Da. Si stiu ca si tu ai vrea sa te trezesti dimineata si ea sa fie langa tine in boxeri si camasa ta sifonata de o noapte furtunoasa.
Si doarme. Te trezesti, iti faci o cafea si fumezi cu inflacarare o tigara uitandu-te la ea. Incerci sa o intelegi, dar pare ca un tablou. Extrem de greu de deslusit. Te uiti la ea si observi totul. Ii vezi parul cum sta aruncat, obosit parca si el. Ochii care s-au holbat toata seara in sufletul tau acum se odihnesc. Nu si-au terminat treaba. Nu o sa si-o termine niciodata. Buzele-i ispititoare si pline de dorinta parca iti vorbesc. Incearca sa iti sopteasca mii de sentimente. Dar parca incerci sa asculti un mim. Te uiti la corpul ei si-i contemplezi sufletul. Realizezi ca sub actiuni care intimideaza, adanc acolo, undeva, este doar un copil speriat. Si iti place. Toata pare mica, dar ti-ajunge. Macar atunci si acum, cand tragi puternic din tigara aia, ti-e suficienta. Dar nu intelegi nimic. Se agita si proabil ca viseaza ceva. Si te simti neputincios pentru ca nu vrei sa o atingi de frica sa nu o ranesti. Pare asa firava, desi voluptatea corpului ei te duce cu mintea in locuri... spectaculoase. Te apropii de ea, dar se trezeste brusc. In ochii ei se vede frica si nevoia de tine acolo. O iei in brate fara sa spui un cuvant. Dupa ce se linisteste, se uita la tine si morocanoasa ca s-a trezit se afunda in imbratisarea ta. Mirosul de cafea era pretutindeni. Cateva minute mai tarziu, tot in camasa ta, beti cafeaua impreuna. Pierduta isi arunca ochii pe geam si vede cum lumea ei cu tine, e separata de tot ce inseamna realitate. Dar e exact ce are nevoie. Se uita in ochii tai, trage din tigara si apoi iti spune ca era speriata. Speriata ca tot ce insemni tu e ireal. Te-ai aplecat si ai sarutat-o pe frunte. Ai stiut atunci ca este mai mult decat orice ai intalnit pana atunci.
Cafeaua, aburul, savoarea ei a trezit totul in voi. Si ati trait fara sa va pese de ce este dincolo de sticla.
Si doarme. Te trezesti, iti faci o cafea si fumezi cu inflacarare o tigara uitandu-te la ea. Incerci sa o intelegi, dar pare ca un tablou. Extrem de greu de deslusit. Te uiti la ea si observi totul. Ii vezi parul cum sta aruncat, obosit parca si el. Ochii care s-au holbat toata seara in sufletul tau acum se odihnesc. Nu si-au terminat treaba. Nu o sa si-o termine niciodata. Buzele-i ispititoare si pline de dorinta parca iti vorbesc. Incearca sa iti sopteasca mii de sentimente. Dar parca incerci sa asculti un mim. Te uiti la corpul ei si-i contemplezi sufletul. Realizezi ca sub actiuni care intimideaza, adanc acolo, undeva, este doar un copil speriat. Si iti place. Toata pare mica, dar ti-ajunge. Macar atunci si acum, cand tragi puternic din tigara aia, ti-e suficienta. Dar nu intelegi nimic. Se agita si proabil ca viseaza ceva. Si te simti neputincios pentru ca nu vrei sa o atingi de frica sa nu o ranesti. Pare asa firava, desi voluptatea corpului ei te duce cu mintea in locuri... spectaculoase. Te apropii de ea, dar se trezeste brusc. In ochii ei se vede frica si nevoia de tine acolo. O iei in brate fara sa spui un cuvant. Dupa ce se linisteste, se uita la tine si morocanoasa ca s-a trezit se afunda in imbratisarea ta. Mirosul de cafea era pretutindeni. Cateva minute mai tarziu, tot in camasa ta, beti cafeaua impreuna. Pierduta isi arunca ochii pe geam si vede cum lumea ei cu tine, e separata de tot ce inseamna realitate. Dar e exact ce are nevoie. Se uita in ochii tai, trage din tigara si apoi iti spune ca era speriata. Speriata ca tot ce insemni tu e ireal. Te-ai aplecat si ai sarutat-o pe frunte. Ai stiut atunci ca este mai mult decat orice ai intalnit pana atunci.Cafeaua, aburul, savoarea ei a trezit totul in voi. Si ati trait fara sa va pese de ce este dincolo de sticla.
No comments:
Post a Comment