Life Frame #4

OK! Trebuie sa recunosc ca partea de vacanta dinaintea Craciunului a fost mult prea tare. Am ras pana nu mai puteam respira si m-am simtit extraordinar de bine alaturi de prietenii mei, mai ca nu i-am simtit lipsa, dar nu despre asta vreau sa scriu acum. Plimbarile lungi prin parc, muzica ei, Mariah Carey, Pink, momentele penibile care ne faceam sa radem pana la lacrimi, mistourile, caterinca, fulgii de nea care ne-au facut vacanta asta de 1000 de ori mai frumoasa decat se anunta. Maldarele de zapada, pozele, plimbarea pe lac, serile cu filme, plimbarile in carca, cand am simulat caderea lui M. si am cazut si eu, cand stateam cu D. si ne uitam cum ninge, cand ma impusca A., cand radeam cu B., si povesteam cu I., chiar si atunci cand am mers la patinoar, ca doar na, este furmos acolo la patinoar si mai mergem acolo ca e tare frumos. Toate astea au facut din vacanta asta una nesimtit de speciala. Faze ca: "pot si eu? pot si eu? pot si eu?", "boschepada", "9-8-7-6-5-4-3-2-1-fun!", "yes i have", "fuck you!" si muuuult multe altele, si-au pus amprenta pe vacanta asta. Dar mi-e ca nu o sa fie singura amprenta a acestei vacante. Craciunul a fost mai mult decat plictisitor si urmatoarele 2 zile dupa el. Doamne! A fost groaznic! A fost chiar mai rau decat ma asteptam. Urmeaza vre-o 2 party-uri. Deseara o sa fie una high. Revelionul se anunta ca "da!", ceea ce e bine. In final sper ca sfarsitul acestui an sa fie unul potrivit... de ok.

Fuck you!

More Than A Feeling.

Si stau. Nu fac nimic. Absolut nimic. Ma simt goala. As vrea sa tip. Sa ma descarc. Sau sa vorbesc cu cineva. Nu am cu cine. E groaznic. Devine prea mult. Prea mult de suportat. Simt ca nu mai pot. Dar o fac. Pentru ca sunt eu. Si pot. Asa ca ma hotarasc. Ies. Plec. Si merg undeva. Nu conteaza unde. Dar plec.

Asa ca am iesit din casa. Nu stiam. Stanga sau dreapta. In fata sau in spate. De fapt, nici nu conta. Pur si simplu am plecat. E groaznic de frig afara, dar parca nici nu exista. Nici nu il simteam. Eram eu si atat. Doar eu. Ma plimbam si aveam castile in urechi. Chiar daca acolo in casti imi vorbea cineva, pentru mine nici nu conta. Eram eu, cu mine si cu gandurile mele. Erau 1001 de ganduri. Nu stiam la ce sa ma gandesc mai intai. Ma chinuiam sa imi pun gandurile in ordine. Si aveam impresia ca nu reusesc, dar in final am facut-o.

Ma gandeam ca anul asta Craciunul nu mai e Craciun. E o simpla zi si atat. Nici macar o sarbatoare. Nu mai are niciun farmec. Deja stiu ce cadouri o sa primesc. Nici macar cadouri nu mai pot sa le spun. Craciunul de anul asta nu va mai fi ca anii trecuti. De obicei veneau unchi-miu, matusa-mea si bunicii din partea mamei si din partea tatalui. Eram toti. Anul asta o sa fim singuri. Doar eu, frate-miu, mama si tata. Nimic special. Nu mai e atmosfera aia din anii trecuti. Sau poate nu mai vreau eu sa mai fie. Dar mi-as dori sa redevina totul la normal. Mi-as dori foarte mult. As vrea sa fie ca atunci cand eram mici si ne culcam nerabdatori sa vedem ce o sa ne lase mosul sub brad. Si eram atat de entuziastmati de cadouri, pentru ca nu stiam ce o sa primim. Dar acum... parca e degeaba sarbatoarea asta. Cel putin pentru mine.

Mergeam pe strada si plangeam. Nu ma interesa daca ma vede lumea si ce gandeste lumea. Pentru ca pentru mine nu existau. Eram doar eu. Eu si atat. Mergeam pe strada si am nimerit pe strada ei. Nu vroiam sa o iau pe acolo, dar daca asa m-au dus picioarele... Eram in dreptul casei ei si ma uitam la geamul ei. O lacrima calda mi-a cazut pe obraz. Doar ce a plecat si deja parca lipsea de o vesnicie. Casa aia nu mai inseamna nimic pentru mine acum. E ca oricare alta casa din cartier. Nimic special.

Asa ca am plecat mai departe. Mergeam pe strada cu ochii in pamant si ma gandeam la prieteni. Ei mi-au fost, imi sunt si imi vor fi mereu alaturi. Numai ca acum, parca nu existau. Nu stiu de ce. Dar asa am simtit. Am vazut in fata mea niste persoane cunoscute. Nu aveam chef de ei. Asa ca am preferat sa traversez. Asa ca am mers sa ii caut. Pe ei. Pe prietenii mei. Si iata-ma la G.C. Banca aia alba era acoperita de zapada. Multa zapada. Era pustiu. O alta lacrima de data asta atat de rece mi-a alunecat pe obraz. Picioarele ma duceau spre casa. Probabil ca le era foarte frig. Dar eu nu voiam acasa. Asa ca m-am opus. Si am mers mai departe.

