Letter to you.

5th december...

Iti amintesti ca ochii vorbesc. Ei soptesc fericire. Asa parca iti spuneam.Te-am invatat usor usor sa iti intizi aripile sa zbori. Inca mai inveti. Nu-i timpul pierdut.Ti-am incalzit mainile. Am folosit caldura sufletului meu. Parfumul tau mi-a patruns in vene. Si chiar de-as vrea. Nu mai pleaca. Ochii aia... nu ii uit. Iar tu, ai avut grija de mine. Mi-ai lasat luna sa imi lumineze drumul. Si vocea ta sa ma linisteasca atunci cand sunt speriata. M-am obijnuit sa imi beau cafeaua dimineata si in zatul ramas sa vad ochii tai. Imi imaginez mainile tale in parul meu in fiecare dimineata cand il pieptan. Inchid ochii si am impresia ca ma tii de mana. Asta fac in drum spre scoala. Iar tu pleci si vi. Ca valurile. Ca marea. Si ea imi lipseste. Credeam ca este singurul lucru de care imi este atat de dor. De care mi-a fost. Si de care imi va fi vreodata atat de dor. Dar acum sunt sigura. M-am inselat. Imi lipsesti mai mult ca marea. Acum e timpul ca valurile sa se retraga. Dar nu pentru multa vreme. Vor veni inapoi. Mai mari. Mai multe. Mai sarate.Imi vor lipsi. Mult. Acum am ramas fara cuvinte. Sarutul tau mi le-a luat pe toate. Dar macar stiu ca ti-am scris. Pentru mine. Pentru tine. Pentru noi. O raza de soare. Sper sa numaram cat mai mule.

Shining star.

[el este Legy:))]

When you're gone, pieces of my heart are missing you.

... si inca o data ai plecat. Si o sa mai pleci. La fiecare 5 zile. Dar e in regula. M-am obijnuit cu ideea. De fiecare data mi-ai lasat un gust dulce. Niciodata amar. Sa nu faci asta. Mi-ai spus ca sunt o stea. Ti-am raspuns ca stralucesc pentru tine. M-ai surprins. Ti-am soptit ca mi-e foarte dor de tine. Iar tu mi-ai spus ca si tie . Dar nu stiai cat. Mi-ai spus ca nu stii cat de mult pentru ca universul este infinit. Iar dorul tau este cam ca el. M-ai ajutat sa ma catar in copc. Imi amintesc ca avea multe crengi. Ca apoi. Cand am ajuns in varf. Sa imi tai crengile de sub picioare. Cadeam. Mi s-a parut o vesnicie. Au fost de fapt cateva zile. Nu mai ajungeam o data jos. Am fost suparata. Trista. Speriata in acelasi timp. Te stiam langa mine. Credeam ca ai plecat. Asa mi-ai spus. Si tocmai cand era sa ating pamantul. Mai prins. Ai fost acolo sa ma prinzi. Ai avut totusi grija de mine. Mi-ai facut o surpriza. Te ascunsesesi doar. Erai de fapt acolo. Doar ca nu m-ai lasat sa vad asta. Poate a fost mai bine. Mi-ai facut aterizarea mai dulce. Mult mai dulce. Stiam ca ai plecat. Dar de fapt te ascundeai dupa copac. Cica ii curatai coaja. Te-am crezut. Nu aveam de ales. Ce sa faci si tu. Cojesti copacul in loc sa ma prinzi. Asa am gandit. Dar nu a fost chiar bine. Mi-ai demonstrat contrariul. Iti multumesc. M-ai luat de mana. Te uitai asa frumos la mine. Nu mi-a venit sa cred. Erai tu. Sweet dream. Dar in visul meu erai pisic. Pisicul! Si... mi i-ai prezentat si pe ceilalti pisici. Prietenii tai. Simpatici. Mieunau intr-un fel dragut. Si erau jucausi. Mi-a placut de ei. M-ai condus pana acasa. Era inorat. Luna se ascundea dupa un nor. Se vedea o singura stea. Dar tu mi-ai spus ca sunt doua. Aveai de gand sa zbori pana la ea mereu. Ca Superman. Voiai sa vi sa o vizitezi. Tot la 5 zile. Pardon. Ani lumina. Te-am sarutat apasat si pana si nasucul meu ti-a multumit. Ai plecat. Iar. Dar numai pana maine...

I wanna make a memory.

By the power of truth, I, while living, I have conquered the Universe.

Da! Ma simt de parca am cucerit Universul. Totul este numai al meu si nimic nu mi-l poate lua. Tot! Apa pura, padurea incarcata de mister, aerul plin de neinteles, focul viclean, pamantul grandios, cerul cristalin, norii jucausi, pasarile zburdalnice si delfinii neastamparati, albinele zgomotoase si fluturii multicolori, florile splendide, copacii falnici, ursuletii si veveritele nebunatice, luna misterioasa si soarele stralucitor... toate sunt ale mele! Si credeti-ma, nu mi le poate lua nimeni. Nu ma poate supara nimic, nu ma poate enerva nimeni. Unii ar spune ca sunt chiar nesimtita, dar sa nu exageram... Sunt mult prea fericita ca sa ma deranjeze ceva. Am zis!

