Enjoy.

2011. Idei noi. Pareri noi. Ganduri noi. Intentii noi. Sentimente noi. Toate ti le doresti diferite de anul trecut. Nu stii de ce. Dar asa simti. Vrei sa fi altfel. Vrei o schimbare. Ai incercat frizura, hainele.. un nou look. Dar nu e asta. Trebuie sa vina din suflet schimbarea. Vrei poate sa fi mai bun. Poate mai tare. Mai intelegator. Sau chiar total diferit. Nu stii prea bine. Dar vrei. Asta e sigur. Dar nu poti sa iti dai seama singur. Ai nevoie de ajutor. De persoane, de prieteni care sa iti fie acolo. Sa iti dea un semn. Sa te sprijine. Sa iti fie alaturi. Au trecut deja cateva zile din noul TU. Ai reusit ceva? Eu da.

Mergi pe strada si te intalnesti cu ea. Fata aceea pe care o vezi, iti este simpatica si ai vrea sa o cunosti mai bine. Ai sentimentul ca ar putea sa iti fie cea mai buna prietena. Intri in vorba cu ea si... voila! Ai reusit. Ai acum langa tine o persoana care te intelege. Sau inca o persoana... Te bucuri de prietenia ei si incerci sa ii oferi pe cat posibil acelasi lucru in schimb. Te inveseleste cand esti deprimata. Te intelege. Si cel mai important: te asculta si nu te judeca. Te apreciaza asa cum esti si isi doreste sa te fi cunoscut mai demult. "Unde ai fost pana acum?". Si vine un raspuns simplu "Pe strada urmatoare..". Iti pare bine. O simti aproape de sufletul tau si realizezi ca e importanta. Ca acea persoana inseamna ceva pentru tine acum si conteaza. Nu ai vrea sa faci ceva sa o dezamagesti. Si incerci pe cat posibil sa nu faci asta. Te bucuri de ore in sir vorbite cu ea. Rasete si... glumite de interior. Si realizezi ceva: e o prietenie valoroasa. Si iti doresti sa reziste. Crede-ma... o sa faci in asa fel sa mearga. Sunteti la fel. Diferenta o fac anii, dar pentru voi nu conteaza. Va simtiti bine. Restul... never mind.

2 luni si 12 zile
sau
10 saptamani
sau
73 de zile
sau
1752 de ore
sau
105 120 minute
sau
6 307 200 secunde (still counting..)
Cam de atata timp iti este alaturi. Nu stii cum sa ii multumesti. Nu stii daca cuvintele ar insemna ceva pentru el. Dar totusi incerci. Te apropii pas-pas. Nu te simte. Ii soptesti la ureche un "Multumesc." apasat. El intelege. Se intoarce si te saruta. "Cum sa ametesti de la un sarut?" In acel moment iti vin in minte toate momentele. Atunci cand te-a tinut de mana prima oara. Cand v-ati uitat la stele. Cand a avut grija de tine. Cand s-a purtat frumos. Dar si atunci cand v-ati certat. Desi iti pare rau, mai mult iti pare bine. Nu v-ati certat degeaba. Certurile v-au intarit. V-au legat mai mult. Ti-au trecut prin minte discutiile despre felurite lucruri. Discutiile despre voi. Iti doresti sa ii fi alaturi mereu. El stie ca cu sufletul esti mereu acolo. Nu vrei s ail dezamagesti. Incerci sa nu o faci. Simti cum lucrurile se leaga din ce in ce mai mult. Privesti spre cer. Respiri adanc. Te uiti la el. Glasul ochilor... El ii spune mereu multumesc. "Tacerile sunt adevarate conversatii intre prieteni." Aici e ceva mai mult de atat. Va intelegeti din priviri. Simtiti cand celalalt nu e in regula. Si incercati pe cat posibil sa faceti persoana apropiata fericita. Va iese. I-ai scris scrisori care nu au ajuns niciodata la el. Desi intr-un fel ti-ai dori asta, le pastrezi totusi pentru tine. Sunt parti din sufletul tau. Si chiar daca i le-ai da si ai stii ca sunt in siguranta cu el. Totusi vrei sa le stii langa tine. Lui ii dai altele. Acum ai mirosul lui oricand. Il poti simti oricand vrei. Incapi toata in tricoul lui. Te ghemuiesti acolo si nu vrei sa mai pleci. Vrei sa ramai asa. Pacat... e dimineata! Te trezeste cu aroma de cafea. Il saruti si luati micul dejun impreuna. Un nou inceput? Da. Unul bun.