M-am oprit intr-un parc. Era pustiu. Leaganele, balansoarul, topoganul, bancile erau pline de zapada. Am curatat un leagan si m-am asezat. Siroaie de lacrimi mi s-au scurs pe obraji. Plangeam. Plangeam si ma gandeam: ce am facut eu in viata asta sa merit asa prieteni? ce am facut eu ca sa plang si sa sufar atat? de ce unii cred ca eu pot fi bataia lor de joc? de ce unii nu vor sa ma vada in profunzime?. Aveam o gramada de "de ce?"-uri in cap. Mi-am spus ca trebuie sa ma opresc din plans. Si m-am oprit. M-am intins pe banca si priveam cerul. Era atat de senin. Si atat de albastru. Era superb. Si ma gandeam... el este atat de lipsit de probleme, de ganduri. Lui nu ii pasa de nimeni si de nimic. Pe el nu il streseaza nimeni. Este simplu. Si dintr-o data un nor a venit de-asupra mea. Parca cerul ma gonea. Nici el nu vroia sa-i mai fiu alaturi. Asa ca am plecat si am lasat in parcul ala multe lacrimi si amintiri amare.

Mi-am continuat drumul spre nicaieri. Mergeam si ma gandeam de cate ori am facut eu lumea sa sufere. Si de multe ori fara sa vreau asta. Si mia parut rau. O alta lacrima amara mi s-a scurs pe obraz. Treceau oemni pe langa mine si ma priveau. Dar nu m-a interesat ce cred sau ce gandesc ei sau ce parere si-au facut despre mine, gen: "ia uite-o si pasta, plange pe strada!".

Mi-am continuat drumul ca si cand as fi fost singura intr-un oras parasit. Iar pasii m-au condus iarasi pe strada ei. Nu am avut de ales. Asa ca am continuat sa merg. Mi se facuse foarte frig dar nu voiam acasa. Acasa era ultimul loc incare voiam sa ajung.

Mergeam pe strada si ma uitam la lume si la atmosfera din iarna asta. Ok. Zapada, ornamente de craciun. Foarte frumos, n-am ce zice. Dar toata lumea parea trista si nepasatoare. Nici macar acum de sarbatori nu merg si ei cu un zambet pe fata sau ca o privire dulce. Toti erau tristi si posomorati De ce? Nu cred ca nu aveau banii necesari ca sa isi asigure cele necesare pentru sarbatori. Pentru ca majoritateau aveau mainile pline de sacose si alte panarame. Nu banii erau cauza tristetii lor. Pur si simplu oamenii din ziua de azi asa sunt. Fie ca iti convine, fie ca nu. Vrei sa ii accepti ok. Nu vrei iarasi ok. Eu una nu vreau. Dar nu am ce sa fac. Eu singura nu am ce sa fac.

In timpul plimbarii mele ma gandeam de ce oare lumea cand aude colindatorii se baricateaza in casa? Nu e o tragedie. E un motiv de bucurie. Dar la noi nu! Cel putin unii cand ii aud pe scara blocului. "Vaaaaai! Incuie usa! Stinge luminile! Baga-te sub pat! Fa liniste! Sa nu cumva sa auda ca e cineva in casa!". Oameni buni! Nu asa se face. Nu ai ce sa le dai? Ai prea putin pentru tine si te gandesti ca trebuie sa le mai dai si lor. Sigur asa gandesti. Dar din putinul tau le poti sa si lor. Si ai sa vezi ca o sa te simti mai bine. Nu te gandi, dupa ce le-ai dat ceva, "ia uite frate! puteam sa mananc eu ce le-am dat lor" sau "cu asta imi luam un pachet de servetele" sau oprice altceva. Ganditi-va ca ati facut un bine si nu un rau. Si o sa va simtiti mai bine.

In timp ce mergeam pe strazi, am trecut pe langa un SUPERbaiat, parea de varsta mea dar nu asta e important. M-am uitat la el cu o privire trista... asta era starea mea, n-ai ce sa-mi faci. Iar el m-a privit cu o privire foarte calda si mi-a zambit. Nu am fost in stare sa ii raspund cu un zambet. Parca nu il aveam. Si oricum numai la baieti nu imi statea mie gandul in momentul ala.

Mi-am continuat drumul cu gandul la momentele frumoase petrecute alaturi de prieteni anul asta. Mi se facuse foarte frig, la -10 grade se intelege. Asa ca am hotarat sa ma duc in locuinta in care stau, pentru ca "acasa" nu pot sa ii spun. Am intrat in casa si a trebuit sa ma prefac ca nimic nu s-a intamplat in cele 3 ore in care am hoinarit singura pe strazi. Trebuia sa fiu toata un zambet pentru ca "asa trebuie sa fi de sarbatori". Pana la urma nu am avut de ales. Asta e. Iar acum nu pot sa ma gandesc decat la faptul ca maine inca una dintre noi pleaca si nu o sa o mai vad mult timp.

