Maybe I was weak.

Framantari.
Ganduri.
Lacrimi.
Nopti albe.
Decizii.
Asteptari.
Concluzii.
De cand suntem copii ne confruntam cu probleme,cu intamplari,dar cel mai greu este cand te confruntam  cu noi insine. Sufletul tau se lupta cu mintea ta si invers. Ai de luat decizii care ti se par imposibil de grele. Mii de imagini si ganduri te strabat si nu stii ce sa hotarasti. Aminteste-ti acele momente din dus cand iei deciziile cele mai importante, sau cel putin asa ai impresia ca faci. Toata viata avem de luat decizii. Uneori alegem varianta buna. Alteori nu. Si atunci ce faci? Simti ca tot ce va urma atarna de un fir de ata,dar daca tai firul? Totul depinde de tine,dar ai vrea sa nu fie asa.. Gresesti si iti doresti sa poti schimba ce-ai facut,ce-ai decis. Si pierzi prieteni. Relatii. Apar certuri. Plangi. Te consumi. Si la sfarsit te intrebi daca a meritat? Te intrebi daca tot efortul depus de tine a ajutat la ceva.  Si te distrugi singur gandindu-te dava ai procedat corect. In cele din urma o lasi asa. Treci mai departe cu speranta ca nu vei mai repeta greseala pe care ai facut-o. Dar o repeti. Si toate o iau de la inceput. Si speri ca o data si o data totul va inceta. Bafta! Viseaza! Nimeni nu a patit nimic din asta.

Wait.. think about it!

Toamna... e ceva ce nu poti descrie. E mult mai mult decat se vede. E mai mult decat frunzele ruginite si frigul si pustietatea. Ah! Pustietatea.. E urat sa te simti singur. Sau nu urat, poate trist. Ai atata timp sa te gandesti..la toata viata ta. Sa realizezi cate s-au schimbat, ce se intampla si cate vor urma sa se schimbe. E greu sa realizezi, dar atunci cand te gandesti la toate, fara sa iti dai seama, te distrugi singur. Si intrii intr-un cub de gheata din care..poate vei iesi la primavara. Schimbarile..sunt frumoase si importante mai ales. Gandindu-te la ele realizezi de fapt cum ti s-a schimbat viata. Si devii trist.. simti ca nu mai esti de acolo. Ai impresia ca locul tau nu mai este acolo unde o data ai avut impresia ca vei apartine pentru totdeauna. Oamenii sunt falsi in general si daca nu realizezi asta s-ar putea sa te trezesi atarnand deasupra unei prapastii in care, in cele din urma, vei cadea, te vor impinge acolo. Te simti urat, prost, nefolositor si ti-ai dorii sa poti sa dispari macar pentru o clipa. Sau sa poti sa adormi. Sa uiti de tot si toate si sa speri ca nu te vei mai intoarce acolo.. in lumea aceea rea. Dar te intorci. Lumea e o jungla si trebuie sa traiesti dupa regulile ei ca sa poti supravietui. Si te lupti. Te chinui. Dar nu intotdeauna reusesti. Si totusi mereu ai impresia, sau poate chiar asa e, ca ai in jurul tau persoane care conteaza, persoane care te iubesc. Dar uneori nu iti pasa, iti pasa doar de tine si ai vrea sa ai un buton sa te poti repara. Ai impresia ca problema e la tine. Tu! esti un imbecil. Nu ai fost in stare sa iti pastrezi prietenii, sa ii tii langa tine pe cei pe care ii iubesti. Si regreti..dar la ce bun? Vantul a batut de mult.Nu ai fost in stare sa traiesti asa cum vrei. Nu ai fost in stare sa iubesti, sa fii fericit, sa te bucuri. Desi poate ai avut impresia ca ai facut toate astea. Te zbati ca intr-o cutie de chibrituri. Te chinui sa iesi. Dar degeaba. Esti condamnat sa traiesti acolo pe vecie. Dar ai sansa sa o faci asa cum vrei tu. Ai incredere in tine! Spune-ti ca poti si ai sa reusesti. Lupa pentru ceea ce vrei! Nimic nu pica din cer. Fii cel mai bun, da tot ce poti! Spune-ti "vreau!" si ai sa vezi ca o sa reusesti. Nu te adancii in prapastie. Nu are rost. Nu te pierde. Lumea e cruda. Junga in care traiesti nu iti va da niciodata timp de ragaz. Esti singur. Lucrurile nu mai sunt cum obijnuiau sa fie. Dar nu te pierde. E toamna. Uite cat de frumos se clatina frunzele in drumul lor spre pamant. Priveste partea buna sau considera ca au cazut in prapastie. Nu vrei sa dispari pe vecie ca ele. Poti! Tine minte: soarele rasare in fiecare zi. La fel si tu!
Te-ai fi gandit la toate astea daca nu era.. toamna?

