Finally.

... si m-am trezit. Am deschis ochii. M-am ridicat din pat. M-am uitat pe geam. Si am vazut. Primii fulgi. Albi. Mari. Multi.
- Fratioareeeee!!! Trezeste-te! Ninge! Uite cata zapada e! Uitateeee!
-Ce ai mai? Nu vezi ce dimineata e?! Lasa-ma sa dorm!
-Fraiere utate pe geam sa vezi cata zapada e in curte!
-Ei e...
-Da ma, e multa zapada! Ridica-te si uita-te daca nu ma crezi!
-Mamaaaaaa, foarte tare! Hai afara!
-Pai haaaai! Eu ce incerc sa fac aici de 5 minute?
Si am iesit amandoi. Afara. In zapada. Si era frig. Eram in pijamale. Dar era atat de frumos. Alergam desculti prin curte. In pijamale cu fesul pe cap si manusile in maini. Dar desculti. Si nu ne plangeam. Era asa de frumos. Nu mai vazusem atata zapada la noi in oras de cand eram mici. Era ca un vis care speram sa nu se termine niciodata. Un om de zapada. Un bulgare in spate. O mana de zapada pe fata. O cazemata. O plimbare cu sania. In total cam o ora de stat afara in frig dezbracati. Dar nu ne-a parut rau. Era prima ninsoare din anul asta. Prima care sa depus in multi multi ani. Si am plecat. Am plecat cu gandul ca acea ora sa tina mai mult de o zi.