Incep sa cred ca am inebunit. Parca imi provoc singura starea asta. Dar daca atat ma duce capul. Asta e.

See you next time!

The Snowflakes Story.

Cuvinte ca "boschepada" si "piu-piu"si plimbarile lungi impreuna cu prietenii fac dintr-o simpla zi una speciala. La fel ca cea de azi.

Let's write a small summary about this day. It sounds like this:
Morning. Christmas shopping si asta spune tot.
Noon. Again, shopping.
Afternoon. Rink.
Evening. A long walk through the snow with I. and D.
-Uitati-va cum ninge! Ca in povesti! I said.
-E absolut superb! said D.
-Ador asta! said I.
-Aveti fulgi de zapada pe gene! I said.
-Si tu!!! said D. and I.
Apoi a urmat o lunga plimbare. Ningea cu fulgi mari si desi. Am avut multe sa ne povestim. Lucruri marunte. Dar care pentru noi conteaza. Mult. Chiar foarte mult. Si ne-am oprit intr-un parc. Plin de zapada. Ne-am alergat. Ne-am batut cu zapada. Am facut ingerasi. Si am stat. In zapada. Fara sa facem nimic. Era atata galagie in jurul nostru. Dar pentru noi atunci. In momentul ala. Era atata liniste. Stateam pe zapada. Cu fata in sus. Ne uitam la fulgi. Ne uitam cum ninge. Ne uitam cat de frumos ninge. Era ca in povesti. Fulgii mari si desi ni se asezau pe nasul inrosit de frig. Se jucau frumos cu genele. Si se pierdeau in parul des. Dar felul in care ningea. Era special. Era unic. Imbratisarile. Pupicii. Totul. Se simtea in jurul nostru iubirea pe care ne-o purtam. Si era absulut fermecator. E superb sa stii ca ai langa tine persoane care te iubesc. Pentru ceea ce esti. Si te accepta asa. Nu schimba nimic. Te lasa sa fi tu. Pentru ca atunci cand esti tu. Atunci. Atunci te iubesc si mai tare. De-aia chiar si atunci cand boschepada e mare, cand piu-piu-ul nu se mai aude, cand ninge neintrerupt si cand esti singur. De-aia atunci nu te simti singur. Pentru ca stii ca ei pe cineva care te iubeste mult. Mult de tot.

Finally.

... si m-am trezit. Am deschis ochii. M-am ridicat din pat. M-am uitat pe geam. Si am vazut. Primii fulgi. Albi. Mari. Multi.
- Fratioareeeee!!! Trezeste-te! Ninge! Uite cata zapada e! Uitateeee!
-Ce ai mai? Nu vezi ce dimineata e?! Lasa-ma sa dorm!
-Fraiere utate pe geam sa vezi cata zapada e in curte!
-Ei e...
-Da ma, e multa zapada! Ridica-te si uita-te daca nu ma crezi!
-Mamaaaaaa, foarte tare! Hai afara!
-Pai haaaai! Eu ce incerc sa fac aici de 5 minute?
Si am iesit amandoi. Afara. In zapada. Si era frig. Eram in pijamale. Dar era atat de frumos. Alergam desculti prin curte. In pijamale cu fesul pe cap si manusile in maini. Dar desculti. Si nu ne plangeam. Era asa de frumos. Nu mai vazusem atata zapada la noi in oras de cand eram mici. Era ca un vis care speram sa nu se termine niciodata. Un om de zapada. Un bulgare in spate. O mana de zapada pe fata. O cazemata. O plimbare cu sania. In total cam o ora de stat afara in frig dezbracati. Dar nu ne-a parut rau. Era prima ninsoare din anul asta. Prima care sa depus in multi multi ani. Si am plecat. Am plecat cu gandul ca acea ora sa tina mai mult de o zi.

Toy Story.

V-ati intrebat vre-o data de ce copiilor le plac foarte mult jucariile? De ce nu pleaca nicaieri fara ele? De ce stau mereu cu ele?

Pai... jucariile lor sunt prietenii lor. Prieteni reci dar siguri, prieteni care nu ii vor critica niciodata, prieteni care nu au mofturi, care nu implica multe in sens material. Trebuie doar sa le tii aproape si sa te joci cu ele, iar cand se strica nu e greu, nu necesita scuze, pareri de rau, nimic. Pur si simplu iti iei alta jucarie.

Ce ar fi sa fie totul asa de usor? Ar fi prea simplu, plictisitor chiar. Un copil are jucaria lui preferata care de cele mai multe ori are si un nume, jucaria de care ar vrea sa nu se desparta niciodata, nu vrea sa ramana fara ea. Dar oare jucaria vrea sa ramana fara el? V-ati gandit vreodata la asta? Daca oare de fapt jucaria avea nevoie de un prieten? Daca jucariei ii era urat sa stea singura? A? Ce ziceti?

