Hard.

Oamenii mint.

Dezamagesc.

Pleaca.

Totusi ai incredere.

Esti ranit.

Pici.

Te ridici.

Iti revii.

Iubesti.

Prietenii iti raman acolo.

Urmeaza-ti sufletul.

 PARTEA I: ULTIMELE TREI PAGINI ALE JURNALULUI EI

ZIUA X: Tocmai ce m-am trezit. Scot nasul din plapuma si arunc ochii pe geam: "Fuck! Iar ninge..". Ma afund inapoi intre perne si parca as face orice numai sa nu fiu nevoita sa ma ridic din locul ala moale si calduros. Totusi sunt nevoita sa o fac. Plec din dormitor fara sa-mi pese de dezordinea lasata in urma. Pana la urma.. cine o vede? Ma uit la ceas 7:10 a.m. Cobor scarile intuind unde sunt treptele si ajung la bucatarie cu un ochi inchis si unul intre-deschis, mai mult pipaind. Imi scot ceva de mancare, mananc, apoi imi fac o cafea. Stau intr-un capat al mesei. Eu, cafeaua si pachetul de tigari. I-am pus si lui o ceasca de cafea in celalalt capat, desi el nu e acasa.Il astept abea peste cateva zile si totusi nu voiam sa imi beau cafeaua singura ca in zecile de alte zile.Dar.. nu am de ales. Cafeaua parca nu se mai termina, iar tigarile.. la fel. Am facut din cele 5 minute ore. Nu ma intereseaza de serviciu, nu ma duc azi. Stau acasa. Eu cu mine. Mi-am amintit cand am fost fericita, cand am fost dezamagita, tot. Mi-am amintit tampeniile pe care le faceam in copilarie. Mi-am amintit de prietenii pe care i-am pierdut, de cei care imi sunt aici. Mi-am dat seama de multe lucruri azi. Cum ca soarele rasare mereu cu un motiv. Cainele mananca de pofta. Plantele infloresc de fericire. Ca norii apar cand esti trist. Ca fiecare stea este un cuvant bun pe care cineva l-a spus despre tine. Ca vantul bate sa-ti stearga amintirile neplacute. Ca apa curge si ia cu ea greselile pe care le-ai facut. Ca focul este de fapt.. flacara iubirii care arde in tine. Ca pisica miauna ca sa ii dai atentie. Iar fluturii zboara ca sa ii admiri. Si multe multe altele. Azi am citit. M-am relaxat intr-o baie cu sare de mare si alte nebunii timp de cateva ore. Un singur lucru nu l-am facut pentru mine: m-am gandit totusi sa dau un telefon sefului sa-i spun ca nu vin. Nici azi, nici maine si..nici poimaine. Se facuse deja tarziu cand am realizat ca nu m-am gandit azi la ce trebuia. Nu-i nimic. O sa am timp maine. Ma afund in cearceafurile reci. Ma uit la un film alaturi de un pahar de vin si o tigara. In final adorm. Pe maine!

ZIUA Y: Tocmai ce m-am trezit. Scot nasul din plapuma si arunc ochii pe geam: "Fuck! Iar ninge..". Ma afund inapoi intre perne si parca as face orice numai sa nu fiu nevoita sa ma ridic din locul ala moale si calduros. Totusi sunt nevoita sa o fac. Plec din dormitor fara sa-mi pese de dezordinea lasata in urma. Pana la urma.. cine o vede? Ma uit la ceas 7:10 a.m. Cobor scarile intuind unde sunt treptele si ajung la bucatarie cu un ochi inchis si unul intre-deschis, mai mult pipaind. Imi scot ceva de mancare, mananc, apoi imi fac o cafea. Stau intr-un capat al mesei. Eu, cafeaua si pachetul de tigari. I-am pus si lui o ceasca de cafea in celalalt capat, desi el nu e acasa. Au mai ramas doar 2 zile pana cand o sa vina. Doar 2 cafele de baut singura si apoi gata. Mai e putin. Dar azi am alte planuri. Azi revizuiesc tot. Stiu ca si eu am gresit cu unele lucruri, dar am incercat pe cat posibil sa le repar. Prientenii mi-au fost alaturi, mai mult sau mai putin. Iar el.. a fost departe, inca e, dar chiar si asa stiu ca a fost aici pentru mine. Cu bune si rele, a ramas. Deci merita. M-am saturat in schimb sa mi se ascunda lucruri sau sa fiu mintita. Nu mai vreau asta. Eu nu o fac. De ce ceilalti totusi da. Acum stiu ca prietenii importanti sunt langa mine, ma asculta, ma inteleg, ma sfatuiesc si vor ramane mereu langa mine. Ne-am programat prima vacanta impreuna: 6 august 2017 - Germania, o sa ne super distram, ghici ce poate face o gasca de cateva fete singura intr-o tara straina? Having fun! Lasand asta deoparte, pentru ca stiu ca la capitolul prieteni e relativ totul in regula, e momentul lui. Numar secundele pana vine acasa. Parca nu mai am rabdare. Imi bate inima mai tare cu fiecare ora care trece. Vreau sa il tin in brate. Sa simt cu mirosul lui imi danseaza iarasi prin vene. Sa ii simt atingerea calda unduindu-se pe soldurile mele. Si privirea patrunzatoare care nu mi-ar da drumul niciodata. Si buzele moi care se joaca cu ale mele de parca ar fi ultima oara cand s-ar intalni. Si sa simt cum in timp ce ma saruta zambeste. Sa am din nou siguranta aia pe care numai el mi-o poate oferi. Mi-e dor. Il astept. Uite cate am facut si deja e seara. Ma bag in pat.. e rece si parca nici nu imi vine sa ma culc, dar.. Am ajuns la 3567 de oi cand in sfarsit am adormit. Era si timpul!

ZIUA Z: Tocmai ce m-am trezit. Scot nasul din plapuma si arunc ochii pe geam: "Fuck! Iar ninge..". Ma afund inapoi intre perne si parca as face orice numai sa nu fiu nevoita sa ma ridic din locul ala moale si calduros. Totusi sunt nevoita sa o fac. Plec din dormitor fara sa-mi pese de dezordinea lasata in urma. Pana la urma.. cine o vede? Ma uit la ceas 7:10 a.m. Cobor scarile intuind unde sunt treptele si ajung la bucatarie cu un ochi inchis si unul intre-deschis, mai mult pipaind. Imi scot ceva de mancare, mananc, apoi imi fac o cafea. Stau intr-un capat al mesei. Eu, cafeaua si pachetul de tigari. I-am pus si lui o ceasca de cafea in celalalt capat, desi el nu e acasa. Azi vine. Asta e ultima cafea pe care o sa o mai beau singura. Astazi m-am gandit sa schimb ceva. Pe mine! Uit tot. Sterg tot. Vreau sa o iau de la capat. Sa fie totul bine. Vreau ca lumea sa nu ma mai dezamageasca. Vreau ca totul sa fie bine. Cu toate. Si asa va fi. Stiu asta. Simt.

