Watch for the signs.

Ma uitam pe fereastra si asteptam sa ploua. Vedeam numai in negru si gri. Florile, casele, oamenii, totul. Pana si cartile, care pana atunci mi s-au parut pline de culoare, acum erau in alb si negru. Am suflat sperand ca cenusa ce se pusese peste tot ce iubeam mai mult sa se spulbere. Nu mai auzeam muzica. Nu mai simteam ritmul. Nu mai vedeam culorile. Totul imi parea dintr-o alta lume. Si ma chinuiam sa scap, stiind ca undeva, acolo, este lumea pe care o stiam. Am plans, am tipat sperand sa ma auda cineva si sa imi dea drumul. Numai ca fara rost. Ma uitam in fiecare zi pe fereastra care se deschidea, parca, doar din exterior. Lumea trecea si se uita la mine si cred ca paream in regula, cred ca paream ca ei. Numai ca ce nu stia lumea este ca eu vedeam lucrurile altfel. Aveam nevoie doar de o mana de ajutor ca sa scap. Ma simteam ca un mim care nu poate sa spuna nimic desi inauntru lui urla. Da... Si asteptam sa ploua pentru ca speram si credeam ca ploaia o sa spele toate nuantele alea inchise si o sa vad iar totul viu. Ploaia credeam ca o sa curete totul, ca o sa purifice pana si cel mai mic fir de iarba. Si am stat zile, saptamani, luni in fata ferestrei sperand ca o sa se intample asta la un moment dat. Dar inauntru era din ce in ce mai uscat. Am avut insa rabdare si vointa. Nu m-am departat niciun minut de fereastra care ma tinea departe de tot. Tot ce imi placea, tot ce iubeam, tot ce ma facea fericita. Si am stiut de ce fac asta. In cele din urma a venit. Mai intai pic. Si apoi iar pic. Am crezut ca mi se pare. Parca a trecut o vesnicie pana la al treilea pic. Dar a picat. Atunci am stiut ca ploaia intr-adevar vine. Si pic-pic in scurt timp s-a transformat intr-o adevarata furtuna ce avea sa zguduie totul in jurul meu si in mine. Devastatoare, cruda, fara mila, a avut taria sa stearga tot, insa cu o blandete desavarsita. Ploaia e de fapt atat de fina. Tot ce parea apasator s-a evaporat odata cu ploaia. Pana si hainele-mi erau grele. Ploaia m-a ajutat sa scap de ele, sa fiu libera, sa vad totul asa cum este. Ea a sters tot ce imi murdarise timpul. Iar acum ma simt fina, usoara. Acum pot sa alerg pe strazi, sa ma bucur si sa iubesc asa cum o faceam o data. Pentru ca acum, datorita lui pic, si a lui pic. si a lui pic...totul are culoare din nou. Si am realizat ca ochii mei, sufletul meu, mintea sunt aceleasi, neschimbate. Desi totul in jurul meu pare diferit. Ele m-au ajutat sa rezist, sa astept ploaia. Si am crezut in ele pentru ca erau singurul lucru care imi mai ramasese. Iar acum sunt tot cu mine si se bucura cu mine. Si atingerea ploii a ramas, o simt inca pe pielea mea ca si cand abea m-ar fi atins. O simt delicata, subtila si patrunzatoare. Ma bucur ca a ramas si ploaia. Atingerea ei ma face fericita. Praful, mizeria cu care timpul ma murdarise au disparut datorita ei. Si iubesc din nou.