I feel alive when I'm walkin' on this street.

Daaa... exact ca in reclamele acelea la sampon cand dupa iese tipa pe strada si merge intr-un anume stil si toata lumea sa uita la ea si o admira. [Ce exemplu idiot.] Asa ma simt si eu.

Paranteza: iar nu mai am inspiratie. scuze. inca invat. de fapt...reinvat!

You make me feel something like summertime.

Cand imi zici "buna!" un mic zambet se iveste in colt. Apoi cand ma intrebi ce fac apare si in cealalta parte. Cam 5 ore de vorbit il fac sa devina reclama la pasta de dinti, iar ochii... ochii vorbesc. Vocea se pierde si apare glasul ochilor, care parca spune mai mult, mult mai mult decat vocea. Nu spune doar vorbe, spune sentimente. Spune fericire, afectiune, nebunie, euforie, entuziasm si lista poate continua. Ador cand apare glasul, dar momentan imi pare rau ca nu il poate auzi, nu imi poate vedea ochii soptindu-i ce cred. Dar o sa ii vada, curand.

Ceva mai mult decat de obicei.

Am atatea idei incat nici nu stiu cum sa le scriu. Nici nu stiu la ce te astepti sa citesti aici. Probabil nu iti va placea deloc si ti se va parea chiar plictisitor si nu vei mai intra niciodata pe acest blog sa citesti ceva. Dar asta e. Treaba ta... Acum imi vine in minte de la rutina zilnica care ma scoate din minti, pana la zilele fericite de toamna si chiar si cele triste. M-am saturat ca in fiecare zi, in fiecare saptamana, in fiecare luna fac acelasi lucru, nimic diferit. Trezirea, cafeaua, ghiozdanul, messul, facebookul, youtubeul, mancarea, imbracarea, scoala, drumul, tv, pc, somn si iar o luam de la capat. Singura diferenta o fac zilele de weekend cand ies cu prietenii, facem poze, radem glumim, in rest... Dar trecem peste, nu am intrat sa va scriu lucrurile care ma enerveaza pe mine.


"I wanna lay you down in a bed of roses."
[As putea scrie aici o lista intreaga de melodii dar pe care cred ca putini dintre voi vor avea curiozitatea sa le asculte asa ca raman doar la asta.]

Cand simti ca nimic nu se poate mai rau, asteapta-te intotdeauna la ce e mai bine!
Foarte serios vorbesc si cred ca unii imi vor da dreptate. Atunci cand simti ca iti pica cerul in cap, ca nici macar cainele de la coltul strazii, care dadea mereu din coada cand ii spuneai "ce faci puiule?", nu-ti mai da atentie, cand si vremea pare a fi impotriva ta si parintii si scoala, atunci, exact atunci asteapta-te sa se intample ceva bun. Nu stiu daca pana acum credeam asta, dar acum sunt sigura ca asa e. Remember: good things come to those who wait (tnx!).

Paranteza: am impresia ca, de cand nu am mai scris, nu mai stiu sa scriu, nu mai am inspiratie, nu-mi mai merg degetele sa scrie ceva calumea. parca insir numai prostii aici.

"things in life come and goes but what is worth remains always" - nu stiu daca exista intradevar acest citat dar nu vreau sa cred ca am fost singura care m-am gandit la el. cred ca esti foarte adevarat. dumnezeu nu iti lasa niciodata ceva rau, ceva cu care nu te poti descurca, ceva nefolositor. dumnezeu iti ia mereu ceva, ca sa iti dea ceva mai bun. si nu sunt vreo credincioasa dar sunt sigura ca asa e.

iar nu mai stiu ce sa mai scriu. urmatorul postu nu va mai fi atat de incurcat. promit. acum singurul lucru care imi vine in minte este un citat, o secventa:
"remember, remember, the 5th of november"
si cateva melodii:
"if i fall, i fall up and let the clouds hug me"
si
"you have got to learn to love"
si multe altele, dar nu le mai scriu. mai revin cu alte postari mai inspirate. am zis! la revedere!

Challenge & Choice.

(ele pot)

Heads Or Tails? Cap Ou Pas Cap? Able or not?