PARTEA A II A: NIMIC (e prea prafuit jurnalul sa mai inteleg ceva)

Thank you.

A true story of faith, devotion and undying love.

Te trezesti. Sufletul iti este plin de de toate si totusi... de nimicuri. Incerci sa te ridici din pat, dar iti este imposibil. Ceva nu te lasa sa pleci de acolo. Vrea sa te tina acolo. Sa suferi. Sa iti induri toate gandurile si amintirile. Incerci sa dai uitarii totul dar nu poti. Ceva inauntrul tau nu te lasa. Vrei, dar nu poti. Sunt amintirile tale, trecutul tau si oricat ar durea.. nu poti scapa de el. Va fi cu tine acolo mereu. Trebuie doar sa reusesti sa il ascunzi intr-un colt de suflet pe cel trist, iar pe cel fericit sa il ti aproape de noptiera.. Si uneori ai nevoie de cineva care sa te asculte, dar sa nu te judece. Sa se bucure impreuna cu tine si sa fie si el trist atunci cand esti si tu.Eu l-am gasit. Imi e alaturi de 8 ani si nu as putea sa il stiu departe. Imi este mereu alaturi chiar si atunci cand vreau sa ma plimb fara sa spun nimic. Imi stie cele mai adanci ganduri si cele mei ascunse secrete. Ai rade... dar niciodata nu mi-a spus nimic. Nu pe limba mea. Insa mereu imi arata afectiune. Ma apara, ma inveseleste... imi e mereu alaturi. Nu ezit niciodata sa ii spun ca il iubesc. Si stiu ca desi nu vorbeste si el imi raspunde la fel. L-am vazut crescand de cand era numai cat o carte, nu mai mare. A vrut sa manance frunze prima oara cand a intrat in casa. Am fost acolo cand a invatat sa se urce in pat. Apoi cand a invatat cum il cheama. L-am vazut de atatea ori cat de fericit era cand il strigam. Apoi l-am strans in brate de cate ori a fost bolnav si i-am soptit ca o sa fie bine. Am alergat alaturi de el de fiecare data. Am ras cu el, am plans cu el si chiar si cand facea cate o tampenie, desi il certam el tot ma iubea. Iar cand a avut cea mai mare nevoie de mine, i-am fost acolo. Am fost acolo cu o mangaiere, cu o vorba buna si putina mancare. Sunt sigura ca toti aveti nevoie de unul ca el. Pentru toti exista acolo unul. Care va asculta si va intelege chiar daca nu poate sa vorbeasca. Fiti recunoscatori. Aratati-le ca ii iubiti. E cel mai important. Si ei va vor intoarce fapta cu siguranta. Nu uitati de ei. Ar suferi. La fel ca un copil. Iubeste-l !

Pentru tine.

Enjoy.

2011. Idei noi. Pareri noi. Ganduri noi. Intentii noi. Sentimente noi. Toate ti le doresti diferite de anul trecut. Nu stii de ce. Dar asa simti. Vrei sa fi altfel. Vrei o schimbare. Ai incercat frizura, hainele.. un nou look. Dar nu e asta. Trebuie sa vina din suflet schimbarea. Vrei poate sa fi mai bun. Poate mai tare. Mai intelegator. Sau chiar total diferit. Nu stii prea bine. Dar vrei. Asta e sigur. Dar nu poti sa iti dai seama singur. Ai nevoie de ajutor. De persoane, de prieteni care sa iti fie acolo. Sa iti dea un semn. Sa te sprijine. Sa iti fie alaturi. Au trecut deja cateva zile din noul TU. Ai reusit ceva? Eu da.

Mergi pe strada si te intalnesti cu ea. Fata aceea pe care o vezi, iti este simpatica si ai vrea sa o cunosti mai bine. Ai sentimentul ca ar putea sa iti fie cea mai buna prietena. Intri in vorba cu ea si... voila! Ai reusit. Ai acum langa tine o persoana care te intelege. Sau inca o persoana... Te bucuri de prietenia ei si incerci sa ii oferi pe cat posibil acelasi lucru in schimb. Te inveseleste cand esti deprimata. Te intelege. Si cel mai important: te asculta si nu te judeca. Te apreciaza asa cum esti si isi doreste sa te fi cunoscut mai demult. "Unde ai fost pana acum?". Si vine un raspuns simplu "Pe strada urmatoare..". Iti pare bine. O simti aproape de sufletul tau si realizezi ca e importanta. Ca acea persoana inseamna ceva pentru tine acum si conteaza. Nu ai vrea sa faci ceva sa o dezamagesti. Si incerci pe cat posibil sa nu faci asta. Te bucuri de ore in sir vorbite cu ea. Rasete si... glumite de interior. Si realizezi ceva: e o prietenie valoroasa. Si iti doresti sa reziste. Crede-ma... o sa faci in asa fel sa mearga. Sunteti la fel. Diferenta o fac anii, dar pentru voi nu conteaza. Va simtiti bine. Restul... never mind.

2 luni si 12 zile
sau
10 saptamani
sau
73 de zile
sau
1752 de ore
sau
105 120 minute
sau
6 307 200 secunde (still counting..)
Cam de atata timp iti este alaturi. Nu stii cum sa ii multumesti. Nu stii daca cuvintele ar insemna ceva pentru el. Dar totusi incerci. Te apropii pas-pas. Nu te simte. Ii soptesti la ureche un "Multumesc." apasat. El intelege. Se intoarce si te saruta. "Cum sa ametesti de la un sarut?" In acel moment iti vin in minte toate momentele. Atunci cand te-a tinut de mana prima oara. Cand v-ati uitat la stele. Cand a avut grija de tine. Cand s-a purtat frumos. Dar si atunci cand v-ati certat. Desi iti pare rau, mai mult iti pare bine. Nu v-ati certat degeaba. Certurile v-au intarit. V-au legat mai mult. Ti-au trecut prin minte discutiile despre felurite lucruri. Discutiile despre voi. Iti doresti sa ii fi alaturi mereu. El stie ca cu sufletul esti mereu acolo. Nu vrei s ail dezamagesti. Incerci sa nu o faci. Simti cum lucrurile se leaga din ce in ce mai mult. Privesti spre cer. Respiri adanc. Te uiti la el. Glasul ochilor... El ii spune mereu multumesc. "Tacerile sunt adevarate conversatii intre prieteni." Aici e ceva mai mult de atat. Va intelegeti din priviri. Simtiti cand celalalt nu e in regula. Si incercati pe cat posibil sa faceti persoana apropiata fericita. Va iese. I-ai scris scrisori care nu au ajuns niciodata la el. Desi intr-un fel ti-ai dori asta, le pastrezi totusi pentru tine. Sunt parti din sufletul tau. Si chiar daca i le-ai da si ai stii ca sunt in siguranta cu el. Totusi vrei sa le stii langa tine. Lui ii dai altele. Acum ai mirosul lui oricand. Il poti simti oricand vrei. Incapi toata in tricoul lui. Te ghemuiesti acolo si nu vrei sa mai pleci. Vrei sa ramai asa. Pacat... e dimineata! Te trezeste cu aroma de cafea. Il saruti si luati micul dejun impreuna. Un nou inceput? Da. Unul bun.

