Hard.

Oamenii mint.

Dezamagesc.

Pleaca.

Totusi ai incredere.

Esti ranit.

Pici.

Te ridici.

Iti revii.

Iubesti.

Prietenii iti raman acolo.

Urmeaza-ti sufletul.

 PARTEA I: ULTIMELE TREI PAGINI ALE JURNALULUI EI

ZIUA X: Tocmai ce m-am trezit. Scot nasul din plapuma si arunc ochii pe geam: "Fuck! Iar ninge..". Ma afund inapoi intre perne si parca as face orice numai sa nu fiu nevoita sa ma ridic din locul ala moale si calduros. Totusi sunt nevoita sa o fac. Plec din dormitor fara sa-mi pese de dezordinea lasata in urma. Pana la urma.. cine o vede? Ma uit la ceas 7:10 a.m. Cobor scarile intuind unde sunt treptele si ajung la bucatarie cu un ochi inchis si unul intre-deschis, mai mult pipaind. Imi scot ceva de mancare, mananc, apoi imi fac o cafea. Stau intr-un capat al mesei. Eu, cafeaua si pachetul de tigari. I-am pus si lui o ceasca de cafea in celalalt capat, desi el nu e acasa.Il astept abea peste cateva zile si totusi nu voiam sa imi beau cafeaua singura ca in zecile de alte zile.Dar.. nu am de ales. Cafeaua parca nu se mai termina, iar tigarile.. la fel. Am facut din cele 5 minute ore. Nu ma intereseaza de serviciu, nu ma duc azi. Stau acasa. Eu cu mine. Mi-am amintit cand am fost fericita, cand am fost dezamagita, tot. Mi-am amintit tampeniile pe care le faceam in copilarie. Mi-am amintit de prietenii pe care i-am pierdut, de cei care imi sunt aici. Mi-am dat seama de multe lucruri azi. Cum ca soarele rasare mereu cu un motiv. Cainele mananca de pofta. Plantele infloresc de fericire. Ca norii apar cand esti trist. Ca fiecare stea este un cuvant bun pe care cineva l-a spus despre tine. Ca vantul bate sa-ti stearga amintirile neplacute. Ca apa curge si ia cu ea greselile pe care le-ai facut. Ca focul este de fapt.. flacara iubirii care arde in tine. Ca pisica miauna ca sa ii dai atentie. Iar fluturii zboara ca sa ii admiri. Si multe multe altele. Azi am citit. M-am relaxat intr-o baie cu sare de mare si alte nebunii timp de cateva ore. Un singur lucru nu l-am facut pentru mine: m-am gandit totusi sa dau un telefon sefului sa-i spun ca nu vin. Nici azi, nici maine si..nici poimaine. Se facuse deja tarziu cand am realizat ca nu m-am gandit azi la ce trebuia. Nu-i nimic. O sa am timp maine. Ma afund in cearceafurile reci. Ma uit la un film alaturi de un pahar de vin si o tigara. In final adorm. Pe maine!

ZIUA Y: Tocmai ce m-am trezit. Scot nasul din plapuma si arunc ochii pe geam: "Fuck! Iar ninge..". Ma afund inapoi intre perne si parca as face orice numai sa nu fiu nevoita sa ma ridic din locul ala moale si calduros. Totusi sunt nevoita sa o fac. Plec din dormitor fara sa-mi pese de dezordinea lasata in urma. Pana la urma.. cine o vede? Ma uit la ceas 7:10 a.m. Cobor scarile intuind unde sunt treptele si ajung la bucatarie cu un ochi inchis si unul intre-deschis, mai mult pipaind. Imi scot ceva de mancare, mananc, apoi imi fac o cafea. Stau intr-un capat al mesei. Eu, cafeaua si pachetul de tigari. I-am pus si lui o ceasca de cafea in celalalt capat, desi el nu e acasa. Au mai ramas doar 2 zile pana cand o sa vina. Doar 2 cafele de baut singura si apoi gata. Mai e putin. Dar azi am alte planuri. Azi revizuiesc tot. Stiu ca si eu am gresit cu unele lucruri, dar am incercat pe cat posibil sa le repar. Prientenii mi-au fost alaturi, mai mult sau mai putin. Iar el.. a fost departe, inca e, dar chiar si asa stiu ca a fost aici pentru mine. Cu bune si rele, a ramas. Deci merita. M-am saturat in schimb sa mi se ascunda lucruri sau sa fiu mintita. Nu mai vreau asta. Eu nu o fac. De ce ceilalti totusi da. Acum stiu ca prietenii importanti sunt langa mine, ma asculta, ma inteleg, ma sfatuiesc si vor ramane mereu langa mine. Ne-am programat prima vacanta impreuna: 6 august 2017 - Germania, o sa ne super distram, ghici ce poate face o gasca de cateva fete singura intr-o tara straina? Having fun! Lasand asta deoparte, pentru ca stiu ca la capitolul prieteni e relativ totul in regula, e momentul lui. Numar secundele pana vine acasa. Parca nu mai am rabdare. Imi bate inima mai tare cu fiecare ora care trece. Vreau sa il tin in brate. Sa simt cu mirosul lui imi danseaza iarasi prin vene. Sa ii simt atingerea calda unduindu-se pe soldurile mele. Si privirea patrunzatoare care nu mi-ar da drumul niciodata. Si buzele moi care se joaca cu ale mele de parca ar fi ultima oara cand s-ar intalni. Si sa simt cum in timp ce ma saruta zambeste. Sa am din nou siguranta aia pe care numai el mi-o poate oferi. Mi-e dor. Il astept. Uite cate am facut si deja e seara. Ma bag in pat.. e rece si parca nici nu imi vine sa ma culc, dar.. Am ajuns la 3567 de oi cand in sfarsit am adormit. Era si timpul!

