Missing You.

Cat de mult mi-as dorii sa fiu iar acolo
Doar pentru o zi, pentru un ceas
S-ascult marea spunandu-mi povestea ei
Si de-un val purtata sa ma las.

Tot ce-mi doresc e sa ramanem aici
Sa privesc cerul prin ochii tai
Indragostiti intr-o lume de vis
Soarele marea nisipul si noi

Cu riscul de a fi aratata cu degetul ca i-am copiat ideea o sa spun ca mi-e dor de mare. Mai ales acum cand stiu ca fratele meu e acolo si probabil chiar in momentul asta se plimba pe plaja prin nisipul rece si fin si asculta marea, sunetul ala al marii absolut genial si simte briza marii cum ii trece prin par. Bine... nu e acelasi lucru ca vara, clar, nisipul e rece, briza aspra, sunetul marii e putin diferit. Dar e la mare si proasta am fost ca nu m-am dus si eu.(punct) Imi aduc aminte zilele petrecute in fiecare vara la mare cand vedeam apusul, soarele care se ineca in apa marii, si rasaritul, cand in sfarsit reuseste sa inoate si iese la suprafata, si mirosul marii, absolut genial, si briza care iti mangaie parul si valurile care iti canta neincetat o melodie pe care o iubesti (sau cel putin eu o iubesc) si apa care iti curge printre degete atunci cand vrei sa o iei si sa o pastrazi numai pentru tine, chiar daca intr-un fel o parte din mare e numai a ta si imaginea marii, infinita, te face sa te crezi un nimeni, dar totodata un nimeni care o iubeste. Si toate lucrurile care se intampla la mare. Te indragostesti. Razi. Te distrezi. Dansezi. Te plimbi. Contempli marea. Iubesc marea. As da orice sa ma duc macar pentru o zi acum sa o vad, as fi mult mult mai fericita.
Mi-e dor de mare.

-Mi-e dor de mare. Imi place la mare ca esti curat tot timpul. Marea te spala.
-Si esti sarat, nu? Te spala si te sareaza.
-Tu ai fost vreodata la mare?
-Nu, da' am visat ca am fost. Intr-o zi mi-a intrat nisip in ochi si am plans toata ziua.
-Si cand ai intrat in apa, ti-a trecut.
-Da, si am visat o casuta de paie pe plaja, in care o sa stau si iarna, si vara.
-Si mai e cineva in ea?
-Suntem numai noi doi. A, si marea.
-Pai si nu intra apa in casuta cand e furtuna?
-Nu. Cand e furtuna intram noi in apa si ne plimbam prin valuri.

Toy Story.

V-ati intrebat vre-o data de ce copiilor le plac foarte mult jucariile? De ce nu pleaca nicaieri fara ele? De ce stau mereu cu ele?

Pai... jucariile lor sunt prietenii lor. Prieteni reci dar siguri, prieteni care nu ii vor critica niciodata, prieteni care nu au mofturi, care nu implica multe in sens material. Trebuie doar sa le tii aproape si sa te joci cu ele, iar cand se strica nu e greu, nu necesita scuze, pareri de rau, nimic. Pur si simplu iti iei alta jucarie.

Ce ar fi sa fie totul asa de usor? Ar fi prea simplu, plictisitor chiar. Un copil are jucaria lui preferata care de cele mai multe ori are si un nume, jucaria de care ar vrea sa nu se desparta niciodata, nu vrea sa ramana fara ea. Dar oare jucaria vrea sa ramana fara el? V-ati gandit vreodata la asta? Daca oare de fapt jucaria avea nevoie de un prieten? Daca jucariei ii era urat sa stea singura? A? Ce ziceti?

Toti am avut o jucarie preferata atunci cand eram mici. Absolut toti! Unii probabil ca stateau cu ea si la masa sau eu stiu ce alte lucruri faceau cu jucaria lor de plus. Am vazut odata o fetita. Draguta, vorbareata, desteapta, comunicativa. Nu parea genul care nu poate sa isi faca prieteni. Dar avea mereu cu ea ursuletul ei de plus. Dormea cu el, statea mereu cu el. Si nu pentru ca ii era urat sa doarma singura. Chiar credeti ca nu avea prieteni? Se simtea chiar atat de singura? Ei bine, nu! Ea doar credea ca ursuletului ii este urat sa doarma singur, sa stea singur. Ea nu credea ca are nevoie de un prieten. Ea credea ca ursuletul ei de plus are nevoie de un prieten.

Toti avem nevoie de prieteni si fiecare ni-i gasim in cate ceva. Reali, imaginari sau simple obiecte. Dar avem prieteni, persoane/lucruri/jucarii care stau cu noi si ne inteleg chiar daca unele nu pot sa spuna nimic. Sunt acolo si asta pentru noi conteaza.