"Get rid of the skeletons in your closet!" Ai dezamagit si ai fost dezamagita. Ti-ai propus sa nu mai faci asta. Ea iti este iar alaturi. Asa cum ti-a fost de atata timp. Nu stii cum sa faci sa ii multumesti. Speri sa inteleaga pur si simplu. Va impartasiti iar sentimentele la 4 dimineata in telefon. Lucrurile astea va apropie. Acum strada ei.. inseamna iar ceva pentru tine. Casa ei.. e acasa si pentru tine. E sora ta. "Iubeste-o!" "Asta fac!" "Multumesc."

Angel..."if i fall up, let the clouds hug me, and if i fall down, i bet i hit the ground running". Ai neglijat-o o vreme. Si totusi nu ai uitat de ea nicio clipa. Ti-ai propus sa nu o mai dezamagesti si sa ii fi alaturi. Ea va face cu siguranta la fel. O iubesti. "Uite o imbratisare!>:D<"

Prieteni vechi... nu i-ai uitat. Vrei sa te intorci la ei sa le arati asta. Dar iti e greu. Un 180 e greu de efectuat. Dar nu te opreste nimic sa incerci. Deci asa faci. Fratele tau nu te-a uitat. Sigur! Si spui "fuck! i'm sorry." O sa repari totul. Am incredere! Nu dai tu cu piricorul la atatia ani de prietenie pentru cateva luni mai... reci.

O sa iti revii! Stiu asta. Lupta! Poti! Ei sunt alaturi de tine. Ai un drum lung de parcurs.. iar strada e aglomerata. Fa-ti loc!

Shake up the happiness!

Wake up! It's Christmas time! Da, a trecut. Sper ca ai avut un Craciun frumos, fericit. Cu miros de cozonaci si ceai si ciocolata calda. Cu aroma de scortisoara si multe beculete. Un brad verde, frumos impodobit. Cu globuri auri si rosi si beteala stralucitoare. Cu multe cadouri frumos impachetate sub el. Un semineu si o pisica care sa il insoteasca. Un foc cald si o atmosfera minunata. Si zapada!
Stelute in gene. Uita-te in sus! Sunt mii. Incerci sa le prinzi cu buzele, dar te pacalesc, se topesc imediat cum iti simt atingerea. Da, ele. Nu tu. Pentru tine sunt doar niste fulgi frumosi albi de zapada care iti inveselesc zilele de iarna. Ei in schimb, fulgii, cauta sa isi gaseasca o casa. Incearca peste tot. Copaci, pamant, pajiste, acoperis, alee, peste tot. Dar tu ii gonesti mereu. Tu ii topesti cel mai repede. Chiar nu ii vrei? Ma rog. Ei s-au obijnuit. Incearca si tu sa faci la fel. Ei vin mereu. Ca acum. Si cand isi gasesc casa, lumineaza tot. In special noptile. Atunci au si musafiri. Stelele si luna. Se aduna toate si iti lumineaza drumul, sa nu te simti singur. Au mereu grija de tine, dar tu...? Incearca macar sa le admiri. Ai sa vezi ceva special in ele.
In putin timp va incepe numaratoarea inversa. Mai sunt cateva zile pana la noul an. 2010 e ca si terminat. Gandeste-te! Ce ai facut in anul asta? Iti pare rau? Ai schimba ceva? Esti multumit de tine? De faptele tale, de ce ai facut? Regreti ceva? Cred ca e momentul sa te intrebi. Sa iti pui in balanta faptele si gandurile. Sunt curioasa ce iti iese. Dar taci! Nu imi spune, nu vreau sa stiu, nu asa. Vreau sa vad. Vreau la anu' daca e ceva ce trebuia schimbat sa vad, nu sa imi spui. Asa va fi mai frumos. Si distreaza-te de revelion. Petrece, simte-te bine, fi alaturi de prieteni si impartaseste-ti bucuriile cu ei, vor aprecia. Fi acolo pentru ei chiar daca nu e ce te asteptai, nu vor uita asta. Have fun!
Iar TIE... multumesc! Nu intreba pentru ce. De fapt stiu! Pentru ca m-ai facut sa zambesc, sa rad, sa fiu fericita. Pentru ca ma asculti, pentru ca ma lasi sa te stresez. Pentru ca esti langa mine sa ma sustii. Pentru ca ma gadili si imi spui mereu "zi ma!". Pentru cum te uiti la mine cu ochii aia verzi si pentru chicotelile tale fara sens. Pentru mainile tale reci pe care am reusit sa le incalzesc. Pentru certurile din care am avut ce invata. Pentru ca m-ai enervat ( nu imi pare rau ). Pentru ca ma faci mereu sa uit si sa trec peste cu cateva cuvinte bine spuse. Pentru ca mi-ai spus mereu lucruri frumoase, chiar daca uneori te-ai purtat aiurea. Pentru momentele frumoase pe care le-am petrecut impreuna pana acum. Pentru ca ai facut toate astea si pentru ca inca o sa le mai faci. Pentru toate astea si inca cateva iti multumesc.

(si.. pentru ca am promis cuiva drag o postare de sarbatori, sarbatori fericite Tomina, stiu ca nu e ce te asteptai, dar ti-am promis)

Letter to you.

5th december...

