Friday, November 5, 2010

Nu, nu vreau titlu... nu imi trebuie.

Mister... unde esti? Nu te vad, nu pot sa te gasesc cu privirea. Ma simt singura. Plec. Dari stai! Uite! Ceva, acolo in intuneric... ma priveste. Sufletul mi se umple de teama, dar ma strigi. Atunci vocea ta alunga teama din sufletul meu si face loc fericirii. Acum stiam ca esti tu. Nu imi mai era frica. Puteam pasi linistita prin intuneric. Stiam ca daca se intampla ceva esti acolo sa ma prinzi cand o sa cad. M-am apropiat si... primul sarut, 5 noiembrie. Nu-l voi uita. M-ai luat in brate si parfumul pielii tare mi-a patruns pana in vene. O sa ramana acolo si... nu te supara. Nu ti-l voi da inapoi prea curand. Dintr-o data o atingere rece m-a speriat. Ah, era mana ta. Am luat-o in a mea si am incalzit-o. Am avut grija de ea si acum ii este bine. Am incercat sa ma uit in ochii tai, dar nu i-am vazut. Era intuneric, dar sunt sigura ca tu i-ai vazut pe ai mei. Ce-ti spuneau? Vreau sa stiu! M-am apropiat. Ti-am simtit iar mirosul. L-am improspatat. Mi-a ramas pe maini. Nu mai vrea sa plece. Nici nu-l las. Ti-am atins chipul. Am simtit barba aspra in palma, dar nu m-a durut. Ai avut grija sa nu ma raneasca. Multumesc. Am mers impreuna pe strazi nicaieri. Nu conta unde mergeam atata timp cat eram impreuna. As fi mers oriunde daca mergeai cu mine. Nu stiai. Acum poate stii. Tu alergai. Eu simteam ca zbor. As fi renuntat la aripile mele si as fi alergat cu tine in loc sa zbor. Daca mi-ai fi cerut. Dar nu ai facut-o. Am vazut in privirea ta ca vrei asta. Asa ca am alergat si eu. Nu-ti fa griji. O sa te invat si pe tine sa zbori. O sa zburam impreuna. O sa visam ca zburam pe un taram necunoscut unde nimeni si nimic nu ne poate opri zambetele... rasul... fericirea ce vine chiar din suflet. M-ai condus pe strada mea. Ma tineai de mana sa fi sigur ca nu plec nicaieri. Stai linistit! Nu am sa plec. O sa iti fiu alaturi mereu. Voi trai vesnic. Dar as renunta le eternitatea mea pentru o clipa in plus alaturi de tine. Pentru un sarut dulce. Fi fara grija! Nu o sa fac diabet. Ne-am luat la revedere. Te-am strans in brate ca sa stii ca indiferent unde esti eu sunt acolo cu tine. Ti-am oferit un sarut apasat ca sa nu il uiti pana maine. Si am respirat aerul tau inca doua secunde. Sigur imi va ramane pana maine, undeva prin corp. Am plecat si... nu m-am uitat inapoi. Nu voiam sa regret ca nu te-am mai sarutat inca o data si ca nu te-am tinut putin mai mult in brate. Desi am regretat. Am intrat in casa si m-am sprijinit de usa. Am crezut ca nu e real. Am urcat repede scarile cu pasi galagiosi vrand sa fac ceva pentru ziua asta. 5 Noiembrie! Am facut un desen. Imi aduce aminte de tine. L-am facut pentru tine. Imi ajunge sa stiu ca il ai. Vreau sa iti fac o surpriza. Sper sa iti placa. Scriu ceva si... ma culc. Ma trezesc. Cu zambetul pe buze... esti cheful de viata cu care ma trezesc. Fiecare dimineata imi aminteste de tine. Fiecare stea, de ochii tai. Fiecare frunza, de chipul tau. Fiecare adiere, parfumul tau. De ce totul imi aminteste de tine? Cred ca in asta consta fericirea si frumusetea. Ca la sfarsit, sa vezi ca tot ce e in jurul tau e realizat de tine, de mine, de noi. Atat.

No comments:

Post a Comment