Heavy on my heart.

Do you feel cold and lost in desperationyou build up hope, but failure's all you've knownremember all the sadness and frustration and let it go, let it go. 

Si de cele mai multe ori te-astepti sa te inteleaga. Si te rogi sa o faca. Si te stradui sa-i explici. Si de cele mai multe ori intelege. Doar ca...uneori nu poate. Si uneori tu te enervezi tot explicandu-i si ajungeti sa va certati... urat. Si alteori nu te enervezi, dar tot nu intelege si tot ajungeti sa va certati. Iar acum simti ca nu mai poti. Pentru ca de oricate ori ai lua-o de la capat iar se ajunge aici. Mereu. Si nu mai vrei. Vrei cat poti de mult sa te eliberezi de tot. Dar nu poti, chiar daca stii ca vrei. Si iti e greu si plangi si te gandesti si suferi. De ce totul trebuie sa fie dur? De ce iubirea e grea? Te chinui, dar nu poti fara. Elibereaza-ma!

Back in business.

Ladies... I think it's time we switch roles!

We can do way better then they can. Believe me! We must have guts. Just think about it. We cook better then them. We do clean better than they do. We are more responsible than they. And the show must go on, as do the list. Lets show them who's the boss!

Hard.

Oamenii mint.

Dezamagesc.

Pleaca.

Totusi ai incredere.

Esti ranit.

Pici.

Te ridici.

Iti revii.

Iubesti.

Prietenii iti raman acolo.

Urmeaza-ti sufletul.

 PARTEA I: ULTIMELE TREI PAGINI ALE JURNALULUI EI

ZIUA X: Tocmai ce m-am trezit. Scot nasul din plapuma si arunc ochii pe geam: "Fuck! Iar ninge..". Ma afund inapoi intre perne si parca as face orice numai sa nu fiu nevoita sa ma ridic din locul ala moale si calduros. Totusi sunt nevoita sa o fac. Plec din dormitor fara sa-mi pese de dezordinea lasata in urma. Pana la urma.. cine o vede? Ma uit la ceas 7:10 a.m. Cobor scarile intuind unde sunt treptele si ajung la bucatarie cu un ochi inchis si unul intre-deschis, mai mult pipaind. Imi scot ceva de mancare, mananc, apoi imi fac o cafea. Stau intr-un capat al mesei. Eu, cafeaua si pachetul de tigari. I-am pus si lui o ceasca de cafea in celalalt capat, desi el nu e acasa.Il astept abea peste cateva zile si totusi nu voiam sa imi beau cafeaua singura ca in zecile de alte zile.Dar.. nu am de ales. Cafeaua parca nu se mai termina, iar tigarile.. la fel. Am facut din cele 5 minute ore. Nu ma intereseaza de serviciu, nu ma duc azi. Stau acasa. Eu cu mine. Mi-am amintit cand am fost fericita, cand am fost dezamagita, tot. Mi-am amintit tampeniile pe care le faceam in copilarie. Mi-am amintit de prietenii pe care i-am pierdut, de cei care imi sunt aici. Mi-am dat seama de multe lucruri azi. Cum ca soarele rasare mereu cu un motiv. Cainele mananca de pofta. Plantele infloresc de fericire. Ca norii apar cand esti trist. Ca fiecare stea este un cuvant bun pe care cineva l-a spus despre tine. Ca vantul bate sa-ti stearga amintirile neplacute. Ca apa curge si ia cu ea greselile pe care le-ai facut. Ca focul este de fapt.. flacara iubirii care arde in tine. Ca pisica miauna ca sa ii dai atentie. Iar fluturii zboara ca sa ii admiri. Si multe multe altele. Azi am citit. M-am relaxat intr-o baie cu sare de mare si alte nebunii timp de cateva ore. Un singur lucru nu l-am facut pentru mine: m-am gandit totusi sa dau un telefon sefului sa-i spun ca nu vin. Nici azi, nici maine si..nici poimaine. Se facuse deja tarziu cand am realizat ca nu m-am gandit azi la ce trebuia. Nu-i nimic. O sa am timp maine. Ma afund in cearceafurile reci. Ma uit la un film alaturi de un pahar de vin si o tigara. In final adorm. Pe maine!