Iti amintesti ca ochii vorbesc. Ei soptesc fericire. Asa parca iti spuneam.Te-am invatat usor usor sa iti intizi aripile sa zbori. Inca mai inveti. Nu-i timpul pierdut.Ti-am incalzit mainile. Am folosit caldura sufletului meu. Parfumul tau mi-a patruns in vene. Si chiar de-as vrea. Nu mai pleaca. Ochii aia... nu ii uit. Iar tu, ai avut grija de mine. Mi-ai lasat luna sa imi lumineze drumul. Si vocea ta sa ma linisteasca atunci cand sunt speriata. M-am obijnuit sa imi beau cafeaua dimineata si in zatul ramas sa vad ochii tai. Imi imaginez mainile tale in parul meu in fiecare dimineata cand il pieptan. Inchid ochii si am impresia ca ma tii de mana. Asta fac in drum spre scoala. Iar tu pleci si vi. Ca valurile. Ca marea. Si ea imi lipseste. Credeam ca este singurul lucru de care imi este atat de dor. De care mi-a fost. Si de care imi va fi vreodata atat de dor. Dar acum sunt sigura. M-am inselat. Imi lipsesti mai mult ca marea. Acum e timpul ca valurile sa se retraga. Dar nu pentru multa vreme. Vor veni inapoi. Mai mari. Mai multe. Mai sarate.Imi vor lipsi. Mult. Acum am ramas fara cuvinte. Sarutul tau mi le-a luat pe toate. Dar macar stiu ca ti-am scris. Pentru mine. Pentru tine. Pentru noi. O raza de soare. Sper sa numaram cat mai mule.

Nu, nu vreau titlu... nu imi trebuie.

Mister... unde esti? Nu te vad, nu pot sa te gasesc cu privirea. Ma simt singura. Plec. Dari stai! Uite! Ceva, acolo in intuneric... ma priveste. Sufletul mi se umple de teama, dar ma strigi. Atunci vocea ta alunga teama din sufletul meu si face loc fericirii. Acum stiam ca esti tu. Nu imi mai era frica. Puteam pasi linistita prin intuneric. Stiam ca daca se intampla ceva esti acolo sa ma prinzi cand o sa cad. M-am apropiat si... primul sarut, 5 noiembrie. Nu-l voi uita. M-ai luat in brate si parfumul pielii tare mi-a patruns pana in vene. O sa ramana acolo si... nu te supara. Nu ti-l voi da inapoi prea curand. Dintr-o data o atingere rece m-a speriat. Ah, era mana ta. Am luat-o in a mea si am incalzit-o. Am avut grija de ea si acum ii este bine. Am incercat sa ma uit in ochii tai, dar nu i-am vazut. Era intuneric, dar sunt sigura ca tu i-ai vazut pe ai mei. Ce-ti spuneau? Vreau sa stiu! M-am apropiat. Ti-am simtit iar mirosul. L-am improspatat. Mi-a ramas pe maini. Nu mai vrea sa plece. Nici nu-l las. Ti-am atins chipul. Am simtit barba aspra in palma, dar nu m-a durut. Ai avut grija sa nu ma raneasca. Multumesc. Am mers impreuna pe strazi nicaieri. Nu conta unde mergeam atata timp cat eram impreuna. As fi mers oriunde daca mergeai cu mine. Nu stiai. Acum poate stii. Tu alergai. Eu simteam ca zbor. As fi renuntat la aripile mele si as fi alergat cu tine in loc sa zbor. Daca mi-ai fi cerut. Dar nu ai facut-o. Am vazut in privirea ta ca vrei asta. Asa ca am alergat si eu. Nu-ti fa griji. O sa te invat si pe tine sa zbori. O sa zburam impreuna. O sa visam ca zburam pe un taram necunoscut unde nimeni si nimic nu ne poate opri zambetele... rasul... fericirea ce vine chiar din suflet. M-ai condus pe strada mea. Ma tineai de mana sa fi sigur ca nu plec nicaieri. Stai linistit! Nu am sa plec. O sa iti fiu alaturi mereu. Voi trai vesnic. Dar as renunta le eternitatea mea pentru o clipa in plus alaturi de tine. Pentru un sarut dulce. Fi fara grija! Nu o sa fac diabet. Ne-am luat la revedere. Te-am strans in brate ca sa stii ca indiferent unde esti eu sunt acolo cu tine. Ti-am oferit un sarut apasat ca sa nu il uiti pana maine. Si am respirat aerul tau inca doua secunde. Sigur imi va ramane pana maine, undeva prin corp. Am plecat si... nu m-am uitat inapoi. Nu voiam sa regret ca nu te-am mai sarutat inca o data si ca nu te-am tinut putin mai mult in brate. Desi am regretat. Am intrat in casa si m-am sprijinit de usa. Am crezut ca nu e real. Am urcat repede scarile cu pasi galagiosi vrand sa fac ceva pentru ziua asta. 5 Noiembrie! Am facut un desen. Imi aduce aminte de tine. L-am facut pentru tine. Imi ajunge sa stiu ca il ai. Vreau sa iti fac o surpriza. Sper sa iti placa. Scriu ceva si... ma culc. Ma trezesc. Cu zambetul pe buze... esti cheful de viata cu care ma trezesc. Fiecare dimineata imi aminteste de tine. Fiecare stea, de ochii tai. Fiecare frunza, de chipul tau. Fiecare adiere, parfumul tau. De ce totul imi aminteste de tine? Cred ca in asta consta fericirea si frumusetea. Ca la sfarsit, sa vezi ca tot ce e in jurul tau e realizat de tine, de mine, de noi. Atat.

I wanna make a memory.

By the power of truth, I, while living, I have conquered the Universe.

Da! Ma simt de parca am cucerit Universul. Totul este numai al meu si nimic nu mi-l poate lua. Tot! Apa pura, padurea incarcata de mister, aerul plin de neinteles, focul viclean, pamantul grandios, cerul cristalin, norii jucausi, pasarile zburdalnice si delfinii neastamparati, albinele zgomotoase si fluturii multicolori, florile splendide, copacii falnici, ursuletii si veveritele nebunatice, luna misterioasa si soarele stralucitor... toate sunt ale mele! Si credeti-ma, nu mi le poate lua nimeni. Nu ma poate supara nimic, nu ma poate enerva nimeni. Unii ar spune ca sunt chiar nesimtita, dar sa nu exageram... Sunt mult prea fericita ca sa ma deranjeze ceva. Am zis!

I feel alive when I'm walkin' on this street.

Daaa... exact ca in reclamele acelea la sampon cand dupa iese tipa pe strada si merge intr-un anume stil si toata lumea sa uita la ea si o admira. [Ce exemplu idiot.] Asa ma simt si eu.

Paranteza: iar nu mai am inspiratie. scuze. inca invat. de fapt...reinvat!

You make me feel something like summertime.

Cand imi zici "buna!" un mic zambet se iveste in colt. Apoi cand ma intrebi ce fac apare si in cealalta parte. Cam 5 ore de vorbit il fac sa devina reclama la pasta de dinti, iar ochii... ochii vorbesc. Vocea se pierde si apare glasul ochilor, care parca spune mai mult, mult mai mult decat vocea. Nu spune doar vorbe, spune sentimente. Spune fericire, afectiune, nebunie, euforie, entuziasm si lista poate continua. Ador cand apare glasul, dar momentan imi pare rau ca nu il poate auzi, nu imi poate vedea ochii soptindu-i ce cred. Dar o sa ii vada, curand.

