Letter to you.

5th december...

Iti amintesti ca ochii vorbesc. Ei soptesc fericire. Asa parca iti spuneam.Te-am invatat usor usor sa iti intizi aripile sa zbori. Inca mai inveti. Nu-i timpul pierdut.Ti-am incalzit mainile. Am folosit caldura sufletului meu. Parfumul tau mi-a patruns in vene. Si chiar de-as vrea. Nu mai pleaca. Ochii aia... nu ii uit. Iar tu, ai avut grija de mine. Mi-ai lasat luna sa imi lumineze drumul. Si vocea ta sa ma linisteasca atunci cand sunt speriata. M-am obijnuit sa imi beau cafeaua dimineata si in zatul ramas sa vad ochii tai. Imi imaginez mainile tale in parul meu in fiecare dimineata cand il pieptan. Inchid ochii si am impresia ca ma tii de mana. Asta fac in drum spre scoala. Iar tu pleci si vi. Ca valurile. Ca marea. Si ea imi lipseste. Credeam ca este singurul lucru de care imi este atat de dor. De care mi-a fost. Si de care imi va fi vreodata atat de dor. Dar acum sunt sigura. M-am inselat. Imi lipsesti mai mult ca marea. Acum e timpul ca valurile sa se retraga. Dar nu pentru multa vreme. Vor veni inapoi. Mai mari. Mai multe. Mai sarate.Imi vor lipsi. Mult. Acum am ramas fara cuvinte. Sarutul tau mi le-a luat pe toate. Dar macar stiu ca ti-am scris. Pentru mine. Pentru tine. Pentru noi. O raza de soare. Sper sa numaram cat mai mule.

Missing You.

Cat de mult mi-as dorii sa fiu iar acolo
Doar pentru o zi, pentru un ceas
S-ascult marea spunandu-mi povestea ei
Si de-un val purtata sa ma las.

Tot ce-mi doresc e sa ramanem aici
Sa privesc cerul prin ochii tai
Indragostiti intr-o lume de vis
Soarele marea nisipul si noi

Cu riscul de a fi aratata cu degetul ca i-am copiat ideea o sa spun ca mi-e dor de mare. Mai ales acum cand stiu ca fratele meu e acolo si probabil chiar in momentul asta se plimba pe plaja prin nisipul rece si fin si asculta marea, sunetul ala al marii absolut genial si simte briza marii cum ii trece prin par. Bine... nu e acelasi lucru ca vara, clar, nisipul e rece, briza aspra, sunetul marii e putin diferit. Dar e la mare si proasta am fost ca nu m-am dus si eu.(punct) Imi aduc aminte zilele petrecute in fiecare vara la mare cand vedeam apusul, soarele care se ineca in apa marii, si rasaritul, cand in sfarsit reuseste sa inoate si iese la suprafata, si mirosul marii, absolut genial, si briza care iti mangaie parul si valurile care iti canta neincetat o melodie pe care o iubesti (sau cel putin eu o iubesc) si apa care iti curge printre degete atunci cand vrei sa o iei si sa o pastrazi numai pentru tine, chiar daca intr-un fel o parte din mare e numai a ta si imaginea marii, infinita, te face sa te crezi un nimeni, dar totodata un nimeni care o iubeste. Si toate lucrurile care se intampla la mare. Te indragostesti. Razi. Te distrezi. Dansezi. Te plimbi. Contempli marea. Iubesc marea. As da orice sa ma duc macar pentru o zi acum sa o vad, as fi mult mult mai fericita.
Mi-e dor de mare.

-Mi-e dor de mare. Imi place la mare ca esti curat tot timpul. Marea te spala.
-Si esti sarat, nu? Te spala si te sareaza.
-Tu ai fost vreodata la mare?
-Nu, da' am visat ca am fost. Intr-o zi mi-a intrat nisip in ochi si am plans toata ziua.
-Si cand ai intrat in apa, ti-a trecut.
-Da, si am visat o casuta de paie pe plaja, in care o sa stau si iarna, si vara.
-Si mai e cineva in ea?
-Suntem numai noi doi. A, si marea.
-Pai si nu intra apa in casuta cand e furtuna?
-Nu. Cand e furtuna intram noi in apa si ne plimbam prin valuri.

Challenge & Choice.

(ele pot)

Heads Or Tails? Cap Ou Pas Cap? Able or not?