ZIUA Z: Tocmai ce m-am trezit. Scot nasul din plapuma si arunc ochii pe geam: "Fuck! Iar ninge..". Ma afund inapoi intre perne si parca as face orice numai sa nu fiu nevoita sa ma ridic din locul ala moale si calduros. Totusi sunt nevoita sa o fac. Plec din dormitor fara sa-mi pese de dezordinea lasata in urma. Pana la urma.. cine o vede? Ma uit la ceas 7:10 a.m. Cobor scarile intuind unde sunt treptele si ajung la bucatarie cu un ochi inchis si unul intre-deschis, mai mult pipaind. Imi scot ceva de mancare, mananc, apoi imi fac o cafea. Stau intr-un capat al mesei. Eu, cafeaua si pachetul de tigari. I-am pus si lui o ceasca de cafea in celalalt capat, desi el nu e acasa. Azi vine. Asta e ultima cafea pe care o sa o mai beau singura. Astazi m-am gandit sa schimb ceva. Pe mine! Uit tot. Sterg tot. Vreau sa o iau de la capat. Sa fie totul bine. Vreau ca lumea sa nu ma mai dezamageasca. Vreau ca totul sa fie bine. Cu toate. Si asa va fi. Stiu asta. Simt.

PARTEA A II A: NIMIC (e prea prafuit jurnalul sa mai inteleg ceva)

Thank you.

A true story of faith, devotion and undying love.

Te trezesti. Sufletul iti este plin de de toate si totusi... de nimicuri. Incerci sa te ridici din pat, dar iti este imposibil. Ceva nu te lasa sa pleci de acolo. Vrea sa te tina acolo. Sa suferi. Sa iti induri toate gandurile si amintirile. Incerci sa dai uitarii totul dar nu poti. Ceva inauntrul tau nu te lasa. Vrei, dar nu poti. Sunt amintirile tale, trecutul tau si oricat ar durea.. nu poti scapa de el. Va fi cu tine acolo mereu. Trebuie doar sa reusesti sa il ascunzi intr-un colt de suflet pe cel trist, iar pe cel fericit sa il ti aproape de noptiera.. Si uneori ai nevoie de cineva care sa te asculte, dar sa nu te judece. Sa se bucure impreuna cu tine si sa fie si el trist atunci cand esti si tu.Eu l-am gasit. Imi e alaturi de 8 ani si nu as putea sa il stiu departe. Imi este mereu alaturi chiar si atunci cand vreau sa ma plimb fara sa spun nimic. Imi stie cele mai adanci ganduri si cele mei ascunse secrete. Ai rade... dar niciodata nu mi-a spus nimic. Nu pe limba mea. Insa mereu imi arata afectiune. Ma apara, ma inveseleste... imi e mereu alaturi. Nu ezit niciodata sa ii spun ca il iubesc. Si stiu ca desi nu vorbeste si el imi raspunde la fel. L-am vazut crescand de cand era numai cat o carte, nu mai mare. A vrut sa manance frunze prima oara cand a intrat in casa. Am fost acolo cand a invatat sa se urce in pat. Apoi cand a invatat cum il cheama. L-am vazut de atatea ori cat de fericit era cand il strigam. Apoi l-am strans in brate de cate ori a fost bolnav si i-am soptit ca o sa fie bine. Am alergat alaturi de el de fiecare data. Am ras cu el, am plans cu el si chiar si cand facea cate o tampenie, desi il certam el tot ma iubea. Iar cand a avut cea mai mare nevoie de mine, i-am fost acolo. Am fost acolo cu o mangaiere, cu o vorba buna si putina mancare. Sunt sigura ca toti aveti nevoie de unul ca el. Pentru toti exista acolo unul. Care va asculta si va intelege chiar daca nu poate sa vorbeasca. Fiti recunoscatori. Aratati-le ca ii iubiti. E cel mai important. Si ei va vor intoarce fapta cu siguranta. Nu uitati de ei. Ar suferi. La fel ca un copil. Iubeste-l !