Words.

Epilog.

Imi spui ca o sa dureze pentru totdeauna, ca nimeni n-o sa te faca sa-ti schimbi parerea.
Ma amagesti cu vorbe dulci, dar dureroase.
Ma faci sa ma incred in tine, ca apoi sa ma lasi singura.
Si doare.
Mi-ai zis ca tii la mine si ca n-o sa-mi intorci spatele cand am mai mare nevoie.
Si m-ai mintit.
Mi-ai zis ca o sa ma asculti si ca o sa gasim impreuna o rezolvare la orice problema.
Si m-ai mintit din nou.
Apoi mi-ai mai cerut o sansa.
Si ti-am dat-o.
Cum as putea eu sa ma mai incred in tine acum, cand m-ai lasat din nou?
Nu pot sa ma agat de tine, sa caut tot timpul ocazia de a-ti vorbi.
Nu pot sa te oblig.
Te caut in visele mele, dar nu te gasesc. Esti o himera.
Oare chiar as cere prea mult daca as vrea sa nu te fi cunoscut niciodata?
Oare sa fi fost atat de neatenta incat sa nu observ ca tu nu te bucurai de momentele petrecute impreuna la fel de mult ca si mine?
Oare atat de usor te lasi influentata de ceilalti? Asa de usor uiti tu niste clipe pe care le numeai "de neuitat"?
Oare doar eu ma gandesc la asta?
Capul imi e inundat de intrebari care oricum nu isi au rostul pentru ca acum e prea tarziu pentru a mai repara ceva. Poti sa faci ce vreia cum, fara sa te mai gandesti daca mie mi-ar placea, pentru ca am incheiat capitolul cartii vietii mele in care apareai si tu.
A fost...

de Diana Panait

Postul a fost facut pentru a publica creatia Dianei Panait si atat.

I'm Sorry.

ă... imi pare rau pentru ca prin ce am scris aici, pe blog, i-am jignit pe unii
ă... imi pare rau daca te-am dezamagit
ă... imi pare rau ca ai inteles gresit
ă... imi pare rau ca s-a terminat asaă... imi pare rau ca te-am mintit
ă... imi pare rau ca nu am facut ceva sa te rceastig
ă... imi pare rau ca m-am comportat asa
ă... imi pare rau ca te-am criticat de atatea ori
ă... imi pare rau daca sfaturile mele nu te-au ajutat cu nimic
ă... imi pare rau ca ti-am gresit
ă... imi pare rau ca te-am mintit
ă... imi pare rau ca ti-am dat o parte din mine
ă... imi pare rau ca te-am pierdut
ă... imi pare rau ca nu sunt copilul ideal
ă... imi pare rau ca nu sunt ceea ce iti imaginai ca sunt
ă... imi pare rau ca nu sunt de-ajuns pentru tine
ă... imi pare rau ca si acum sunt copil
ă... imi pare rau ca m-am maturizat prea devreme
ă... imi pare rau pentru unele lucruri pe care le-am facut, dar daca as putea sa imi iau viata de la inceput as face tot aceleasi lucruri, nu cred ca as schimba nimic sau daca da, prea putin, nesemnificativ de putin
ă... imi pare rau ca nu regret tot ce am facut in viata mea pana acum
ă... imi pare rau ca am pierdut prietenii importante
ă... imi pare rau ca uneori nu imi pasa
ă... imi pare rau ca te-am facut sa suferi
ă... imi pare rau daca te-am stresat
ă... imi pare rau ca nu pot fi ca restul, de fapt, nu imi pare deloc rau de asta
ă... imi pare rau ca ti-am stricat majoratul
ă... imi pare rau ca nu sunt copilul/prietenul perfect sau de care aveai nevoie
ă... imi pare rau ca nu iti pasa
ă... imi pare rau ca nu ti-am aratat cat de mult am tinut la tine
ă... imi pare rau ca nu ti-am aratat cat de mult te iubesc
ă... imi pare rau ca nu ti-am aratat cat de mult insemni pentru mineă... imi pare rau ca te-am facut sa suferi
ă... imi pare rau ca nu pot sa fac nimic
ă... imi pare rau ca nu o sa mai fie la fel niciodata
ă... imi pare rau ca nu te-am luat in seriosă... imi pare rau ca am fost motivul lacrimilor taleă... imi pare rau ca nu sunt langa tine cand ai nevoie de mineă... imi pare rau ca nu am stiut sa citesc printre randuriă... imi pare rau ca te urască... imi pare rau ca te-am folosită... imi pare rau ca ti-am frant inima
ă... imi pare rau ca am tipat la tineă... imi pare rau ca am facut atata dezordineă... imi pare rau ca am gresit
ă... imi pare rau

Life Frame #8

(sunt misto castile de pe urechile ei:D)

Nu stiu cum sa incep(20:39). Gata stiu (21:57). Cu 2 ore inainte de a pleca la petrecere eu tot nu stiam cu ce sa ma imbrac. Ma gandisem sa ma imbrac in bunicuta, chiar imi facusem costumatia, aveam chiar si bonetica, dar dupa m-am gandit ca e totusi o aniversare de 16 ani. Ma gandeam sa ma imbrac in baiat pentru ca si asa se anunta ca vor fi putini, dar nu mi-am gasit cravata, asa ca pana la urma am fost eu. A fost cam panarama asa la inceput pentru ca na... stiti si voi cum e la o petrecere la inceput. Dupa am inceput cu bautu, hai o vorba doua, dans si s-a mai inveselit atmosfera. Dar nu ne facea placere. Dansam ca sa nu ne amorteasca fundul pe scaun, beam sa nu ne plictisim, vorbeam sa nu adormim. Dupa un pahar doua si melodia potrivita, atmosfera a devenit mai roz. Am inceput sa dansam ca sa ne simtem bine, nu ne puteam opri din ras si caterina, eram pe sistem ce sa mai. O glumita ici, una colo, ca nu strica. Ha ha ha cum danseaza aia! sau Uite ce fata are ala! si atmosfera s-a mai inveselit. Au fost niste faze absolut geniale, la care am ras pana nu am mai putut si dans ca baetii. Eu una am avut si o pasa mai proasta, mi-am adus aminte de niste chestii care au fost frumoase cand au fost, dar atunci nu au facut decat sa imi strice vre-o ora de ras, dansat si voie buna. Bine inteles ca nu am fost singura care a avut niste momente mai nasoale, dar ne-a trecut repede 'cause we're simply the best! Imbratisari, pupici si zambete, dans, ras si voie buna. La final cand am ramas numai noi, cred ca a fost partea cea mai tare a petrecerii. Am stat pe jos ca niste betive si cantam si ne leganam asa stanga-dreapta. Sau cand dansam si cantam pe mai stiu eu ce melodii. Sau... sau... sau... sau. Am avut parte de imbratisari cum nu mai primisem de mult si care parca imi lipseau putin, dar acum ca ma gandesc ca este foarte, dar foarte probabil sa fi fost false parca nu imi mai trebuiesc. La fel si zambetele si cam tot ce a venit din partea ei. Oare erau pe bune? In fine, nu am intrat sa va scriu aici despre frustrarile mele. Per total ideea e ca e fost frumos, e una m-am distrat, si abea astept urmatorul party, care nu se anunta a fi mai departe de 2 saptamani. Tare mi-as dori sa fie altfel decat asta. Dar sigur va fi mai tare pentru ca cu A. la patrat nu are cum sa iasa naspa. Oricum ne mai auzim pana atunci.

