea parea scoasa dintr-un film, iar atunci mi-a trecut prin cap: ce-ar fi mers acum niste poze... Iata-ma, am ajuns. E atata liniste fata de restul parcului. M-am asezat lana un copac. E o senzatie ciudata, in sensul bun. Mi-am deschis cartea. Ceva cu dragoste si palavrageli dinastea. Simteam ca in timp ce citesc ochii incep sa mi se inchida. Trebuie sa fie de la ultimele cateva zile. Au fost groaznice! Ca prin magie EL apare in fata mea. Parea sa fie locul perfect. Momentul perfect. Totul!
- Uau! Arati superb azi, ti-ai facut ceva la par?
- ă... nu chiar, multumesc! uau, ce-i cu mine?! nu am mai fost asa timida de ani de zile. Revino-ti!
- Uite ce e... ma gandeam... azi e 1 martie si poate ti-ar face placere o plimbare prin parc... doar ma gandeam nuuu...
- Da... da, desigur, mi-ar face placere. Nu-mi vine sa cred! M-a invitat la o plimbare! Eu si EL. Doar noi! Uau!!! Nu am cum sa ratez asta.
Si ma ridic si plecam amandoi prin parc. Unde mi-a disparut cartea? Off la ce ma gandesc... nu e momentul sa ma intreb unde imi este cartea! Ia stai! Si toti oamenii, copii mici care erau in parc, unde au disparut? Oook... asta devinde ciudat, ciudat de bine! Hei fi atenta aici! EL imi face cam multe complimente pentru o simpla plimbare prin parc, ar trebui sa mai pastreze si pentru urmatoarele iesiri. Daca va mai exista o urmatoare iesire, da pai mai multe...
- O secunda, ai ceva pe obraz.
- Fuck! Cine eu? Shit! Ce ma fac? ă.. da?
- Mm... da. Lasa-ma sa te ajut!
- ă.. bine. Se apropie, se aproapie... Doamne! Ce face? Asa imi ia acel ceva dupa obraz? De ce ma impacientez... Nu ar trebui sa imi para rau... Uă! Mmmfllplff. God! Asta a fost uau!
- Scuza-ma daca am fost prea grabit. Cred ca mai intai era asta, (martisorul) apoi... ce parere ai in legatura cu a-ti petrece primavara impreuna cu mine?
- Uau! ă.. da... da! si eu care credeam ca imi voi petrece primavara singura... Stupid me! Another kiss, yesss!
Uou, uou, uou, uou, uou! Ce se intampla aici? Unde a disparut EL? Si sarutul? Si martisorul? Si cum de sunt aici atatia copii? Nu era nici macar unul. Si cartea mea? Parca o pierdusem. Oooo nu! Spune-mi ca nu e adevarat! Spune-mi ca nu a fost numai un vis! Spune-mi te roooog! Si lacrimile imi curgeau siroaie pe obraji. Ceva mai rau nu putea sa se intample de 1 Martie. 1 Martie!!! Sau poate nu. Dintr-o data, EL aparu in fata mea. Mi-am scuturat capul. Nu mai era un vis. Si deschide gura, ce oare o sa zica?
- Frumos tricou! Trebuie sa fie nou...
- Multumesc si... imi place camasa ta. Idioat-o! Nu putea sa scoti altceva mai bun pe gura?!
- Ce spui de o plimbare prin parc. E o zi frumoasa, nu-i asa?- Da, desigur. Mi-ar face placere. Se pare ca visul s-ar putea sa devina realitate. Cine stie. Tineti-mi pumnii !