ZIUA Y: Tocmai ce m-am trezit. Scot nasul din plapuma si arunc ochii pe geam: "Fuck! Iar ninge..". Ma afund inapoi intre perne si parca as face orice numai sa nu fiu nevoita sa ma ridic din locul ala moale si calduros. Totusi sunt nevoita sa o fac. Plec din dormitor fara sa-mi pese de dezordinea lasata in urma. Pana la urma.. cine o vede? Ma uit la ceas 7:10 a.m. Cobor scarile intuind unde sunt treptele si ajung la bucatarie cu un ochi inchis si unul intre-deschis, mai mult pipaind. Imi scot ceva de mancare, mananc, apoi imi fac o cafea. Stau intr-un capat al mesei. Eu, cafeaua si pachetul de tigari. I-am pus si lui o ceasca de cafea in celalalt capat, desi el nu e acasa. Au mai ramas doar 2 zile pana cand o sa vina. Doar 2 cafele de baut singura si apoi gata. Mai e putin. Dar azi am alte planuri. Azi revizuiesc tot. Stiu ca si eu am gresit cu unele lucruri, dar am incercat pe cat posibil sa le repar. Prientenii mi-au fost alaturi, mai mult sau mai putin. Iar el.. a fost departe, inca e, dar chiar si asa stiu ca a fost aici pentru mine. Cu bune si rele, a ramas. Deci merita. M-am saturat in schimb sa mi se ascunda lucruri sau sa fiu mintita. Nu mai vreau asta. Eu nu o fac. De ce ceilalti totusi da. Acum stiu ca prietenii importanti sunt langa mine, ma asculta, ma inteleg, ma sfatuiesc si vor ramane mereu langa mine. Ne-am programat prima vacanta impreuna: 6 august 2017 - Germania, o sa ne super distram, ghici ce poate face o gasca de cateva fete singura intr-o tara straina? Having fun! Lasand asta deoparte, pentru ca stiu ca la capitolul prieteni e relativ totul in regula, e momentul lui. Numar secundele pana vine acasa. Parca nu mai am rabdare. Imi bate inima mai tare cu fiecare ora care trece. Vreau sa il tin in brate. Sa simt cu mirosul lui imi danseaza iarasi prin vene. Sa ii simt atingerea calda unduindu-se pe soldurile mele. Si privirea patrunzatoare care nu mi-ar da drumul niciodata. Si buzele moi care se joaca cu ale mele de parca ar fi ultima oara cand s-ar intalni. Si sa simt cum in timp ce ma saruta zambeste. Sa am din nou siguranta aia pe care numai el mi-o poate oferi. Mi-e dor. Il astept. Uite cate am facut si deja e seara. Ma bag in pat.. e rece si parca nici nu imi vine sa ma culc, dar.. Am ajuns la 3567 de oi cand in sfarsit am adormit. Era si timpul!

ZIUA Z: Tocmai ce m-am trezit. Scot nasul din plapuma si arunc ochii pe geam: "Fuck! Iar ninge..". Ma afund inapoi intre perne si parca as face orice numai sa nu fiu nevoita sa ma ridic din locul ala moale si calduros. Totusi sunt nevoita sa o fac. Plec din dormitor fara sa-mi pese de dezordinea lasata in urma. Pana la urma.. cine o vede? Ma uit la ceas 7:10 a.m. Cobor scarile intuind unde sunt treptele si ajung la bucatarie cu un ochi inchis si unul intre-deschis, mai mult pipaind. Imi scot ceva de mancare, mananc, apoi imi fac o cafea. Stau intr-un capat al mesei. Eu, cafeaua si pachetul de tigari. I-am pus si lui o ceasca de cafea in celalalt capat, desi el nu e acasa. Azi vine. Asta e ultima cafea pe care o sa o mai beau singura. Astazi m-am gandit sa schimb ceva. Pe mine! Uit tot. Sterg tot. Vreau sa o iau de la capat. Sa fie totul bine. Vreau ca lumea sa nu ma mai dezamageasca. Vreau ca totul sa fie bine. Cu toate. Si asa va fi. Stiu asta. Simt.

PARTEA A II A: NIMIC (e prea prafuit jurnalul sa mai inteleg ceva)

War: fight for your life.

Si... imi fac curaj. Dezarmez adversarul. Apoi prin tehnici miselesti reusesc sa il departez de campul de lupta. Printr-un atac secret asupra flancului stang reusesc sa cuceresc acei cativa adversari. Incerc sa ii atac si frontal dar nu reusesc. Efortul este in zadar. Mi-am luat-o in freza. Nicio problema. Nu ne lasam. Niciodata. Mai incerc un atac. Ma sui calare pe adversar dar nu... tot mi-o iau in freza. In cele din urma, printr-un atac miselesc reusesc sa il rapun cu eforturi milenare. Un razboi in toata regula fulgii sareau, aerul greu ne chinuia si mai tare. Dar am invins. A urmat apoi educarea adversarului si asezarea lui in randuri. Victorie! Am reusit. Merit o ciocolata. Mi-am schimbat lenjeria de pat in cele din urma.