Missing You.

Cat de mult mi-as dorii sa fiu iar acolo
Doar pentru o zi, pentru un ceas
S-ascult marea spunandu-mi povestea ei
Si de-un val purtata sa ma las.

Tot ce-mi doresc e sa ramanem aici
Sa privesc cerul prin ochii tai
Indragostiti intr-o lume de vis
Soarele marea nisipul si noi

Cu riscul de a fi aratata cu degetul ca i-am copiat ideea o sa spun ca mi-e dor de mare. Mai ales acum cand stiu ca fratele meu e acolo si probabil chiar in momentul asta se plimba pe plaja prin nisipul rece si fin si asculta marea, sunetul ala al marii absolut genial si simte briza marii cum ii trece prin par. Bine... nu e acelasi lucru ca vara, clar, nisipul e rece, briza aspra, sunetul marii e putin diferit. Dar e la mare si proasta am fost ca nu m-am dus si eu.(punct) Imi aduc aminte zilele petrecute in fiecare vara la mare cand vedeam apusul, soarele care se ineca in apa marii, si rasaritul, cand in sfarsit reuseste sa inoate si iese la suprafata, si mirosul marii, absolut genial, si briza care iti mangaie parul si valurile care iti canta neincetat o melodie pe care o iubesti (sau cel putin eu o iubesc) si apa care iti curge printre degete atunci cand vrei sa o iei si sa o pastrazi numai pentru tine, chiar daca intr-un fel o parte din mare e numai a ta si imaginea marii, infinita, te face sa te crezi un nimeni, dar totodata un nimeni care o iubeste. Si toate lucrurile care se intampla la mare. Te indragostesti. Razi. Te distrezi. Dansezi. Te plimbi. Contempli marea. Iubesc marea. As da orice sa ma duc macar pentru o zi acum sa o vad, as fi mult mult mai fericita.
Mi-e dor de mare.

-Mi-e dor de mare. Imi place la mare ca esti curat tot timpul. Marea te spala.
-Si esti sarat, nu? Te spala si te sareaza.
-Tu ai fost vreodata la mare?
-Nu, da' am visat ca am fost. Intr-o zi mi-a intrat nisip in ochi si am plans toata ziua.
-Si cand ai intrat in apa, ti-a trecut.
-Da, si am visat o casuta de paie pe plaja, in care o sa stau si iarna, si vara.
-Si mai e cineva in ea?
-Suntem numai noi doi. A, si marea.
-Pai si nu intra apa in casuta cand e furtuna?
-Nu. Cand e furtuna intram noi in apa si ne plimbam prin valuri.

Life Frame #5

Cu totii avem din cand in cand cate o zi in care stam si ne gandim ce am facut si ce ar fi trebuit sa facem. Eu am avut mai mult de la inceputul anului si pana acum si da, sunt mandra de unele lucruri pe care le-am facut, de altele nu, dar asta e.

Ce am facut eu in 2009?
Pai pentru inceput am respirat, deci am trait. Mi-am facut cele mai bune 6 prietene pe care le iubesc si nu mi-e rusine sa spun asta.Cu cateva din ele eram prietena de mai de mult dar anul asta... 15 aprilie 2009 mai exact, ne-a facut sa fim un grup, un tot unitar, un suflet impartit in 6 trupuri. Si ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta. Nu stiu ce m-as face fara ele. Mi-am mai facut o SUPERbuna prietena cu care am trecut prin multe dar tot impreuna am ramas. Mai departeee... Ce am mai facut eu anul trecut? Hmm... am terminat clasa a 8-a. Da si mi-am dat seama ca am avut cei mai tari colegi in 8 ani de zile si imi pare rau ca s-a terminat. Altcevaa... am petrecut alaturi de prieteni momente extraordinar de speciale si momente pe care nu o sa le uit vre-o-data. Am vazut marea. Ador marea si mereu o voi adora. O iubesc. E locul unde ma simt cel mai linistita. Nisipul care ti se scurge printre degete, valurile, briza marii care iti trece prin par. Absolut genial! Am intrat la liceu si nu la orice liceu, cel mai bun. Pot sa spun ca sunt norocoasa ca sunt intr-o clasa cu niste colegi foarte tari (sunt si exceptii ca in orice clasa daaaaar...). Baieti... da, 2009 a fost un an plin. Poate prea plin decat imi trebuia. Si nu imi e rusine sa zic, dar cu fiecare am petrecut cel putin un moment special. Ar mai fi agapa si balul. Trebuie sa recunosc ca agapa a fost de 1000 de ori mai tare decat balul orice ar zice unii. Balul a fost frumos, n-am ce zice, numai ca a fost ceva... nu stiu cum sa zic. Dar petrecerea de dupa bal a fost rupereeeee! Petreceri, bautura, dans si inca cate ceva a fost frumos. Am invatat din greseli si m-am bucurat de reusite. Cu bune si rele per total pot sa zic ca a fost un an bun.

365 de zile (adica anul 2010), hmm...au trecut 17 zile din 2010. Pot sa incep cu palavrageli gen 'anul asta mi-am propus sa...'. Nu, nici vorba! Nu vreau sa ma gandesc la ce o sa fac anul asta. Sau poate da. O sa ma duc la mare! Si la Doda cu I. si o sa imi petrec o gramada de timp cu prietenii. Asta e tot ce pot sa spun. Restul este un total mister si pentru mine. Ce am facut in astea 17 zile de pana acum? Sincer? Nimic. Pot sa zic ca am inceput anul asta cum nu se putea mai prost (parerea mea) din toate punctele de vedere, sau ma rog aproape toate. Sper DOAR ca urmatoarele 348 de zile sa nu fie la fel. Sunt optimista, nu-i asa? Sper sa am noroc. Sau poate cum spun unii 'norocul ti-l faci singur' . Poate...