Toti am avut o jucarie preferata atunci cand eram mici. Absolut toti! Unii probabil ca stateau cu ea si la masa sau eu stiu ce alte lucruri faceau cu jucaria lor de plus. Am vazut odata o fetita. Draguta, vorbareata, desteapta, comunicativa. Nu parea genul care nu poate sa isi faca prieteni. Dar avea mereu cu ea ursuletul ei de plus. Dormea cu el, statea mereu cu el. Si nu pentru ca ii era urat sa doarma singura. Chiar credeti ca nu avea prieteni? Se simtea chiar atat de singura? Ei bine, nu! Ea doar credea ca ursuletului ii este urat sa doarma singur, sa stea singur. Ea nu credea ca are nevoie de un prieten. Ea credea ca ursuletul ei de plus are nevoie de un prieten.

Toti avem nevoie de prieteni si fiecare ni-i gasim in cate ceva. Reali, imaginari sau simple obiecte. Dar avem prieteni, persoane/lucruri/jucarii care stau cu noi si ne inteleg chiar daca unele nu pot sa spuna nimic. Sunt acolo si asta pentru noi conteaza.

Feel The Rain On Your Skin.

"Uite ce ploua! Doamne, singurul lucru pe care as vrea sa il fac acum este sa ies afara si sa simt cum picaturi mici si reci imi ating pielea. Racoarea lor ma face sa ma trezesc si totodata ma cufunda in starea aia din care incerci sa privesti lumea de sus, ca si cum nu ai face parte din ea. Linistea, racoarea ei si durerea cu care cerul incearca sa aduca pe pamant acele picaturi, imi produc melancolie. Cred ca este cea mai frumoasa ploaie prin care am trecut. E iarna deja si frunzele au putrezit pe asfaltul rece si dur care ne calauzeste pasii. Crengile fara frunze par ca niste schelete care parca asteapta sa vina natura... dar mai e mult pana atunci. Si noi o sa imbatranim si nu o sa ni se mai para totul asa de frums. As vrea sa opresc timpul in loc si sa stau sa putrezesc in ploaia asta. E ca o mana divina intinsa spre mine. Asa cum simti nevoia sa mananci si sa dormi asa simt si eu nevoia sa gust din placerile pe care ni le ofera natura. Ploaia e una din acele dorinte si placeri cu care reusesc sa ma inteleg. Chiar daca sunt trist sau bucuros, chiar daca plang sau daca rad, ploaia ma priveste cu aceeasi ochi si ma intelege... si ea plange mereu. Si eu voi ramane vesnic fidel si dedicat ploii... ea e cea care ma face sa imi revin de cate ori am nevoie. Ziua asta... picaturile de pe geam si de pe haine, ma face sa mi-o imaginez ca pe un copil care plange, plansul lui nevinovat aduce pe pamant atata bucurie, incat nu ma pot abtine sa stau in casa. O zi minunata de iarna... pana cand va aparea zapada, ar fi una ca asta. Sa ies cu prietenii mei si sa alergam prin ploaie si sa calcam in balti, sa ne stropim si pe urma sa mergem la caldura sobei din casa bunicilor si sa mancam turta dulce. Doamne asta ar fi un vis cu adevarat frumos. De ce plange cerul? Plange oare pentru noi, plange din cauza noastra? Da si eu am o contributie la supararea lui. Relele pe care adesea le facem ii aduc cerului suferinta. Suferinta lui ma face pe mine mai viu decat sunt. Ma face sa respir aerul proaspat si sa ma gandesc departe. Departe, la tine... acolo unde esti tu, stiu ca ma astepti... tu, la fel ca ploaia."

Winter.

Wake up! A venit iarna my friend! Zapada, sarbatori, cadouri, oameni de zapada, saniusi, ski, colinde si muuuuulte altele. Mos Craciun isi face ultimele cumparaturi, ca doar na... are atatia copii pe care trebuie sa ii bucure. Mos Neculae isi pregateste nuielusele pentru copii nazdravani. In stanga si in dreapta telefoanele suna, rezervari pentru revelion, invitatii si altele. Zeci de carti postale pentru Sf. Stefan, ca doar trebuie sarbatorit si acesta. Alte zeci de telefoane pentru a rezerva camere de hotel pentru vacanta de iarna de la munte. In final o luna foooarte aglomerata, dar si foarte frumoasa si speciala.

