Showing posts with label rain. Show all posts
Showing posts with label rain. Show all posts

Friday, December 4, 2009

Feel The Rain On Your Skin.



"Uite ce ploua! Doamne, singurul lucru pe care as vrea sa il fac acum este sa ies afara si sa simt cum picaturi mici si reci imi ating pielea. Racoarea lor ma face sa ma trezesc si totodata ma cufunda in starea aia din care incerci sa privesti lumea de sus, ca si cum nu ai face parte din ea. Linistea, racoarea ei si durerea cu care cerul incearca sa aduca pe pamant acele picaturi, imi produc melancolie. Cred ca este cea mai frumoasa ploaie prin care am trecut. E iarna deja si frunzele au putrezit pe asfaltul rece si dur care ne calauzeste pasii. Crengile fara frunze par ca niste schelete care parca asteapta sa vina natura... dar mai e mult pana atunci. Si noi o sa imbatranim si nu o sa ni se mai para totul asa de frums. As vrea sa opresc timpul in loc si sa stau sa putrezesc in ploaia asta. E ca o mana divina intinsa spre mine. Asa cum simti nevoia sa mananci si sa dormi asa simt si eu nevoia sa gust din placerile pe care ni le ofera natura. Ploaia e una din acele dorinte si placeri cu care reusesc sa ma inteleg. Chiar daca sunt trist sau bucuros, chiar daca plang sau daca rad, ploaia ma priveste cu aceeasi ochi si ma intelege... si ea plange mereu. Si eu voi ramane vesnic fidel si dedicat ploii... ea e cea care ma face sa imi revin de cate ori am nevoie. Ziua asta... picaturile de pe geam si de pe haine, ma face sa mi-o imaginez ca pe un copil care plange, plansul lui nevinovat aduce pe pamant atata bucurie, incat nu ma pot abtine sa stau in casa. O zi minunata de iarna... pana cand va aparea zapada, ar fi una ca asta. Sa ies cu prietenii mei si sa alergam prin ploaie si sa calcam in balti, sa ne stropim si pe urma sa mergem la caldura sobei din casa bunicilor si sa mancam turta dulce. Doamne asta ar fi un vis cu adevarat frumos. De ce plange cerul? Plange oare pentru noi, plange din cauza noastra? Da si eu am o contributie la supararea lui. Relele pe care adesea le facem ii aduc cerului suferinta. Suferinta lui ma face pe mine mai viu decat sunt. Ma face sa respir aerul proaspat si sa ma gandesc departe. Departe, la tine... acolo unde esti tu, stiu ca ma astepti... tu, la fel ca ploaia."

Wednesday, November 4, 2009

This Thing Needs A Title?



Aseara cand am iesit de la scoala [eu nu dorm la scoala ca altii:))], mergeam singura spre casa si aveam o stare asa ciudata. Nu eram suparata :( dar nici euforica \:D/, ma simteam plictisita :-<, dar parca nu era chiar asa [-(. Ma simteam amarata 8-, ca un caine plouat [doh! char ploua afara:))], parca eram a nimanui :-s, eram trista :-<>:D<. Aveam nevoie de el sa fie langa mine [da -exista si un el:>]. L-am sunat. Nu mi-a raspuns. Probabil era la antrenament. Da acum va ganditi "ah, face sport deci arata bine!" :)), la lucrurile astea nu se poate gandi decat o pitipoanca L-) scuze pentru cei care s-au simtit:)).

Revenind :">. Ploaia marunta care ma acoperea, ma facea sa simt nevoia ca cineva sa fie langa mine in acel moment si chiar daca eram singura si orasul parea parasit :-<, aceasta singuratate imi oferea siguranta. Siguranta pe care ti-o ofera o prietenie, indiferent de tipul ei. Simteam ca el e undeva acolo privindu-ma fara sa spuna nimic, si asta era ciudat:-s. Finally i wouldn't say "Love, A." >:P cause i want to stay just me and my thoughts. I'd just say "get the fuck out of here!";).