Wish me luck!

Love's Divine.

"Sa-ti spun ce este iubirea. E credinta oarba, umilinta fara preget, supunere desavarsita, incredere si daruire impotriva ta insuti, impotriva lumii intregi. Dragostea inseamna sa-ti dai inima si sufletul intreg celui care ti le va zdrobi." (Charles Dickens)

Iubirea nu este o simpla tema literara sau un cuvant abstract. Ea este un sentiment, o traire, o stare de spirit, insa asa cum afirma si Dickens, dragostea , iubirea este atunci cand iti dai inima si intreg sufletul celui care ti le va zdrobi. Si atunci de ce lasam toate astea sa se intample?

Daca cunosti iubirea, atunci cand vorbesti ai darul de a-i face pe toti cei din jur sa inteleaga ce vrei sa le spui. Atunci cand zambesti, emani fericire cand privesti, se citeste in privirea ta dragostea. Cand dormi somnul iti este mai odihnitor, visele mai frumoase, diminetile mai senine, tot ceea ce traiesti ti se pare special.

Insa toate acestea se petrec pentru putin timp de cele mai multe ori, pentru ca nu mereu iubim persoana care ne este alaturi. De multe ori confundam iubirea cu o atractie puternica, cu un entuziasm nemaiintalnit, de aceea exista multe casatorii scurte, de aceea se strica prietenii strans legate.

Si daca stii ca totusi in final iubirea se va stinge, atunci de ce continui sa lupti, pentru ce?

Pentru ca viata fara iubire este imposibila. Pentru acele momente speciale. Atunci cand te tine in brate, te priveste in ochi si iti spune "te iubesc!". Pentru acele mici lucruri care fac o iubire intre doua persoane sa fie speciala. Pentru acele clipe cand iti spune "noapte buna!" sau "buna dimineata!" si te pupa pe frunte. De-aia.

Pentru ca fara dragoste nu esti sanatos. Pentru ca dragostea, iubirea este ceva unic de fiecare data cand o traiesti si pentru ca o poti simti in diferite moduri.

Oameni buni acceptati iubirea care va este daruita si invatati si voi la randul vostru sa iubiti. Lasati-i pe cei care vor sa v-o ofere sa v-o poata oferi. Acceptati chiar daca e greu. Daca ati pierdut o persoana pe care ati iubit-o nu o cautati in altele pentru ca acea persoana e unica si nu o veti mai gasi. In schimb puteti gasi altele. Poate chiar mai bune. Uitati-va in jurul vostru si o sa observati o gramada de persoane care va iubesc fara sa va ceara nimic in schimb. Si... nu va pierdeti speranta. Pentru toti exista cineva acolo... undeva.

Music: Seal - Love's Divine.

Life Frame #4

OK! Trebuie sa recunosc ca partea de vacanta dinaintea Craciunului a fost mult prea tare. Am ras pana nu mai puteam respira si m-am simtit extraordinar de bine alaturi de prietenii mei, mai ca nu i-am simtit lipsa, dar nu despre asta vreau sa scriu acum. Plimbarile lungi prin parc, muzica ei, Mariah Carey, Pink, momentele penibile care ne faceam sa radem pana la lacrimi, mistourile, caterinca, fulgii de nea care ne-au facut vacanta asta de 1000 de ori mai frumoasa decat se anunta. Maldarele de zapada, pozele, plimbarea pe lac, serile cu filme, plimbarile in carca, cand am simulat caderea lui M. si am cazut si eu, cand stateam cu D. si ne uitam cum ninge, cand ma impusca A., cand radeam cu B., si povesteam cu I., chiar si atunci cand am mers la patinoar, ca doar na, este furmos acolo la patinoar si mai mergem acolo ca e tare frumos. Toate astea au facut din vacanta asta una nesimtit de speciala. Faze ca: "pot si eu? pot si eu? pot si eu?", "boschepada", "9-8-7-6-5-4-3-2-1-fun!", "yes i have", "fuck you!" si muuuult multe altele, si-au pus amprenta pe vacanta asta. Dar mi-e ca nu o sa fie singura amprenta a acestei vacante. Craciunul a fost mai mult decat plictisitor si urmatoarele 2 zile dupa el. Doamne! A fost groaznic! A fost chiar mai rau decat ma asteptam. Urmeaza vre-o 2 party-uri. Deseara o sa fie una high. Revelionul se anunta ca "da!", ceea ce e bine. In final sper ca sfarsitul acestui an sa fie unul potrivit... de ok.

Fuck you!

More Than A Feeling.

Si stau. Nu fac nimic. Absolut nimic. Ma simt goala. As vrea sa tip. Sa ma descarc. Sau sa vorbesc cu cineva. Nu am cu cine. E groaznic. Devine prea mult. Prea mult de suportat. Simt ca nu mai pot. Dar o fac. Pentru ca sunt eu. Si pot. Asa ca ma hotarasc. Ies. Plec. Si merg undeva. Nu conteaza unde. Dar plec.

Asa ca am iesit din casa. Nu stiam. Stanga sau dreapta. In fata sau in spate. De fapt, nici nu conta. Pur si simplu am plecat. E groaznic de frig afara, dar parca nici nu exista. Nici nu il simteam. Eram eu si atat. Doar eu. Ma plimbam si aveam castile in urechi. Chiar daca acolo in casti imi vorbea cineva, pentru mine nici nu conta. Eram eu, cu mine si cu gandurile mele. Erau 1001 de ganduri. Nu stiam la ce sa ma gandesc mai intai. Ma chinuiam sa imi pun gandurile in ordine. Si aveam impresia ca nu reusesc, dar in final am facut-o.

Ma gandeam ca anul asta Craciunul nu mai e Craciun. E o simpla zi si atat. Nici macar o sarbatoare. Nu mai are niciun farmec. Deja stiu ce cadouri o sa primesc. Nici macar cadouri nu mai pot sa le spun. Craciunul de anul asta nu va mai fi ca anii trecuti. De obicei veneau unchi-miu, matusa-mea si bunicii din partea mamei si din partea tatalui. Eram toti. Anul asta o sa fim singuri. Doar eu, frate-miu, mama si tata. Nimic special. Nu mai e atmosfera aia din anii trecuti. Sau poate nu mai vreau eu sa mai fie. Dar mi-as dori sa redevina totul la normal. Mi-as dori foarte mult. As vrea sa fie ca atunci cand eram mici si ne culcam nerabdatori sa vedem ce o sa ne lase mosul sub brad. Si eram atat de entuziastmati de cadouri, pentru ca nu stiam ce o sa primim. Dar acum... parca e degeaba sarbatoarea asta. Cel putin pentru mine.

