Calm me down.

Da. Si stiu ca si tu ai vrea sa te trezesti dimineata si ea sa fie langa tine in boxeri si camasa ta sifonata de o noapte furtunoasa.

Si doarme. Te trezesti, iti faci o cafea si fumezi cu inflacarare o tigara uitandu-te la ea. Incerci sa o intelegi, dar pare ca un tablou. Extrem de greu de deslusit. Te uiti la ea si observi totul. Ii vezi parul cum sta aruncat, obosit parca si el. Ochii care s-au holbat toata seara in sufletul tau acum se odihnesc. Nu si-au terminat treaba. Nu o sa si-o termine niciodata. Buzele-i ispititoare si pline de dorinta parca iti vorbesc. Incearca sa iti sopteasca mii de sentimente. Dar parca incerci sa asculti un mim. Te uiti la corpul ei si-i contemplezi sufletul. Realizezi ca sub actiuni care intimideaza, adanc acolo, undeva, este doar un copil speriat. Si iti place. Toata pare mica, dar ti-ajunge. Macar atunci si acum, cand tragi puternic din tigara aia, ti-e suficienta. Dar nu intelegi nimic. Se agita si proabil ca viseaza ceva. Si te simti neputincios pentru ca nu vrei sa o atingi de frica sa nu o ranesti. Pare asa firava, desi voluptatea corpului ei te duce cu mintea in locuri... spectaculoase. Te apropii de ea, dar se trezeste brusc. In ochii ei se vede frica si nevoia de tine acolo. O iei in brate fara sa spui un cuvant. Dupa ce se linisteste, se uita la tine si morocanoasa ca s-a trezit se afunda in imbratisarea ta. Mirosul de cafea era pretutindeni. Cateva minute mai tarziu, tot in camasa ta, beti cafeaua impreuna. Pierduta isi arunca ochii pe geam si vede cum lumea ei cu tine, e separata de tot ce inseamna realitate. Dar e exact ce are nevoie. Se uita in ochii tai, trage din tigara si apoi iti spune ca era speriata. Speriata ca tot ce insemni tu e ireal. Te-ai aplecat si ai sarutat-o pe frunte. Ai stiut atunci ca este mai mult decat orice ai intalnit pana atunci.

Cafeaua, aburul, savoarea ei a trezit totul in voi. Si ati trait fara sa va pese de ce este dincolo de sticla.

Watch for the signs.

Ma uitam pe fereastra si asteptam sa ploua. Vedeam numai in negru si gri. Florile, casele, oamenii, totul. Pana si cartile, care pana atunci mi s-au parut pline de culoare, acum erau in alb si negru. Am suflat sperand ca cenusa ce se pusese peste tot ce iubeam mai mult sa se spulbere. Nu mai auzeam muzica. Nu mai simteam ritmul. Nu mai vedeam culorile. Totul imi parea dintr-o alta lume. Si ma chinuiam sa scap, stiind ca undeva, acolo, este lumea pe care o stiam. Am plans, am tipat sperand sa ma auda cineva si sa imi dea drumul. Numai ca fara rost. Ma uitam in fiecare zi pe fereastra care se deschidea, parca, doar din exterior. Lumea trecea si se uita la mine si cred ca paream in regula, cred ca paream ca ei. Numai ca ce nu stia lumea este ca eu vedeam lucrurile altfel. Aveam nevoie doar de o mana de ajutor ca sa scap. Ma simteam ca un mim care nu poate sa spuna nimic desi inauntru lui urla. Da... Si asteptam sa ploua pentru ca speram si credeam ca ploaia o sa spele toate nuantele alea inchise si o sa vad iar totul viu. Ploaia credeam ca o sa curete totul, ca o sa purifice pana si cel mai mic fir de iarba. Si am stat zile, saptamani, luni in fata ferestrei sperand ca o sa se intample asta la un moment dat. Dar inauntru era din ce in ce mai uscat. Am avut insa rabdare si vointa. Nu m-am departat niciun minut de fereastra care ma tinea departe de tot. Tot ce imi placea, tot ce iubeam, tot ce ma facea fericita. Si am stiut de ce fac asta. In cele din urma a venit. Mai intai pic. Si apoi iar pic. Am crezut ca mi se pare. Parca a trecut o vesnicie pana la al treilea pic. Dar a picat. Atunci am stiut ca ploaia intr-adevar vine. Si pic-pic in scurt timp s-a transformat intr-o adevarata furtuna ce avea sa zguduie totul in jurul meu si in mine. Devastatoare, cruda, fara mila, a avut taria sa stearga tot, insa cu o blandete desavarsita. Ploaia e de fapt atat de fina. Tot ce parea apasator s-a evaporat odata cu ploaia. Pana si hainele-mi erau grele. Ploaia m-a ajutat sa scap de ele, sa fiu libera, sa vad totul asa cum este. Ea a sters tot ce imi murdarise timpul. Iar acum ma simt fina, usoara. Acum pot sa alerg pe strazi, sa ma bucur si sa iubesc asa cum o faceam o data. Pentru ca acum, datorita lui pic, si a lui pic. si a lui pic...totul are culoare din nou. Si am realizat ca ochii mei, sufletul meu, mintea sunt aceleasi, neschimbate. Desi totul in jurul meu pare diferit. Ele m-au ajutat sa rezist, sa astept ploaia. Si am crezut in ele pentru ca erau singurul lucru care imi mai ramasese. Iar acum sunt tot cu mine si se bucura cu mine. Si atingerea ploii a ramas, o simt inca pe pielea mea ca si cand abea m-ar fi atins. O simt delicata, subtila si patrunzatoare. Ma bucur ca a ramas si ploaia. Atingerea ei ma face fericita. Praful, mizeria cu care timpul ma murdarise au disparut datorita ei. Si iubesc din nou.

Regrets.

What if you found the one you were ment for but you leave few years apart?
Iubesti, dar ranesti.
Urasti, dar regreti.
Ai simtit vreodata ca ai ranit persoana care iti este aproape prin iubirea pe care i-o porti? Simti ca nu poti trai fara ea,dar standu-i alaturi mai rau ii faci. Si regreti si te framanti si iti pare rau. Crezi ca singura solutie este sa o eliberezi si sa speri ca ai luat alegerea potrivita. Nopti albe si zile intregi de framantari,rezista totul se va termina si vei fi usurat ca i-ai oferit persoanei reapective linistea si libertatea de care avea nevoie. Nu plange,ai luat decizia potrivita! El va fii bine, tu vei fii bine,curand... Fii puternic desi stii ca de fapt esti distrus,dar tine pumnii stransi,in curand iti va trece. Lasa-ma sa mor de dor,merit. Gaseste persoana care te merita si pe care o meriti. Nu am fost eu aceea. Dar stiu ca o sa o gasesti! Poate suntem blestemati de o iubire care doare, poate eu nu sunt solutia problemelor tale. Mi-ai fost alaturi si nu o sa uit asta niciodata. O sa te iubesc mereu, tu ai fost cel care mi-a aratat lumina cand in jur era un intuneric cumplit. Dar acum intunericul este tot ceea ce merit. Iarta-ma! Alearga spre soare! Iti vei gasi raza potrivita.

Hard start.

Aveai impresia ca esti sociabil si te poti descurca in orice medii,societate,colectiv. Si poate ca asa este,dar ce faci daca mediul nu te accepta pe tine? Daca esti privit ca un intrus, atunci ce faci?