O plimbare scurta intr-o dimineta de decembrie, cu manusi in maini, fularul pana la nas, fesul pe cap si nelipsitul iRiver. Nimic nu se compara cu asta. Si il vezi: el. Vine grabit spre tine. Nu te-a mai vazut de cateva zile si vrea sa iti faca o surpriza, stiind ritualul tau din fiecare dimineata de iarna. Nu te asteptai la asta si de aceea te bucuri enorm. Se apropie, iar tie iti bate inima ca un ceas grabit. Si e langa tine, iar tu esti extraordinar de fericita. Va plimbati, vorbiti, aveti multe sa va spuneti si nici nu stiti cu ce sa incepeti mai intai. Si sunteti acolo, in mijlocul tuturor si dintr-odata pic-pic-pic. "Uite, ninge!" si erai asa de fericita, tu, el, si prima ninsoare. Se uita la tine si te saruta cum de mult nu a mai facut-o. Stia foarte bine ca iarna este un anotimp pe care il adori. Era un moment magic. Si pleaca. Dispare ca dintr-un vis. Si ramai singura acolo in mijlocul aleii. Doar tu si nisnoarea. Te opresti o clipa. "Unde oare a disparut?", dar nu primesti niciun raspuns asa ca iti continui plimbarea singura, bine... si cu vocea pe care o asculti in casti. Dar ceva nu merge. Te uiti. "Mda... playlistul gresit." Si schimbi. Exact. "Winter playlist." Perfect. Si ai impresia ca esti intr-o poveste. O poveste de iubire, o poveste de Craciun. Atat. Era perfect.

Cam asta este povestea de Craciun pe care banuiesc ca toate o dorim. Este povestea unei iubiri perfecte. A unei dimineti perfecte la care a contribuit evident si iRiver tau. Si poate voi si fete si baieti vreti sa stiti care erau melodiile care ii fredonau in casti in acea dimineata de decembrie.

~Aerosmith - I Don't Want To Miss A Thing : "Don't wanna close my eyes, I don't wanna fall asleep, 'cause I'd miss you babe and I don't wanna miss a thhing";
~Bon Jovi - Lost Highway : "I finally found my way say goodbye to yesterday";
~Bon Jovi - Always : "And I will love you baby, always, and I'll be there forever and a day, always";
~Bon Jovi - Everybody's Broken : "In this life it's ok to feel a little broken, everybody's broken in this life";
~Bon Jovi - I'd Die For You : "You know it's true, baby I'd die for you";
~Bon Jovi - I'll Be There For You : "I'll be there for you, these five words I swear to you,";
~Bon Jovi - Make A Memory : "If you go now, I'll understand, if you stay, hey, I got a plan, You wanna make a memory";
~Boston - More Than A Feeling : "It's more than a feeling when I hear that song they used to play";
~Cargo - Ca O Stea : "Pan' la luna si pan' la stele as zbura";
~Ciara - Never Ever : "Throw your hands up in the air if you know he love you";
~Iris - Stele In Par : "Stii ca te iubesc mai mult decat o viata poate da";
~Iris - Matase Alba : "Amintirea ta e matase alba, mereu vei fi a mea, in matase alba, cu flori in parul tau, parfumul tau ma va chema";
~Iris - Vise : "Si nu am de gand sa ma opresc, pamantul roata sa-l ocolesc";
~James Blunt - 1973 : "I'll call you up every Saturday night and we both stayed out till the morning light and we sang ";
~Jason Mraz - I'm yours : "It can not wait, I'm yours";
~Michael Jackson - Stranger In Moscow : "I was wandering in the rain, Mask of life, feeling insane";
~Michael Jackson - You Are Not Alone : "But you are not aloce, for I am here with you";
~Scorpions - You And I : "You and I just have a dream to find our love a place";
~Scorpions - Still Loving You : "Fight, babe, I'll fight to win back your love again";
~Seal - Love's Divine : "Please forgive me now I see that I've been blind";
~Taxi - Luna : "Si ascult cum se joaca vantul noaptea printre stele";
~Taxi - Prea sus : "Si esti doar prea sus dar nu de-ajuns sa nu te mai iubesc"; (asta e pentru tine Happy)
~Tiziano Ferro - Ti Amo : "E scusa se ti amo e se ci conosciamo de due mesi o poco piu";
~Vama - 17 Ani... Infinit : "17 ani baerame timiditate inceput";
~Vama - Epilog : "Nimeni n-o sa iti explice ce e dragostea, asta singur intr-o zi de IARNA-o vei afla";
~Voltaj - Povestea Oricui : "Crede in tine mereu si nu da inapoi";
~Volta - Vara Trecuta : "Si ploua ploua ploua peste inima mea";

Life Frame #3

"If I could turn back time,
If I could find a way,
I'd take back those words that hurt you
And you'd say:
If I could reach the stars,
I'd give them all to you
The you'd love me, love me
Like you use to do"

Cher - If I Could Turn Back Time

Poate ca va intereseaza ce se intampla in episodul 3 din "Life frames". Pai nu s-au schimbat prea multe dupa conversatia intre X si Y in afara faptului ca acum stiu amandoi ce gandeste celalalt. Urmeaza sa aflam mai multe detalii in episodul 4 asa ca stati aproape. Cateva vorbe ici colo de la diferite persoane nu au reusit sa schimbe nimic. Pana acum. Dar ziua inca nu s-a terminat asa ca... stati cu ochii aproape de calculator si o sa aflati curand.

