The Snowflakes Story.

Cuvinte ca "boschepada" si "piu-piu"si plimbarile lungi impreuna cu prietenii fac dintr-o simpla zi una speciala. La fel ca cea de azi.

Let's write a small summary about this day. It sounds like this:
Morning. Christmas shopping si asta spune tot.
Noon. Again, shopping.
Afternoon. Rink.
Evening. A long walk through the snow with I. and D.
-Uitati-va cum ninge! Ca in povesti! I said.
-E absolut superb! said D.
-Ador asta! said I.
-Aveti fulgi de zapada pe gene! I said.
-Si tu!!! said D. and I.
Apoi a urmat o lunga plimbare. Ningea cu fulgi mari si desi. Am avut multe sa ne povestim. Lucruri marunte. Dar care pentru noi conteaza. Mult. Chiar foarte mult. Si ne-am oprit intr-un parc. Plin de zapada. Ne-am alergat. Ne-am batut cu zapada. Am facut ingerasi. Si am stat. In zapada. Fara sa facem nimic. Era atata galagie in jurul nostru. Dar pentru noi atunci. In momentul ala. Era atata liniste. Stateam pe zapada. Cu fata in sus. Ne uitam la fulgi. Ne uitam cum ninge. Ne uitam cat de frumos ninge. Era ca in povesti. Fulgii mari si desi ni se asezau pe nasul inrosit de frig. Se jucau frumos cu genele. Si se pierdeau in parul des. Dar felul in care ningea. Era special. Era unic. Imbratisarile. Pupicii. Totul. Se simtea in jurul nostru iubirea pe care ne-o purtam. Si era absulut fermecator. E superb sa stii ca ai langa tine persoane care te iubesc. Pentru ceea ce esti. Si te accepta asa. Nu schimba nimic. Te lasa sa fi tu. Pentru ca atunci cand esti tu. Atunci. Atunci te iubesc si mai tare. De-aia chiar si atunci cand boschepada e mare, cand piu-piu-ul nu se mai aude, cand ninge neintrerupt si cand esti singur. De-aia atunci nu te simti singur. Pentru ca stii ca ei pe cineva care te iubeste mult. Mult de tot.