Shake up the happiness!

Wake up! It's Christmas time! Da, a trecut. Sper ca ai avut un Craciun frumos, fericit. Cu miros de cozonaci si ceai si ciocolata calda. Cu aroma de scortisoara si multe beculete. Un brad verde, frumos impodobit. Cu globuri auri si rosi si beteala stralucitoare. Cu multe cadouri frumos impachetate sub el. Un semineu si o pisica care sa il insoteasca. Un foc cald si o atmosfera minunata. Si zapada!
Stelute in gene. Uita-te in sus! Sunt mii. Incerci sa le prinzi cu buzele, dar te pacalesc, se topesc imediat cum iti simt atingerea. Da, ele. Nu tu. Pentru tine sunt doar niste fulgi frumosi albi de zapada care iti inveselesc zilele de iarna. Ei in schimb, fulgii, cauta sa isi gaseasca o casa. Incearca peste tot. Copaci, pamant, pajiste, acoperis, alee, peste tot. Dar tu ii gonesti mereu. Tu ii topesti cel mai repede. Chiar nu ii vrei? Ma rog. Ei s-au obijnuit. Incearca si tu sa faci la fel. Ei vin mereu. Ca acum. Si cand isi gasesc casa, lumineaza tot. In special noptile. Atunci au si musafiri. Stelele si luna. Se aduna toate si iti lumineaza drumul, sa nu te simti singur. Au mereu grija de tine, dar tu...? Incearca macar sa le admiri. Ai sa vezi ceva special in ele.
In putin timp va incepe numaratoarea inversa. Mai sunt cateva zile pana la noul an. 2010 e ca si terminat. Gandeste-te! Ce ai facut in anul asta? Iti pare rau? Ai schimba ceva? Esti multumit de tine? De faptele tale, de ce ai facut? Regreti ceva? Cred ca e momentul sa te intrebi. Sa iti pui in balanta faptele si gandurile. Sunt curioasa ce iti iese. Dar taci! Nu imi spune, nu vreau sa stiu, nu asa. Vreau sa vad. Vreau la anu' daca e ceva ce trebuia schimbat sa vad, nu sa imi spui. Asa va fi mai frumos. Si distreaza-te de revelion. Petrece, simte-te bine, fi alaturi de prieteni si impartaseste-ti bucuriile cu ei, vor aprecia. Fi acolo pentru ei chiar daca nu e ce te asteptai, nu vor uita asta. Have fun!
Iar TIE... multumesc! Nu intreba pentru ce. De fapt stiu! Pentru ca m-ai facut sa zambesc, sa rad, sa fiu fericita. Pentru ca ma asculti, pentru ca ma lasi sa te stresez. Pentru ca esti langa mine sa ma sustii. Pentru ca ma gadili si imi spui mereu "zi ma!". Pentru cum te uiti la mine cu ochii aia verzi si pentru chicotelile tale fara sens. Pentru mainile tale reci pe care am reusit sa le incalzesc. Pentru certurile din care am avut ce invata. Pentru ca m-ai enervat ( nu imi pare rau ). Pentru ca ma faci mereu sa uit si sa trec peste cu cateva cuvinte bine spuse. Pentru ca mi-ai spus mereu lucruri frumoase, chiar daca uneori te-ai purtat aiurea. Pentru momentele frumoase pe care le-am petrecut impreuna pana acum. Pentru ca ai facut toate astea si pentru ca inca o sa le mai faci. Pentru toate astea si inca cateva iti multumesc.

(si.. pentru ca am promis cuiva drag o postare de sarbatori, sarbatori fericite Tomina, stiu ca nu e ce te asteptai, dar ti-am promis)

I wanna make a memory.

By the power of truth, I, while living, I have conquered the Universe.

Da! Ma simt de parca am cucerit Universul. Totul este numai al meu si nimic nu mi-l poate lua. Tot! Apa pura, padurea incarcata de mister, aerul plin de neinteles, focul viclean, pamantul grandios, cerul cristalin, norii jucausi, pasarile zburdalnice si delfinii neastamparati, albinele zgomotoase si fluturii multicolori, florile splendide, copacii falnici, ursuletii si veveritele nebunatice, luna misterioasa si soarele stralucitor... toate sunt ale mele! Si credeti-ma, nu mi le poate lua nimeni. Nu ma poate supara nimic, nu ma poate enerva nimeni. Unii ar spune ca sunt chiar nesimtita, dar sa nu exageram... Sunt mult prea fericita ca sa ma deranjeze ceva. Am zis!

I feel alive when I'm walkin' on this street.

Daaa... exact ca in reclamele acelea la sampon cand dupa iese tipa pe strada si merge intr-un anume stil si toata lumea sa uita la ea si o admira. [Ce exemplu idiot.] Asa ma simt si eu.

Paranteza: iar nu mai am inspiratie. scuze. inca invat. de fapt...reinvat!

You make me feel something like summertime.

Cand imi zici "buna!" un mic zambet se iveste in colt. Apoi cand ma intrebi ce fac apare si in cealalta parte. Cam 5 ore de vorbit il fac sa devina reclama la pasta de dinti, iar ochii... ochii vorbesc. Vocea se pierde si apare glasul ochilor, care parca spune mai mult, mult mai mult decat vocea. Nu spune doar vorbe, spune sentimente. Spune fericire, afectiune, nebunie, euforie, entuziasm si lista poate continua. Ador cand apare glasul, dar momentan imi pare rau ca nu il poate auzi, nu imi poate vedea ochii soptindu-i ce cred. Dar o sa ii vada, curand.

Words.

Epilog.

Imi spui ca o sa dureze pentru totdeauna, ca nimeni n-o sa te faca sa-ti schimbi parerea.
Ma amagesti cu vorbe dulci, dar dureroase.
Ma faci sa ma incred in tine, ca apoi sa ma lasi singura.
Si doare.
Mi-ai zis ca tii la mine si ca n-o sa-mi intorci spatele cand am mai mare nevoie.
Si m-ai mintit.
Mi-ai zis ca o sa ma asculti si ca o sa gasim impreuna o rezolvare la orice problema.
Si m-ai mintit din nou.
Apoi mi-ai mai cerut o sansa.
Si ti-am dat-o.
Cum as putea eu sa ma mai incred in tine acum, cand m-ai lasat din nou?
Nu pot sa ma agat de tine, sa caut tot timpul ocazia de a-ti vorbi.
Nu pot sa te oblig.
Te caut in visele mele, dar nu te gasesc. Esti o himera.
Oare chiar as cere prea mult daca as vrea sa nu te fi cunoscut niciodata?
Oare sa fi fost atat de neatenta incat sa nu observ ca tu nu te bucurai de momentele petrecute impreuna la fel de mult ca si mine?
Oare atat de usor te lasi influentata de ceilalti? Asa de usor uiti tu niste clipe pe care le numeai "de neuitat"?
Oare doar eu ma gandesc la asta?
Capul imi e inundat de intrebari care oricum nu isi au rostul pentru ca acum e prea tarziu pentru a mai repara ceva. Poti sa faci ce vreia cum, fara sa te mai gandesti daca mie mi-ar placea, pentru ca am incheiat capitolul cartii vietii mele in care apareai si tu.
A fost...

de Diana Panait

Postul a fost facut pentru a publica creatia Dianei Panait si atat.