Life Frame #2

-->

".../You're feeling like a stranger/But all your friends are here/It's ok, to be a little broken,/Everybody's broken, in this life,/It's ok, to feel a little broken,/Everybody's broken, your alright/It's just life/..." - Bon Jovi - Everybody's Broken

Hai sa luam 2 persoane: X si Y, ca sa fie mai simplu. De ce dintr-o data toata lumea se simte respins? De ce X considera ca e vina lu' Y ca relatiile s-au racit? De ce X se simte vinovat ca nu mai e ca altadata? E numai vina lu' X sau are si Y o parte din vina? Nu stii, nu ai de unde sa stii. Iti doresti ca totul sa redevina asa cum a fost odata? Si eu. Stii... sunt momente cand simti ca nu mai poti, vrei sa renunti, dar ceva nu te lasa. Normal. Nu poti sa renunti asa de usor la acele amintiri, la acele clipe, la acele persoane, la acei prieteni. Pur si simplu nu poti, nu ai cum. Dar nu mai suporti situatia, iti vine sa pocnesti de nervi, insa nu te lasi batut. Lupti pentru ce a fost al tau si pentru ce inca poate fi. Dar pentru asta trebuie sa lupti. Nu castigi nimic daca astepti sa iti pice din cer, ba mai rau, pierzi. Te gandesti , dar nu conteaza, poate a fost vina ta X sau poate a fost vina ta Y, poate amandoi(ua) ati gresit, sau poate numai unul(una) din voi. Dar numai impreuna puteti sa reparati asta. Nu trebuie sa vorbiti de relatia dintre voi la trecut. Trebuie sa luptati, doar asa veti reusi! Hai sa il luam si pe Z. Si totul devine asa:

X: nu ma gandeam ca nu o sa mai ajungem sa vorbim si ca relatia noastra o sa se raceasca, nu credeam
Y: dar nu sa racit nimic, nu trebuie sa ne gandim asa. stiu ca am gresit ca nu am maistat de vorba dar imi pare rau, nu trebuia, stiu. imi pare rau si sa stii ca lucrurile nu se termina aici. viata mea s-a complicat si trebuie sa ma intelegi. nu am facut voluntar toate astea.
X: da mai dar uite ca cu Z nu s-a schimbat nimic, fata de Z esti la fel, vorbiti mereu si tot felul de chestii cu mine nu mai esti asa. imi pare rau ca lucrurile s-au schimbat, nu vroiam asta.
Y: nici eu! doamne! nu am vrut, iarta-ma!

Credeti ca intre Xsi Y vor reveni lucrurile la normal? Sincer eu sper, dar nu stim. Asta aflam data viitoare intr-un nou episod din "Life frames".

Life Frame #1

Now I have 101 thoughts and 99 reasons to think about those thoughts. I did the wright choice? Or I didn't? It's a question that obsessed me... I might say. What would they think now? How should I explain to them? It's hard. Did someone feel nasty because of my choices? Perhaps... but that wasn't my intention. I'm not sure about what I have done. But what I did... I did. That's it.

Recommended: Jason Mraz - Song For A Friend.

This Thing Needs A Title?

Aseara cand am iesit de la scoala [eu nu dorm la scoala ca altii:))], mergeam singura spre casa si aveam o stare asa ciudata. Nu eram suparata :( dar nici euforica \:D/, ma simteam plictisita :-<, dar parca nu era chiar asa [-(. Ma simteam amarata 8-, ca un caine plouat [doh! char ploua afara:))], parca eram a nimanui :-s, eram trista :-<>:D<. Aveam nevoie de el sa fie langa mine [da -exista si un el:>]. L-am sunat. Nu mi-a raspuns. Probabil era la antrenament. Da acum va ganditi "ah, face sport deci arata bine!" :)), la lucrurile astea nu se poate gandi decat o pitipoanca L-) scuze pentru cei care s-au simtit:)).

Revenind :">. Ploaia marunta care ma acoperea, ma facea sa simt nevoia ca cineva sa fie langa mine in acel moment si chiar daca eram singura si orasul parea parasit :-<, aceasta singuratate imi oferea siguranta. Siguranta pe care ti-o ofera o prietenie, indiferent de tipul ei. Simteam ca el e undeva acolo privindu-ma fara sa spuna nimic, si asta era ciudat:-s. Finally i wouldn't say "Love, A." >:P cause i want to stay just me and my thoughts. I'd just say "get the fuck out of here!";).

Things...

Gandeste-te la persoanele pe care le apreciezi foarte mult, pe care le vezi ca un model demn de urmat, care ti-au influentat viata si deciziile pe care le-ai luat. Cine sunt acele persoane? Ti-ai pus intrebarea asta vreodata?

Eu trebuie sa recunosc ca m-am gandit la treaba asta si nu pot spune ca in viata mea a existat sau exista o singura persoana care mi-a influentat viata. Am invatat sa acumulez si sa obtin cunostinte din toate relatiile pe care le-am avut si le am cu oamenii.

