Enjoy.

2011. Idei noi. Pareri noi. Ganduri noi. Intentii noi. Sentimente noi. Toate ti le doresti diferite de anul trecut. Nu stii de ce. Dar asa simti. Vrei sa fi altfel. Vrei o schimbare. Ai incercat frizura, hainele.. un nou look. Dar nu e asta. Trebuie sa vina din suflet schimbarea. Vrei poate sa fi mai bun. Poate mai tare. Mai intelegator. Sau chiar total diferit. Nu stii prea bine. Dar vrei. Asta e sigur. Dar nu poti sa iti dai seama singur. Ai nevoie de ajutor. De persoane, de prieteni care sa iti fie acolo. Sa iti dea un semn. Sa te sprijine. Sa iti fie alaturi. Au trecut deja cateva zile din noul TU. Ai reusit ceva? Eu da.

Mergi pe strada si te intalnesti cu ea. Fata aceea pe care o vezi, iti este simpatica si ai vrea sa o cunosti mai bine. Ai sentimentul ca ar putea sa iti fie cea mai buna prietena. Intri in vorba cu ea si... voila! Ai reusit. Ai acum langa tine o persoana care te intelege. Sau inca o persoana... Te bucuri de prietenia ei si incerci sa ii oferi pe cat posibil acelasi lucru in schimb. Te inveseleste cand esti deprimata. Te intelege. Si cel mai important: te asculta si nu te judeca. Te apreciaza asa cum esti si isi doreste sa te fi cunoscut mai demult. "Unde ai fost pana acum?". Si vine un raspuns simplu "Pe strada urmatoare..". Iti pare bine. O simti aproape de sufletul tau si realizezi ca e importanta. Ca acea persoana inseamna ceva pentru tine acum si conteaza. Nu ai vrea sa faci ceva sa o dezamagesti. Si incerci pe cat posibil sa nu faci asta. Te bucuri de ore in sir vorbite cu ea. Rasete si... glumite de interior. Si realizezi ceva: e o prietenie valoroasa. Si iti doresti sa reziste. Crede-ma... o sa faci in asa fel sa mearga. Sunteti la fel. Diferenta o fac anii, dar pentru voi nu conteaza. Va simtiti bine. Restul... never mind.

2 luni si 12 zile
sau
10 saptamani
sau
73 de zile
sau
1752 de ore
sau
105 120 minute
sau
6 307 200 secunde (still counting..)
Cam de atata timp iti este alaturi. Nu stii cum sa ii multumesti. Nu stii daca cuvintele ar insemna ceva pentru el. Dar totusi incerci. Te apropii pas-pas. Nu te simte. Ii soptesti la ureche un "Multumesc." apasat. El intelege. Se intoarce si te saruta. "Cum sa ametesti de la un sarut?" In acel moment iti vin in minte toate momentele. Atunci cand te-a tinut de mana prima oara. Cand v-ati uitat la stele. Cand a avut grija de tine. Cand s-a purtat frumos. Dar si atunci cand v-ati certat. Desi iti pare rau, mai mult iti pare bine. Nu v-ati certat degeaba. Certurile v-au intarit. V-au legat mai mult. Ti-au trecut prin minte discutiile despre felurite lucruri. Discutiile despre voi. Iti doresti sa ii fi alaturi mereu. El stie ca cu sufletul esti mereu acolo. Nu vrei s ail dezamagesti. Incerci sa nu o faci. Simti cum lucrurile se leaga din ce in ce mai mult. Privesti spre cer. Respiri adanc. Te uiti la el. Glasul ochilor... El ii spune mereu multumesc. "Tacerile sunt adevarate conversatii intre prieteni." Aici e ceva mai mult de atat. Va intelegeti din priviri. Simtiti cand celalalt nu e in regula. Si incercati pe cat posibil sa faceti persoana apropiata fericita. Va iese. I-ai scris scrisori care nu au ajuns niciodata la el. Desi intr-un fel ti-ai dori asta, le pastrezi totusi pentru tine. Sunt parti din sufletul tau. Si chiar daca i le-ai da si ai stii ca sunt in siguranta cu el. Totusi vrei sa le stii langa tine. Lui ii dai altele. Acum ai mirosul lui oricand. Il poti simti oricand vrei. Incapi toata in tricoul lui. Te ghemuiesti acolo si nu vrei sa mai pleci. Vrei sa ramai asa. Pacat... e dimineata! Te trezeste cu aroma de cafea. Il saruti si luati micul dejun impreuna. Un nou inceput? Da. Unul bun.

"Get rid of the skeletons in your closet!" Ai dezamagit si ai fost dezamagita. Ti-ai propus sa nu mai faci asta. Ea iti este iar alaturi. Asa cum ti-a fost de atata timp. Nu stii cum sa faci sa ii multumesti. Speri sa inteleaga pur si simplu. Va impartasiti iar sentimentele la 4 dimineata in telefon. Lucrurile astea va apropie. Acum strada ei.. inseamna iar ceva pentru tine. Casa ei.. e acasa si pentru tine. E sora ta. "Iubeste-o!" "Asta fac!" "Multumesc."

Angel..."if i fall up, let the clouds hug me, and if i fall down, i bet i hit the ground running". Ai neglijat-o o vreme. Si totusi nu ai uitat de ea nicio clipa. Ti-ai propus sa nu o mai dezamagesti si sa ii fi alaturi. Ea va face cu siguranta la fel. O iubesti. "Uite o imbratisare!>:D<"

Prieteni vechi... nu i-ai uitat. Vrei sa te intorci la ei sa le arati asta. Dar iti e greu. Un 180 e greu de efectuat. Dar nu te opreste nimic sa incerci. Deci asa faci. Fratele tau nu te-a uitat. Sigur! Si spui "fuck! i'm sorry." O sa repari totul. Am incredere! Nu dai tu cu piricorul la atatia ani de prietenie pentru cateva luni mai... reci.

O sa iti revii! Stiu asta. Lupta! Poti! Ei sunt alaturi de tine. Ai un drum lung de parcurs.. iar strada e aglomerata. Fa-ti loc!