Pentru tine.

Enjoy.

2011. Idei noi. Pareri noi. Ganduri noi. Intentii noi. Sentimente noi. Toate ti le doresti diferite de anul trecut. Nu stii de ce. Dar asa simti. Vrei sa fi altfel. Vrei o schimbare. Ai incercat frizura, hainele.. un nou look. Dar nu e asta. Trebuie sa vina din suflet schimbarea. Vrei poate sa fi mai bun. Poate mai tare. Mai intelegator. Sau chiar total diferit. Nu stii prea bine. Dar vrei. Asta e sigur. Dar nu poti sa iti dai seama singur. Ai nevoie de ajutor. De persoane, de prieteni care sa iti fie acolo. Sa iti dea un semn. Sa te sprijine. Sa iti fie alaturi. Au trecut deja cateva zile din noul TU. Ai reusit ceva? Eu da.

Mergi pe strada si te intalnesti cu ea. Fata aceea pe care o vezi, iti este simpatica si ai vrea sa o cunosti mai bine. Ai sentimentul ca ar putea sa iti fie cea mai buna prietena. Intri in vorba cu ea si... voila! Ai reusit. Ai acum langa tine o persoana care te intelege. Sau inca o persoana... Te bucuri de prietenia ei si incerci sa ii oferi pe cat posibil acelasi lucru in schimb. Te inveseleste cand esti deprimata. Te intelege. Si cel mai important: te asculta si nu te judeca. Te apreciaza asa cum esti si isi doreste sa te fi cunoscut mai demult. "Unde ai fost pana acum?". Si vine un raspuns simplu "Pe strada urmatoare..". Iti pare bine. O simti aproape de sufletul tau si realizezi ca e importanta. Ca acea persoana inseamna ceva pentru tine acum si conteaza. Nu ai vrea sa faci ceva sa o dezamagesti. Si incerci pe cat posibil sa nu faci asta. Te bucuri de ore in sir vorbite cu ea. Rasete si... glumite de interior. Si realizezi ceva: e o prietenie valoroasa. Si iti doresti sa reziste. Crede-ma... o sa faci in asa fel sa mearga. Sunteti la fel. Diferenta o fac anii, dar pentru voi nu conteaza. Va simtiti bine. Restul... never mind.

2 luni si 12 zile
sau
10 saptamani
sau
73 de zile
sau
1752 de ore
sau
105 120 minute
sau
6 307 200 secunde (still counting..)
Cam de atata timp iti este alaturi. Nu stii cum sa ii multumesti. Nu stii daca cuvintele ar insemna ceva pentru el. Dar totusi incerci. Te apropii pas-pas. Nu te simte. Ii soptesti la ureche un "Multumesc." apasat. El intelege. Se intoarce si te saruta. "Cum sa ametesti de la un sarut?" In acel moment iti vin in minte toate momentele. Atunci cand te-a tinut de mana prima oara. Cand v-ati uitat la stele. Cand a avut grija de tine. Cand s-a purtat frumos. Dar si atunci cand v-ati certat. Desi iti pare rau, mai mult iti pare bine. Nu v-ati certat degeaba. Certurile v-au intarit. V-au legat mai mult. Ti-au trecut prin minte discutiile despre felurite lucruri. Discutiile despre voi. Iti doresti sa ii fi alaturi mereu. El stie ca cu sufletul esti mereu acolo. Nu vrei s ail dezamagesti. Incerci sa nu o faci. Simti cum lucrurile se leaga din ce in ce mai mult. Privesti spre cer. Respiri adanc. Te uiti la el. Glasul ochilor... El ii spune mereu multumesc. "Tacerile sunt adevarate conversatii intre prieteni." Aici e ceva mai mult de atat. Va intelegeti din priviri. Simtiti cand celalalt nu e in regula. Si incercati pe cat posibil sa faceti persoana apropiata fericita. Va iese. I-ai scris scrisori care nu au ajuns niciodata la el. Desi intr-un fel ti-ai dori asta, le pastrezi totusi pentru tine. Sunt parti din sufletul tau. Si chiar daca i le-ai da si ai stii ca sunt in siguranta cu el. Totusi vrei sa le stii langa tine. Lui ii dai altele. Acum ai mirosul lui oricand. Il poti simti oricand vrei. Incapi toata in tricoul lui. Te ghemuiesti acolo si nu vrei sa mai pleci. Vrei sa ramai asa. Pacat... e dimineata! Te trezeste cu aroma de cafea. Il saruti si luati micul dejun impreuna. Un nou inceput? Da. Unul bun.