Intr-o oarecare masura prietenii mi-au influentat viata si deciziile pe care le-am luat, unele bune altele gresite, dar nu imi pare rau pentru ca din deciziile gresite am avut de invatat. Insa daca ar trebui sa spun o persoana nu as putea. Minim 2:))... si acelea ar fi tata si unchiul meu. Stiu ca suna ciudat pt ca majoritatea poate va ganditi "eh na... familia:-j", dar nu e asa. Vreti sa va cred ca voi aveti de gand sa ajungeti ca mai stiu eu ce vedeta? Nu! Majoritatea luam ca model pe cei din jurul nostru, pe cei care ii credem demni de aprecierile noastre. Cred ca alegerea mea este una buna in privinta acestui lucru asa ca nu te chinui sa mi-o schimbi...nu vei reusi.

Trebuie sa recunoastem ca pana acum asta e o postare de tot cacatul asa ca hai sa incercam sa schimbam asta:D, dar nu stiu ce sa mai scriu :)) asa ca hai sa o lasam asa:-j:)).

Ceva...

Ploaie - as vrea sa ma plimb acum prin ploaie pentru ca imi place starea pe care mi-o da ploaia, nevoia de a fi cineva langa mine in timp ce ploua.
Timiditate si inceput - inceputul unei noi parti din viata mea.
Nisip - pentru ca imi e dor de mare, de valuri, de vant si de toate momentele frumoase petrecute acolo.
Fotografie - vreau sa pastrez toate momentele frumoase ca intr-o fotografie.
Rasarit si apus - inceput si sfarsit, inceprea unei noi vieti care nu se va stinge prea curand, pentru ca apusul e in fiecare zi.
Libertate - ma simt libera ca pasarea cerului, fara prejudecati, gandindu-ma doar la mine si la ceea ce face (cei ce fac) parte din mine.
Iubire - ceea ce simt acum si as vrea sa simt o vesnicie.
Prietenie - ceva complex, greu de gasit, greu de pastrat, imposibil de uitat.
Sinceritate si devotament - calitatile unei prietenii.
Emotie - nerabdarea de a afla ceva nou, de a descoperi gandurile celuilalt.
Caldura - nevoia de a stii pe cineva aproape de tine in orice situatie.
Orgoliu - ceva ce ma caracterizeaza.
Zambet - optimism, voie buna, fericire.
Siguranta - garantia care ti-o ofera o prietenie, indiferent de tipul acesteia.
Original - de ce sa fim ca ceilalti cand putem sa fim unici?

"and I just wanna stay with you in this moment forever, forever and ever" - mi-as dori sa ma tii in brate si nu imi dai drumul niciodata.
"every time you walk away or run away you take a piece of me with you there" - deci nu face asta!
--> -->
"i'll be there for you these five words I swear to you when you breathe i want to be the air for you i'll be there for you" - sa nu uiti asta!
"it's my life it's now or never i ain't gonna live forever i just want to live while i'm alive " - nu ma judeca, imi traiesc viata asa cum vreau!
"i don't wanna close my eyes i don't wanna fall asleep don't wanna miss a thing" - daca as pierde ceva din noi totul ar fi degeaba.
"i am living on the edge" - tine-ma bine sa nu cad.
"if you don’t know if you should stay if you don’t say what’s on your mind, breathe" - nu pleca!
"i will love you and i'll be there forever and a day i'll be there till the stars don't shine till the heavens burst and the words don't rhyme" - always:x
"i finally found my way to say goodbye to yesterday" - don't look back!
"vise in mii de parti, vi le fac cadou, impliniti-le voi, visul meu il traiesc chiar acum" - asta spune tot.
"nimic in lume nu ma opreste sa urlu tare "sunt fericit!"" - happiness
"i don't want to live my life in a glass globe" - lasa-ma sa invat din greseli!

Pentru ca toate au o explicatie!

Happiness Grows Back.

Oare de ce ai nevoie pentru a fi fericit? Cum se face ca ea vine cand te aştepţi mai puţin?

Dacă as putea sa îţi dau măcar o particica din fericirea mea atunci se va face soare si la tine. Dacă as putea sa îţi dau o particica din zambetul meu atunci vei avea un ranjet de toata frumusetea. Dacă as putea sa împart cu tine măcar unul din visele mele atunci nu vei mai avea coşmaruri niciodata. Dacă...

Fericirea este atunci cand te bucuri de momentele frumoase si cand le traiesti la maxima intensitate. Fericirea este atunci cand te bucuri pentru un prieten. Fericirea este atunci cand realizezi ca unei persoane ii pasa de tine, ca are grija de tine. Fericirea este atunci cand cineva iti ofera incredere cerand in schimb sinceritate. Fericirea este atunci cand ai langa tine persoana iubita. Fericit esti atunci cand nimic nu iti poate dezlipi acel zambet de pe fata.

Pentru ca, deşi nu pare, toate au o explicaţie, de-aia fericirea are si ea un motiv. Pentru ca fericirea este în interior dar se vede si la exterior.

Va Multumesc!