"Get rid of the skeletons in your closet!" Ai dezamagit si ai fost dezamagita. Ti-ai propus sa nu mai faci asta. Ea iti este iar alaturi. Asa cum ti-a fost de atata timp. Nu stii cum sa faci sa ii multumesti. Speri sa inteleaga pur si simplu. Va impartasiti iar sentimentele la 4 dimineata in telefon. Lucrurile astea va apropie. Acum strada ei.. inseamna iar ceva pentru tine. Casa ei.. e acasa si pentru tine. E sora ta. "Iubeste-o!" "Asta fac!" "Multumesc."

Angel..."if i fall up, let the clouds hug me, and if i fall down, i bet i hit the ground running". Ai neglijat-o o vreme. Si totusi nu ai uitat de ea nicio clipa. Ti-ai propus sa nu o mai dezamagesti si sa ii fi alaturi. Ea va face cu siguranta la fel. O iubesti. "Uite o imbratisare!>:D<"

Prieteni vechi... nu i-ai uitat. Vrei sa te intorci la ei sa le arati asta. Dar iti e greu. Un 180 e greu de efectuat. Dar nu te opreste nimic sa incerci. Deci asa faci. Fratele tau nu te-a uitat. Sigur! Si spui "fuck! i'm sorry." O sa repari totul. Am incredere! Nu dai tu cu piricorul la atatia ani de prietenie pentru cateva luni mai... reci.

O sa iti revii! Stiu asta. Lupta! Poti! Ei sunt alaturi de tine. Ai un drum lung de parcurs.. iar strada e aglomerata. Fa-ti loc!

Life Frame #5

Cu totii avem din cand in cand cate o zi in care stam si ne gandim ce am facut si ce ar fi trebuit sa facem. Eu am avut mai mult de la inceputul anului si pana acum si da, sunt mandra de unele lucruri pe care le-am facut, de altele nu, dar asta e.

Ce am facut eu in 2009?
Pai pentru inceput am respirat, deci am trait. Mi-am facut cele mai bune 6 prietene pe care le iubesc si nu mi-e rusine sa spun asta.Cu cateva din ele eram prietena de mai de mult dar anul asta... 15 aprilie 2009 mai exact, ne-a facut sa fim un grup, un tot unitar, un suflet impartit in 6 trupuri. Si ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta. Nu stiu ce m-as face fara ele. Mi-am mai facut o SUPERbuna prietena cu care am trecut prin multe dar tot impreuna am ramas. Mai departeee... Ce am mai facut eu anul trecut? Hmm... am terminat clasa a 8-a. Da si mi-am dat seama ca am avut cei mai tari colegi in 8 ani de zile si imi pare rau ca s-a terminat. Altcevaa... am petrecut alaturi de prieteni momente extraordinar de speciale si momente pe care nu o sa le uit vre-o-data. Am vazut marea. Ador marea si mereu o voi adora. O iubesc. E locul unde ma simt cel mai linistita. Nisipul care ti se scurge printre degete, valurile, briza marii care iti trece prin par. Absolut genial! Am intrat la liceu si nu la orice liceu, cel mai bun. Pot sa spun ca sunt norocoasa ca sunt intr-o clasa cu niste colegi foarte tari (sunt si exceptii ca in orice clasa daaaaar...). Baieti... da, 2009 a fost un an plin. Poate prea plin decat imi trebuia. Si nu imi e rusine sa zic, dar cu fiecare am petrecut cel putin un moment special. Ar mai fi agapa si balul. Trebuie sa recunosc ca agapa a fost de 1000 de ori mai tare decat balul orice ar zice unii. Balul a fost frumos, n-am ce zice, numai ca a fost ceva... nu stiu cum sa zic. Dar petrecerea de dupa bal a fost rupereeeee! Petreceri, bautura, dans si inca cate ceva a fost frumos. Am invatat din greseli si m-am bucurat de reusite. Cu bune si rele per total pot sa zic ca a fost un an bun.