Cred ca la intrebarile asta se rezuma totul indiferent de forma lor, pana la urma tot la aia se refera... Incepand de la viata de zi cu zi, cand te trezesti dimineata si iti propui sa faci ceva si te gasesti in acel moment si te intrebi "pot sau nu?" si pur si simplu trebuie sa decizi. Sau sa zicem ca esti mare om de afaceri si ti se propune o afacere si vine o alta varianta a intrebarii: deal or not? Si nu ai cum sa zici pai stai ca da dar nu. Nu e cale de mijloc. La fel si cu iubirea asta. E ceva gen poti sau nu poti. Ca in film (Love me if you dare): "Love me - cap ou pas cap?". Nu poti sa ii spui ca nu stii sau te mai gandesti. Esti capabil sau nu. Cam asa sta treaba. Si cand ai parte de o provocare sau o chestie de genul. Te bagi sau nu. Nu poti sa ii spui aluia: pai stai mai ca sa vezi, sa analizam si dupa vedem daca ne bagam sau nu in treaba asta. NU! Nu e asa si niciodata nu o sa fie. E 0 sau 1, niciodata 0.5 [asta se trage de la m.i.:))]. Sau ca in povesti: esti in padure si se bifurca drumul, dar nu e cale de mijloc. E stanga sau dreapta. Atat si nimic mai mult. Si trebuie sa iei o decizie ca doar na... stanga sau dreapta? In final alegi ca alta varianta nu ai. Se zice ca daca il iubesti dar nu e fericit langa tine il lasi sa plece asta ca sa il vezi fericit. La fel. Il lasi sau nu sa plece? Sau vesinca provocare pe care majoritatea adolescentelor au trait-o: ei sa ii spunem X si lui sa ii spunem Y si evident ca mai exista o ea, Z. Y si Z sunt impreuna, dar Y ar vrea totusi sa fie si cu X pentru ca o place si etc. numai ca a avut de ales: X sau Z? Si a ales Z, pe amandoua nu avea cum sa le aiba. De ce? Nu stiu. Pur si simplu asa a ales. Trebuia sa aleaga.

Deci acum sunteti de acord cu mine, ca totul se rezuma la poti sau nu/deal or not/heads or tails/able or not/cap ou pas cap?

Life Frame #5

Cu totii avem din cand in cand cate o zi in care stam si ne gandim ce am facut si ce ar fi trebuit sa facem. Eu am avut mai mult de la inceputul anului si pana acum si da, sunt mandra de unele lucruri pe care le-am facut, de altele nu, dar asta e.

Ce am facut eu in 2009?
Pai pentru inceput am respirat, deci am trait. Mi-am facut cele mai bune 6 prietene pe care le iubesc si nu mi-e rusine sa spun asta.Cu cateva din ele eram prietena de mai de mult dar anul asta... 15 aprilie 2009 mai exact, ne-a facut sa fim un grup, un tot unitar, un suflet impartit in 6 trupuri. Si ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta. Nu stiu ce m-as face fara ele. Mi-am mai facut o SUPERbuna prietena cu care am trecut prin multe dar tot impreuna am ramas. Mai departeee... Ce am mai facut eu anul trecut? Hmm... am terminat clasa a 8-a. Da si mi-am dat seama ca am avut cei mai tari colegi in 8 ani de zile si imi pare rau ca s-a terminat. Altcevaa... am petrecut alaturi de prieteni momente extraordinar de speciale si momente pe care nu o sa le uit vre-o-data. Am vazut marea. Ador marea si mereu o voi adora. O iubesc. E locul unde ma simt cel mai linistita. Nisipul care ti se scurge printre degete, valurile, briza marii care iti trece prin par. Absolut genial! Am intrat la liceu si nu la orice liceu, cel mai bun. Pot sa spun ca sunt norocoasa ca sunt intr-o clasa cu niste colegi foarte tari (sunt si exceptii ca in orice clasa daaaaar...). Baieti... da, 2009 a fost un an plin. Poate prea plin decat imi trebuia. Si nu imi e rusine sa zic, dar cu fiecare am petrecut cel putin un moment special. Ar mai fi agapa si balul. Trebuie sa recunosc ca agapa a fost de 1000 de ori mai tare decat balul orice ar zice unii. Balul a fost frumos, n-am ce zice, numai ca a fost ceva... nu stiu cum sa zic. Dar petrecerea de dupa bal a fost rupereeeee! Petreceri, bautura, dans si inca cate ceva a fost frumos. Am invatat din greseli si m-am bucurat de reusite. Cu bune si rele per total pot sa zic ca a fost un an bun.

365 de zile (adica anul 2010), hmm...au trecut 17 zile din 2010. Pot sa incep cu palavrageli gen 'anul asta mi-am propus sa...'. Nu, nici vorba! Nu vreau sa ma gandesc la ce o sa fac anul asta. Sau poate da. O sa ma duc la mare! Si la Doda cu I. si o sa imi petrec o gramada de timp cu prietenii. Asta e tot ce pot sa spun. Restul este un total mister si pentru mine. Ce am facut in astea 17 zile de pana acum? Sincer? Nimic. Pot sa zic ca am inceput anul asta cum nu se putea mai prost (parerea mea) din toate punctele de vedere, sau ma rog aproape toate. Sper DOAR ca urmatoarele 348 de zile sa nu fie la fel. Sunt optimista, nu-i asa? Sper sa am noroc. Sau poate cum spun unii 'norocul ti-l faci singur' . Poate...

Wish me luck!