Am realizat ca am langa mine cei mai speciali oameni de pe Pamant. Oameni care sunt langa mine si la bine si la greu, care ma accepta asa cum sunt.
Imi pare rau ca abea acum mi-am dat seama. Abea acum mi-am dat seama ca intr-adevar am langa mine oameni carora le pasa, oameni care se bucura cu mine, oameni care au incredere in mine.

O prietenie nu consta in... de cat timp esti prieten(a) cu acea persoana, conteaza intensitatea prieteniei, cat de bine ai reusit sa cunosti acea persoana pana acum.

Prietenia este... dar de ce ma chinui sa va repet acelasi lucru? Cititi postarea anterioara!:))

D., iti multumesc ca te multumesti cu mine
A., stiu ca vei fi mereu alaturi de mine... si invers.
I., imi esti mai mult decat o foarte buna prietena, esti sora pe care biologic vorbind nu o am

Friends.

• "Prietenia înseamnă să fii alături de prieteni nu când au dreptate, ci când greşesc." - Andre Malraux
• "Un prieten este cineva care te cunoaşte aşa cum eşti, înţelege ce ai fost, acceptă ce ai devenit şi, cu blândeţe, te lasă să creşti în continuare." - William Shakespeare
• "Un prieten adevărat îţi ştie slăbiciunile, dar îţi arată calităţile, îţi simte temerile, dar îţi întăreşte credinţa, îţi cunoaşte îngrijorările, dar îţi eliberează spiritul, îţi recunoaşte defectele, dar îţi subliniază posibilităţile." - William Arthur Ward
• "Prietenia este o haină valoroasă care se curăţă când se murdăreşte, nu se aruncă la prima pată." - Cato cel Batran

Nu stiu daca v-ati prins ce vreau eu sa spun aici, ideea este ca vreau sa vorbim despre prietenie si prieteni. Ceva foarte valoros, de nepretuit, greu de stapanit si nemaipomenit de frumos.

Oricine isi doreste un prieten caruia sa i se poata destainui, fata de care sa isi poata deschide sufletul. Toti avem nevoie de un umar pe care sa putem plange. Prietenul este acea persoana care atunci cand esti pe marginea prapastiei si mai ai putin si cazi, iti intinde o mana, te ridica si te ajuta sa mergi mai departe. El stie sa vada cand iti este greu. Este iubitor, stie sa iti aline suferinta si are capacitatea de a iubi neconditionat. El va fi mereu egalul tau si va fii gata mereu sa te primeasca cu dragoste in bratele lui. Este acea persoana care din putinul pe care il are iti va da si tie jumatate, acel prieten care te va ajuta sa gasesti solutia corecta mereu. Un prieten nu se va preface niciodata. Un prieten te va ajuta sa vezi soarele de dincolo de nori, te va face sa fii tare.

De o prietenie adevarata trebuie sa iti aduci aminte si peste ani. Trebuie sa iti amitesti clipele frumoase petrecute impreuna cu prietenii, momentele speciale, fazele amuzante, clipele pline

de voie buna, liniste si iubire.

Deci DA!

De ce, cand ai un prieten, fie el potrivit sau nu pt tine ,fie el bun sau nu, fie el cum vreti voi sa fie, trebuie sa se intample ceva? De ce atunci, cele mai bune prietene iti spun multe lucruri? Pentru ca ele stiu ca nu e potrivit pt tine? Pt ca ele stiu ca nu e de nasul tau ? Pentru ca ele iti vor binele? Dar stii sigur ca ele spun bine? Stii sigur ca au dreptate? Nu, nu stii! Daca ele se inseala? Tu cum iti dai seama? Ce faci? Ce ai face? Ce ai face daca una din prietenele tale ti-ar spune: "Mai bine ai ramane asa cum esti acum, singura. Daca ar fi fost sa fie ceva, si sa simti ceva pt el, ai fi simtit deja. Dar daca acum nu e nimic, crezi ca in viitor va fii ceva? Crezi ca el e ' alesu ' ala de care se vorbeste?".

Ce ai face? Ai renunta? La cine? De ce?

De Ce Doamne? De Ce?!

Nu v-ati gandit niciodata de ce unele fete din liceu vin imbracate intr-un anume fel, de ce se comporta asa, de ce vor sa atraga atentia in felul asta? Eu una m-am gandit.

Incep sa ma enerveze toate acele piti care se cred foarte importante! De ce vin cu geanta la scoala cand geanta e facuta pentru oras? S-a inventat ghiozdanul.

De ce trebuie sa veniti imbracate in acel mod? Cu super-decolteu si fusta  mini? Sau tocuri!  In realitate, facand asta nu reusiti decat sa atrageti atentia cocalarilor si fustangiilor. Dar poate pur si simplu va place sa fiti fluierate in drum spre scoala.

Sau cand te duci la toaleta cu toata baia de acasa dupa tine si stai acolo toata pauza, dar nu te duci singura, neaparat ai dupa tine 2-3 "catelusi". Pentru ce?

De ce? Pentru ca daca astfel de persoane nu ar exista, atunci noi nu am mai putea fi normali!