Cred ca la intrebarile asta se rezuma totul indiferent de forma lor, pana la urma tot la aia se refera... Incepand de la viata de zi cu zi, cand te trezesti dimineata si iti propui sa faci ceva si te gasesti in acel moment si te intrebi "pot sau nu?" si pur si simplu trebuie sa decizi. Sau sa zicem ca esti mare om de afaceri si ti se propune o afacere si vine o alta varianta a intrebarii: deal or not? Si nu ai cum sa zici pai stai ca da dar nu. Nu e cale de mijloc. La fel si cu iubirea asta. E ceva gen poti sau nu poti. Ca in film (Love me if you dare): "Love me - cap ou pas cap?". Nu poti sa ii spui ca nu stii sau te mai gandesti. Esti capabil sau nu. Cam asa sta treaba. Si cand ai parte de o provocare sau o chestie de genul. Te bagi sau nu. Nu poti sa ii spui aluia: pai stai mai ca sa vezi, sa analizam si dupa vedem daca ne bagam sau nu in treaba asta. NU! Nu e asa si niciodata nu o sa fie. E 0 sau 1, niciodata 0.5 [asta se trage de la m.i.:))]. Sau ca in povesti: esti in padure si se bifurca drumul, dar nu e cale de mijloc. E stanga sau dreapta. Atat si nimic mai mult. Si trebuie sa iei o decizie ca doar na... stanga sau dreapta? In final alegi ca alta varianta nu ai. Se zice ca daca il iubesti dar nu e fericit langa tine il lasi sa plece asta ca sa il vezi fericit. La fel. Il lasi sau nu sa plece? Sau vesinca provocare pe care majoritatea adolescentelor au trait-o: ei sa ii spunem X si lui sa ii spunem Y si evident ca mai exista o ea, Z. Y si Z sunt impreuna, dar Y ar vrea totusi sa fie si cu X pentru ca o place si etc. numai ca a avut de ales: X sau Z? Si a ales Z, pe amandoua nu avea cum sa le aiba. De ce? Nu stiu. Pur si simplu asa a ales. Trebuia sa aleaga.

Deci acum sunteti de acord cu mine, ca totul se rezuma la poti sau nu/deal or not/heads or tails/able or not/cap ou pas cap?

Life Frame #5

Cu totii avem din cand in cand cate o zi in care stam si ne gandim ce am facut si ce ar fi trebuit sa facem. Eu am avut mai mult de la inceputul anului si pana acum si da, sunt mandra de unele lucruri pe care le-am facut, de altele nu, dar asta e.

Ce am facut eu in 2009?
Pai pentru inceput am respirat, deci am trait. Mi-am facut cele mai bune 6 prietene pe care le iubesc si nu mi-e rusine sa spun asta.Cu cateva din ele eram prietena de mai de mult dar anul asta... 15 aprilie 2009 mai exact, ne-a facut sa fim un grup, un tot unitar, un suflet impartit in 6 trupuri. Si ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta. Nu stiu ce m-as face fara ele. Mi-am mai facut o SUPERbuna prietena cu care am trecut prin multe dar tot impreuna am ramas. Mai departeee... Ce am mai facut eu anul trecut? Hmm... am terminat clasa a 8-a. Da si mi-am dat seama ca am avut cei mai tari colegi in 8 ani de zile si imi pare rau ca s-a terminat. Altcevaa... am petrecut alaturi de prieteni momente extraordinar de speciale si momente pe care nu o sa le uit vre-o-data. Am vazut marea. Ador marea si mereu o voi adora. O iubesc. E locul unde ma simt cel mai linistita. Nisipul care ti se scurge printre degete, valurile, briza marii care iti trece prin par. Absolut genial! Am intrat la liceu si nu la orice liceu, cel mai bun. Pot sa spun ca sunt norocoasa ca sunt intr-o clasa cu niste colegi foarte tari (sunt si exceptii ca in orice clasa daaaaar...). Baieti... da, 2009 a fost un an plin. Poate prea plin decat imi trebuia. Si nu imi e rusine sa zic, dar cu fiecare am petrecut cel putin un moment special. Ar mai fi agapa si balul. Trebuie sa recunosc ca agapa a fost de 1000 de ori mai tare decat balul orice ar zice unii. Balul a fost frumos, n-am ce zice, numai ca a fost ceva... nu stiu cum sa zic. Dar petrecerea de dupa bal a fost rupereeeee! Petreceri, bautura, dans si inca cate ceva a fost frumos. Am invatat din greseli si m-am bucurat de reusite. Cu bune si rele per total pot sa zic ca a fost un an bun.

365 de zile (adica anul 2010), hmm...au trecut 17 zile din 2010. Pot sa incep cu palavrageli gen 'anul asta mi-am propus sa...'. Nu, nici vorba! Nu vreau sa ma gandesc la ce o sa fac anul asta. Sau poate da. O sa ma duc la mare! Si la Doda cu I. si o sa imi petrec o gramada de timp cu prietenii. Asta e tot ce pot sa spun. Restul este un total mister si pentru mine. Ce am facut in astea 17 zile de pana acum? Sincer? Nimic. Pot sa zic ca am inceput anul asta cum nu se putea mai prost (parerea mea) din toate punctele de vedere, sau ma rog aproape toate. Sper DOAR ca urmatoarele 348 de zile sa nu fie la fel. Sunt optimista, nu-i asa? Sper sa am noroc. Sau poate cum spun unii 'norocul ti-l faci singur' . Poate...

Wish me luck!