Thank you.

A true story of faith, devotion and undying love.

Te trezesti. Sufletul iti este plin de de toate si totusi... de nimicuri. Incerci sa te ridici din pat, dar iti este imposibil. Ceva nu te lasa sa pleci de acolo. Vrea sa te tina acolo. Sa suferi. Sa iti induri toate gandurile si amintirile. Incerci sa dai uitarii totul dar nu poti. Ceva inauntrul tau nu te lasa. Vrei, dar nu poti. Sunt amintirile tale, trecutul tau si oricat ar durea.. nu poti scapa de el. Va fi cu tine acolo mereu. Trebuie doar sa reusesti sa il ascunzi intr-un colt de suflet pe cel trist, iar pe cel fericit sa il ti aproape de noptiera.. Si uneori ai nevoie de cineva care sa te asculte, dar sa nu te judece. Sa se bucure impreuna cu tine si sa fie si el trist atunci cand esti si tu.Eu l-am gasit. Imi e alaturi de 8 ani si nu as putea sa il stiu departe. Imi este mereu alaturi chiar si atunci cand vreau sa ma plimb fara sa spun nimic. Imi stie cele mai adanci ganduri si cele mei ascunse secrete. Ai rade... dar niciodata nu mi-a spus nimic. Nu pe limba mea. Insa mereu imi arata afectiune. Ma apara, ma inveseleste... imi e mereu alaturi. Nu ezit niciodata sa ii spun ca il iubesc. Si stiu ca desi nu vorbeste si el imi raspunde la fel. L-am vazut crescand de cand era numai cat o carte, nu mai mare. A vrut sa manance frunze prima oara cand a intrat in casa. Am fost acolo cand a invatat sa se urce in pat. Apoi cand a invatat cum il cheama. L-am vazut de atatea ori cat de fericit era cand il strigam. Apoi l-am strans in brate de cate ori a fost bolnav si i-am soptit ca o sa fie bine. Am alergat alaturi de el de fiecare data. Am ras cu el, am plans cu el si chiar si cand facea cate o tampenie, desi il certam el tot ma iubea. Iar cand a avut cea mai mare nevoie de mine, i-am fost acolo. Am fost acolo cu o mangaiere, cu o vorba buna si putina mancare. Sunt sigura ca toti aveti nevoie de unul ca el. Pentru toti exista acolo unul. Care va asculta si va intelege chiar daca nu poate sa vorbeasca. Fiti recunoscatori. Aratati-le ca ii iubiti. E cel mai important. Si ei va vor intoarce fapta cu siguranta. Nu uitati de ei. Ar suferi. La fel ca un copil. Iubeste-l !

Pentru tine.

Enjoy.

2011. Idei noi. Pareri noi. Ganduri noi. Intentii noi. Sentimente noi. Toate ti le doresti diferite de anul trecut. Nu stii de ce. Dar asa simti. Vrei sa fi altfel. Vrei o schimbare. Ai incercat frizura, hainele.. un nou look. Dar nu e asta. Trebuie sa vina din suflet schimbarea. Vrei poate sa fi mai bun. Poate mai tare. Mai intelegator. Sau chiar total diferit. Nu stii prea bine. Dar vrei. Asta e sigur. Dar nu poti sa iti dai seama singur. Ai nevoie de ajutor. De persoane, de prieteni care sa iti fie acolo. Sa iti dea un semn. Sa te sprijine. Sa iti fie alaturi. Au trecut deja cateva zile din noul TU. Ai reusit ceva? Eu da.