Mergeam pe strada si plangeam. Nu ma interesa daca ma vede lumea si ce gandeste lumea. Pentru ca pentru mine nu existau. Eram doar eu. Eu si atat. Mergeam pe strada si am nimerit pe strada ei. Nu vroiam sa o iau pe acolo, dar daca asa m-au dus picioarele... Eram in dreptul casei ei si ma uitam la geamul ei. O lacrima calda mi-a cazut pe obraz. Doar ce a plecat si deja parca lipsea de o vesnicie. Casa aia nu mai inseamna nimic pentru mine acum. E ca oricare alta casa din cartier. Nimic special.

Asa ca am plecat mai departe. Mergeam pe strada cu ochii in pamant si ma gandeam la prieteni. Ei mi-au fost, imi sunt si imi vor fi mereu alaturi. Numai ca acum, parca nu existau. Nu stiu de ce. Dar asa am simtit. Am vazut in fata mea niste persoane cunoscute. Nu aveam chef de ei. Asa ca am preferat sa traversez. Asa ca am mers sa ii caut. Pe ei. Pe prietenii mei. Si iata-ma la G.C. Banca aia alba era acoperita de zapada. Multa zapada. Era pustiu. O alta lacrima de data asta atat de rece mi-a alunecat pe obraz. Picioarele ma duceau spre casa. Probabil ca le era foarte frig. Dar eu nu voiam acasa. Asa ca m-am opus. Si am mers mai departe.

M-am oprit intr-un parc. Era pustiu. Leaganele, balansoarul, topoganul, bancile erau pline de zapada. Am curatat un leagan si m-am asezat. Siroaie de lacrimi mi s-au scurs pe obraji. Plangeam. Plangeam si ma gandeam: ce am facut eu in viata asta sa merit asa prieteni? ce am facut eu ca sa plang si sa sufar atat? de ce unii cred ca eu pot fi bataia lor de joc? de ce unii nu vor sa ma vada in profunzime?. Aveam o gramada de "de ce?"-uri in cap. Mi-am spus ca trebuie sa ma opresc din plans. Si m-am oprit. M-am intins pe banca si priveam cerul. Era atat de senin. Si atat de albastru. Era superb. Si ma gandeam... el este atat de lipsit de probleme, de ganduri. Lui nu ii pasa de nimeni si de nimic. Pe el nu il streseaza nimeni. Este simplu. Si dintr-o data un nor a venit de-asupra mea. Parca cerul ma gonea. Nici el nu vroia sa-i mai fiu alaturi. Asa ca am plecat si am lasat in parcul ala multe lacrimi si amintiri amare.

Mi-am continuat drumul spre nicaieri. Mergeam si ma gandeam de cate ori am facut eu lumea sa sufere. Si de multe ori fara sa vreau asta. Si mia parut rau. O alta lacrima amara mi s-a scurs pe obraz. Treceau oemni pe langa mine si ma priveau. Dar nu m-a interesat ce cred sau ce gandesc ei sau ce parere si-au facut despre mine, gen: "ia uite-o si pasta, plange pe strada!".

Mi-am continuat drumul ca si cand as fi fost singura intr-un oras parasit. Iar pasii m-au condus iarasi pe strada ei. Nu am avut de ales. Asa ca am continuat sa merg. Mi se facuse foarte frig dar nu voiam acasa. Acasa era ultimul loc incare voiam sa ajung.

Mergeam pe strada si ma uitam la lume si la atmosfera din iarna asta. Ok. Zapada, ornamente de craciun. Foarte frumos, n-am ce zice. Dar toata lumea parea trista si nepasatoare. Nici macar acum de sarbatori nu merg si ei cu un zambet pe fata sau ca o privire dulce. Toti erau tristi si posomorati De ce? Nu cred ca nu aveau banii necesari ca sa isi asigure cele necesare pentru sarbatori. Pentru ca majoritateau aveau mainile pline de sacose si alte panarame. Nu banii erau cauza tristetii lor. Pur si simplu oamenii din ziua de azi asa sunt. Fie ca iti convine, fie ca nu. Vrei sa ii accepti ok. Nu vrei iarasi ok. Eu una nu vreau. Dar nu am ce sa fac. Eu singura nu am ce sa fac.

In timpul plimbarii mele ma gandeam de ce oare lumea cand aude colindatorii se baricateaza in casa? Nu e o tragedie. E un motiv de bucurie. Dar la noi nu! Cel putin unii cand ii aud pe scara blocului. "Vaaaaai! Incuie usa! Stinge luminile! Baga-te sub pat! Fa liniste! Sa nu cumva sa auda ca e cineva in casa!". Oameni buni! Nu asa se face. Nu ai ce sa le dai? Ai prea putin pentru tine si te gandesti ca trebuie sa le mai dai si lor. Sigur asa gandesti. Dar din putinul tau le poti sa si lor. Si ai sa vezi ca o sa te simti mai bine. Nu te gandi, dupa ce le-ai dat ceva, "ia uite frate! puteam sa mananc eu ce le-am dat lor" sau "cu asta imi luam un pachet de servetele" sau oprice altceva. Ganditi-va ca ati facut un bine si nu un rau. Si o sa va simtiti mai bine.

In timp ce mergeam pe strazi, am trecut pe langa un SUPERbaiat, parea de varsta mea dar nu asta e important. M-am uitat la el cu o privire trista... asta era starea mea, n-ai ce sa-mi faci. Iar el m-a privit cu o privire foarte calda si mi-a zambit. Nu am fost in stare sa ii raspund cu un zambet. Parca nu il aveam. Si oricum numai la baieti nu imi statea mie gandul in momentul ala.

Mi-am continuat drumul cu gandul la momentele frumoase petrecute alaturi de prieteni anul asta. Mi se facuse foarte frig, la -10 grade se intelege. Asa ca am hotarat sa ma duc in locuinta in care stau, pentru ca "acasa" nu pot sa ii spun. Am intrat in casa si a trebuit sa ma prefac ca nimic nu s-a intamplat in cele 3 ore in care am hoinarit singura pe strazi. Trebuia sa fiu toata un zambet pentru ca "asa trebuie sa fi de sarbatori". Pana la urma nu am avut de ales. Asta e. Iar acum nu pot sa ma gandesc decat la faptul ca maine inca una dintre noi pleaca si nu o sa o mai vad mult timp.

Incep sa cred ca am inebunit. Parca imi provoc singura starea asta. Dar daca atat ma duce capul. Asta e.

See you next time!