365 de zile (adica anul 2010), hmm...au trecut 17 zile din 2010. Pot sa incep cu palavrageli gen 'anul asta mi-am propus sa...'. Nu, nici vorba! Nu vreau sa ma gandesc la ce o sa fac anul asta. Sau poate da. O sa ma duc la mare! Si la Doda cu I. si o sa imi petrec o gramada de timp cu prietenii. Asta e tot ce pot sa spun. Restul este un total mister si pentru mine. Ce am facut in astea 17 zile de pana acum? Sincer? Nimic. Pot sa zic ca am inceput anul asta cum nu se putea mai prost (parerea mea) din toate punctele de vedere, sau ma rog aproape toate. Sper DOAR ca urmatoarele 348 de zile sa nu fie la fel. Sunt optimista, nu-i asa? Sper sa am noroc. Sau poate cum spun unii 'norocul ti-l faci singur' . Poate...

Wish me luck!

The Snowflakes Story.

Cuvinte ca "boschepada" si "piu-piu"si plimbarile lungi impreuna cu prietenii fac dintr-o simpla zi una speciala. La fel ca cea de azi.

Let's write a small summary about this day. It sounds like this:
Morning. Christmas shopping si asta spune tot.
Noon. Again, shopping.
Afternoon. Rink.
Evening. A long walk through the snow with I. and D.
-Uitati-va cum ninge! Ca in povesti! I said.
-E absolut superb! said D.
-Ador asta! said I.
-Aveti fulgi de zapada pe gene! I said.
-Si tu!!! said D. and I.
Apoi a urmat o lunga plimbare. Ningea cu fulgi mari si desi. Am avut multe sa ne povestim. Lucruri marunte. Dar care pentru noi conteaza. Mult. Chiar foarte mult. Si ne-am oprit intr-un parc. Plin de zapada. Ne-am alergat. Ne-am batut cu zapada. Am facut ingerasi. Si am stat. In zapada. Fara sa facem nimic. Era atata galagie in jurul nostru. Dar pentru noi atunci. In momentul ala. Era atata liniste. Stateam pe zapada. Cu fata in sus. Ne uitam la fulgi. Ne uitam cum ninge. Ne uitam cat de frumos ninge. Era ca in povesti. Fulgii mari si desi ni se asezau pe nasul inrosit de frig. Se jucau frumos cu genele. Si se pierdeau in parul des. Dar felul in care ningea. Era special. Era unic. Imbratisarile. Pupicii. Totul. Se simtea in jurul nostru iubirea pe care ne-o purtam. Si era absulut fermecator. E superb sa stii ca ai langa tine persoane care te iubesc. Pentru ceea ce esti. Si te accepta asa. Nu schimba nimic. Te lasa sa fi tu. Pentru ca atunci cand esti tu. Atunci. Atunci te iubesc si mai tare. De-aia chiar si atunci cand boschepada e mare, cand piu-piu-ul nu se mai aude, cand ninge neintrerupt si cand esti singur. De-aia atunci nu te simti singur. Pentru ca stii ca ei pe cineva care te iubeste mult. Mult de tot.

Toy Story.

V-ati intrebat vre-o data de ce copiilor le plac foarte mult jucariile? De ce nu pleaca nicaieri fara ele? De ce stau mereu cu ele?

Pai... jucariile lor sunt prietenii lor. Prieteni reci dar siguri, prieteni care nu ii vor critica niciodata, prieteni care nu au mofturi, care nu implica multe in sens material. Trebuie doar sa le tii aproape si sa te joci cu ele, iar cand se strica nu e greu, nu necesita scuze, pareri de rau, nimic. Pur si simplu iti iei alta jucarie.

Ce ar fi sa fie totul asa de usor? Ar fi prea simplu, plictisitor chiar. Un copil are jucaria lui preferata care de cele mai multe ori are si un nume, jucaria de care ar vrea sa nu se desparta niciodata, nu vrea sa ramana fara ea. Dar oare jucaria vrea sa ramana fara el? V-ati gandit vreodata la asta? Daca oare de fapt jucaria avea nevoie de un prieten? Daca jucariei ii era urat sa stea singura? A? Ce ziceti?

Toti am avut o jucarie preferata atunci cand eram mici. Absolut toti! Unii probabil ca stateau cu ea si la masa sau eu stiu ce alte lucruri faceau cu jucaria lor de plus. Am vazut odata o fetita. Draguta, vorbareata, desteapta, comunicativa. Nu parea genul care nu poate sa isi faca prieteni. Dar avea mereu cu ea ursuletul ei de plus. Dormea cu el, statea mereu cu el. Si nu pentru ca ii era urat sa doarma singura. Chiar credeti ca nu avea prieteni? Se simtea chiar atat de singura? Ei bine, nu! Ea doar credea ca ursuletului ii este urat sa doarma singur, sa stea singur. Ea nu credea ca are nevoie de un prieten. Ea credea ca ursuletul ei de plus are nevoie de un prieten.