Mergi pe strada si te intalnesti cu ea. Fata aceea pe care o vezi, iti este simpatica si ai vrea sa o cunosti mai bine. Ai sentimentul ca ar putea sa iti fie cea mai buna prietena. Intri in vorba cu ea si... voila! Ai reusit. Ai acum langa tine o persoana care te intelege. Sau inca o persoana... Te bucuri de prietenia ei si incerci sa ii oferi pe cat posibil acelasi lucru in schimb. Te inveseleste cand esti deprimata. Te intelege. Si cel mai important: te asculta si nu te judeca. Te apreciaza asa cum esti si isi doreste sa te fi cunoscut mai demult. "Unde ai fost pana acum?". Si vine un raspuns simplu "Pe strada urmatoare..". Iti pare bine. O simti aproape de sufletul tau si realizezi ca e importanta. Ca acea persoana inseamna ceva pentru tine acum si conteaza. Nu ai vrea sa faci ceva sa o dezamagesti. Si incerci pe cat posibil sa nu faci asta. Te bucuri de ore in sir vorbite cu ea. Rasete si... glumite de interior. Si realizezi ceva: e o prietenie valoroasa. Si iti doresti sa reziste. Crede-ma... o sa faci in asa fel sa mearga. Sunteti la fel. Diferenta o fac anii, dar pentru voi nu conteaza. Va simtiti bine. Restul... never mind.

2 luni si 12 zile
sau
10 saptamani
sau
73 de zile
sau
1752 de ore
sau
105 120 minute
sau
6 307 200 secunde (still counting..)
Cam de atata timp iti este alaturi. Nu stii cum sa ii multumesti. Nu stii daca cuvintele ar insemna ceva pentru el. Dar totusi incerci. Te apropii pas-pas. Nu te simte. Ii soptesti la ureche un "Multumesc." apasat. El intelege. Se intoarce si te saruta. "Cum sa ametesti de la un sarut?" In acel moment iti vin in minte toate momentele. Atunci cand te-a tinut de mana prima oara. Cand v-ati uitat la stele. Cand a avut grija de tine. Cand s-a purtat frumos. Dar si atunci cand v-ati certat. Desi iti pare rau, mai mult iti pare bine. Nu v-ati certat degeaba. Certurile v-au intarit. V-au legat mai mult. Ti-au trecut prin minte discutiile despre felurite lucruri. Discutiile despre voi. Iti doresti sa ii fi alaturi mereu. El stie ca cu sufletul esti mereu acolo. Nu vrei s ail dezamagesti. Incerci sa nu o faci. Simti cum lucrurile se leaga din ce in ce mai mult. Privesti spre cer. Respiri adanc. Te uiti la el. Glasul ochilor... El ii spune mereu multumesc. "Tacerile sunt adevarate conversatii intre prieteni." Aici e ceva mai mult de atat. Va intelegeti din priviri. Simtiti cand celalalt nu e in regula. Si incercati pe cat posibil sa faceti persoana apropiata fericita. Va iese. I-ai scris scrisori care nu au ajuns niciodata la el. Desi intr-un fel ti-ai dori asta, le pastrezi totusi pentru tine. Sunt parti din sufletul tau. Si chiar daca i le-ai da si ai stii ca sunt in siguranta cu el. Totusi vrei sa le stii langa tine. Lui ii dai altele. Acum ai mirosul lui oricand. Il poti simti oricand vrei. Incapi toata in tricoul lui. Te ghemuiesti acolo si nu vrei sa mai pleci. Vrei sa ramai asa. Pacat... e dimineata! Te trezeste cu aroma de cafea. Il saruti si luati micul dejun impreuna. Un nou inceput? Da. Unul bun.

"Get rid of the skeletons in your closet!" Ai dezamagit si ai fost dezamagita. Ti-ai propus sa nu mai faci asta. Ea iti este iar alaturi. Asa cum ti-a fost de atata timp. Nu stii cum sa faci sa ii multumesti. Speri sa inteleaga pur si simplu. Va impartasiti iar sentimentele la 4 dimineata in telefon. Lucrurile astea va apropie. Acum strada ei.. inseamna iar ceva pentru tine. Casa ei.. e acasa si pentru tine. E sora ta. "Iubeste-o!" "Asta fac!" "Multumesc."

Angel..."if i fall up, let the clouds hug me, and if i fall down, i bet i hit the ground running". Ai neglijat-o o vreme. Si totusi nu ai uitat de ea nicio clipa. Ti-ai propus sa nu o mai dezamagesti si sa ii fi alaturi. Ea va face cu siguranta la fel. O iubesti. "Uite o imbratisare!>:D<"

Prieteni vechi... nu i-ai uitat. Vrei sa te intorci la ei sa le arati asta. Dar iti e greu. Un 180 e greu de efectuat. Dar nu te opreste nimic sa incerci. Deci asa faci. Fratele tau nu te-a uitat. Sigur! Si spui "fuck! i'm sorry." O sa repari totul. Am incredere! Nu dai tu cu piricorul la atatia ani de prietenie pentru cateva luni mai... reci.

O sa iti revii! Stiu asta. Lupta! Poti! Ei sunt alaturi de tine. Ai un drum lung de parcurs.. iar strada e aglomerata. Fa-ti loc!