Toti avem nevoie de prieteni si fiecare ni-i gasim in cate ceva. Reali, imaginari sau simple obiecte. Dar avem prieteni, persoane/lucruri/jucarii care stau cu noi si ne inteleg chiar daca unele nu pot sa spuna nimic. Sunt acolo si asta pentru noi conteaza.

Feel The Rain On Your Skin.

"Uite ce ploua! Doamne, singurul lucru pe care as vrea sa il fac acum este sa ies afara si sa simt cum picaturi mici si reci imi ating pielea. Racoarea lor ma face sa ma trezesc si totodata ma cufunda in starea aia din care incerci sa privesti lumea de sus, ca si cum nu ai face parte din ea. Linistea, racoarea ei si durerea cu care cerul incearca sa aduca pe pamant acele picaturi, imi produc melancolie. Cred ca este cea mai frumoasa ploaie prin care am trecut. E iarna deja si frunzele au putrezit pe asfaltul rece si dur care ne calauzeste pasii. Crengile fara frunze par ca niste schelete care parca asteapta sa vina natura... dar mai e mult pana atunci. Si noi o sa imbatranim si nu o sa ni se mai para totul asa de frums. As vrea sa opresc timpul in loc si sa stau sa putrezesc in ploaia asta. E ca o mana divina intinsa spre mine. Asa cum simti nevoia sa mananci si sa dormi asa simt si eu nevoia sa gust din placerile pe care ni le ofera natura. Ploaia e una din acele dorinte si placeri cu care reusesc sa ma inteleg. Chiar daca sunt trist sau bucuros, chiar daca plang sau daca rad, ploaia ma priveste cu aceeasi ochi si ma intelege... si ea plange mereu. Si eu voi ramane vesnic fidel si dedicat ploii... ea e cea care ma face sa imi revin de cate ori am nevoie. Ziua asta... picaturile de pe geam si de pe haine, ma face sa mi-o imaginez ca pe un copil care plange, plansul lui nevinovat aduce pe pamant atata bucurie, incat nu ma pot abtine sa stau in casa. O zi minunata de iarna... pana cand va aparea zapada, ar fi una ca asta. Sa ies cu prietenii mei si sa alergam prin ploaie si sa calcam in balti, sa ne stropim si pe urma sa mergem la caldura sobei din casa bunicilor si sa mancam turta dulce. Doamne asta ar fi un vis cu adevarat frumos. De ce plange cerul? Plange oare pentru noi, plange din cauza noastra? Da si eu am o contributie la supararea lui. Relele pe care adesea le facem ii aduc cerului suferinta. Suferinta lui ma face pe mine mai viu decat sunt. Ma face sa respir aerul proaspat si sa ma gandesc departe. Departe, la tine... acolo unde esti tu, stiu ca ma astepti... tu, la fel ca ploaia."

Life Frame #2

-->

".../You're feeling like a stranger/But all your friends are here/It's ok, to be a little broken,/Everybody's broken, in this life,/It's ok, to feel a little broken,/Everybody's broken, your alright/It's just life/..." - Bon Jovi - Everybody's Broken

Hai sa luam 2 persoane: X si Y, ca sa fie mai simplu. De ce dintr-o data toata lumea se simte respins? De ce X considera ca e vina lu' Y ca relatiile s-au racit? De ce X se simte vinovat ca nu mai e ca altadata? E numai vina lu' X sau are si Y o parte din vina? Nu stii, nu ai de unde sa stii. Iti doresti ca totul sa redevina asa cum a fost odata? Si eu. Stii... sunt momente cand simti ca nu mai poti, vrei sa renunti, dar ceva nu te lasa. Normal. Nu poti sa renunti asa de usor la acele amintiri, la acele clipe, la acele persoane, la acei prieteni. Pur si simplu nu poti, nu ai cum. Dar nu mai suporti situatia, iti vine sa pocnesti de nervi, insa nu te lasi batut. Lupti pentru ce a fost al tau si pentru ce inca poate fi. Dar pentru asta trebuie sa lupti. Nu castigi nimic daca astepti sa iti pice din cer, ba mai rau, pierzi. Te gandesti , dar nu conteaza, poate a fost vina ta X sau poate a fost vina ta Y, poate amandoi(ua) ati gresit, sau poate numai unul(una) din voi. Dar numai impreuna puteti sa reparati asta. Nu trebuie sa vorbiti de relatia dintre voi la trecut. Trebuie sa luptati, doar asa veti reusi! Hai sa il luam si pe Z. Si totul devine asa:

X: nu ma gandeam ca nu o sa mai ajungem sa vorbim si ca relatia noastra o sa se raceasca, nu credeam
Y: dar nu sa racit nimic, nu trebuie sa ne gandim asa. stiu ca am gresit ca nu am maistat de vorba dar imi pare rau, nu trebuia, stiu. imi pare rau si sa stii ca lucrurile nu se termina aici. viata mea s-a complicat si trebuie sa ma intelegi. nu am facut voluntar toate astea.
X: da mai dar uite ca cu Z nu s-a schimbat nimic, fata de Z esti la fel, vorbiti mereu si tot felul de chestii cu mine nu mai esti asa. imi pare rau ca lucrurile s-au schimbat, nu vroiam asta.
Y: nici eu! doamne! nu am vrut, iarta-ma!

Credeti ca intre Xsi Y vor reveni lucrurile la normal? Sincer eu sper, dar nu stim. Asta aflam data viitoare intr-un nou episod din "Life frames".

Va Multumesc!

Am realizat ca am langa mine cei mai speciali oameni de pe Pamant. Oameni care sunt langa mine si la bine si la greu, care ma accepta asa cum sunt.
Imi pare rau ca abea acum mi-am dat seama. Abea acum mi-am dat seama ca intr-adevar am langa mine oameni carora le pasa, oameni care se bucura cu mine, oameni care au incredere in mine.

O prietenie nu consta in... de cat timp esti prieten(a) cu acea persoana, conteaza intensitatea prieteniei, cat de bine ai reusit sa cunosti acea persoana pana acum.

Prietenia este... dar de ce ma chinui sa va repet acelasi lucru? Cititi postarea anterioara!:))

D., iti multumesc ca te multumesti cu mine
A., stiu ca vei fi mereu alaturi de mine... si invers.
I., imi esti mai mult decat o foarte buna prietena, esti sora pe care biologic vorbind nu o am

Friends.

• "Prietenia înseamnă să fii alături de prieteni nu când au dreptate, ci când greşesc." - Andre Malraux
• "Un prieten este cineva care te cunoaşte aşa cum eşti, înţelege ce ai fost, acceptă ce ai devenit şi, cu blândeţe, te lasă să creşti în continuare." - William Shakespeare
• "Un prieten adevărat îţi ştie slăbiciunile, dar îţi arată calităţile, îţi simte temerile, dar îţi întăreşte credinţa, îţi cunoaşte îngrijorările, dar îţi eliberează spiritul, îţi recunoaşte defectele, dar îţi subliniază posibilităţile." - William Arthur Ward
• "Prietenia este o haină valoroasă care se curăţă când se murdăreşte, nu se aruncă la prima pată." - Cato cel Batran

Nu stiu daca v-ati prins ce vreau eu sa spun aici, ideea este ca vreau sa vorbim despre prietenie si prieteni. Ceva foarte valoros, de nepretuit, greu de stapanit si nemaipomenit de frumos.

Oricine isi doreste un prieten caruia sa i se poata destainui, fata de care sa isi poata deschide sufletul. Toti avem nevoie de un umar pe care sa putem plange. Prietenul este acea persoana care atunci cand esti pe marginea prapastiei si mai ai putin si cazi, iti intinde o mana, te ridica si te ajuta sa mergi mai departe. El stie sa vada cand iti este greu. Este iubitor, stie sa iti aline suferinta si are capacitatea de a iubi neconditionat. El va fi mereu egalul tau si va fii gata mereu sa te primeasca cu dragoste in bratele lui. Este acea persoana care din putinul pe care il are iti va da si tie jumatate, acel prieten care te va ajuta sa gasesti solutia corecta mereu. Un prieten nu se va preface niciodata. Un prieten te va ajuta sa vezi soarele de dincolo de nori, te va face sa fii tare.

De o prietenie adevarata trebuie sa iti aduci aminte si peste ani. Trebuie sa iti amitesti clipele frumoase petrecute impreuna cu prietenii, momentele speciale, fazele amuzante, clipele pline

de voie buna, liniste si iubire.