"Get rid of the skeletons in your closet!" Ai dezamagit si ai fost dezamagita. Ti-ai propus sa nu mai faci asta. Ea iti este iar alaturi. Asa cum ti-a fost de atata timp. Nu stii cum sa faci sa ii multumesti. Speri sa inteleaga pur si simplu. Va impartasiti iar sentimentele la 4 dimineata in telefon. Lucrurile astea va apropie. Acum strada ei.. inseamna iar ceva pentru tine. Casa ei.. e acasa si pentru tine. E sora ta. "Iubeste-o!" "Asta fac!" "Multumesc."

Angel..."if i fall up, let the clouds hug me, and if i fall down, i bet i hit the ground running". Ai neglijat-o o vreme. Si totusi nu ai uitat de ea nicio clipa. Ti-ai propus sa nu o mai dezamagesti si sa ii fi alaturi. Ea va face cu siguranta la fel. O iubesti. "Uite o imbratisare!>:D<"

Prieteni vechi... nu i-ai uitat. Vrei sa te intorci la ei sa le arati asta. Dar iti e greu. Un 180 e greu de efectuat. Dar nu te opreste nimic sa incerci. Deci asa faci. Fratele tau nu te-a uitat. Sigur! Si spui "fuck! i'm sorry." O sa repari totul. Am incredere! Nu dai tu cu piricorul la atatia ani de prietenie pentru cateva luni mai... reci.

O sa iti revii! Stiu asta. Lupta! Poti! Ei sunt alaturi de tine. Ai un drum lung de parcurs.. iar strada e aglomerata. Fa-ti loc!

Shake up the happiness!

Wake up! It's Christmas time! Da, a trecut. Sper ca ai avut un Craciun frumos, fericit. Cu miros de cozonaci si ceai si ciocolata calda. Cu aroma de scortisoara si multe beculete. Un brad verde, frumos impodobit. Cu globuri auri si rosi si beteala stralucitoare. Cu multe cadouri frumos impachetate sub el. Un semineu si o pisica care sa il insoteasca. Un foc cald si o atmosfera minunata. Si zapada!
Stelute in gene. Uita-te in sus! Sunt mii. Incerci sa le prinzi cu buzele, dar te pacalesc, se topesc imediat cum iti simt atingerea. Da, ele. Nu tu. Pentru tine sunt doar niste fulgi frumosi albi de zapada care iti inveselesc zilele de iarna. Ei in schimb, fulgii, cauta sa isi gaseasca o casa. Incearca peste tot. Copaci, pamant, pajiste, acoperis, alee, peste tot. Dar tu ii gonesti mereu. Tu ii topesti cel mai repede. Chiar nu ii vrei? Ma rog. Ei s-au obijnuit. Incearca si tu sa faci la fel. Ei vin mereu. Ca acum. Si cand isi gasesc casa, lumineaza tot. In special noptile. Atunci au si musafiri. Stelele si luna. Se aduna toate si iti lumineaza drumul, sa nu te simti singur. Au mereu grija de tine, dar tu...? Incearca macar sa le admiri. Ai sa vezi ceva special in ele.
In putin timp va incepe numaratoarea inversa. Mai sunt cateva zile pana la noul an. 2010 e ca si terminat. Gandeste-te! Ce ai facut in anul asta? Iti pare rau? Ai schimba ceva? Esti multumit de tine? De faptele tale, de ce ai facut? Regreti ceva? Cred ca e momentul sa te intrebi. Sa iti pui in balanta faptele si gandurile. Sunt curioasa ce iti iese. Dar taci! Nu imi spune, nu vreau sa stiu, nu asa. Vreau sa vad. Vreau la anu' daca e ceva ce trebuia schimbat sa vad, nu sa imi spui. Asa va fi mai frumos. Si distreaza-te de revelion. Petrece, simte-te bine, fi alaturi de prieteni si impartaseste-ti bucuriile cu ei, vor aprecia. Fi acolo pentru ei chiar daca nu e ce te asteptai, nu vor uita asta. Have fun!
Iar TIE... multumesc! Nu intreba pentru ce. De fapt stiu! Pentru ca m-ai facut sa zambesc, sa rad, sa fiu fericita. Pentru ca ma asculti, pentru ca ma lasi sa te stresez. Pentru ca esti langa mine sa ma sustii. Pentru ca ma gadili si imi spui mereu "zi ma!". Pentru cum te uiti la mine cu ochii aia verzi si pentru chicotelile tale fara sens. Pentru mainile tale reci pe care am reusit sa le incalzesc. Pentru certurile din care am avut ce invata. Pentru ca m-ai enervat ( nu imi pare rau ). Pentru ca ma faci mereu sa uit si sa trec peste cu cateva cuvinte bine spuse. Pentru ca mi-ai spus mereu lucruri frumoase, chiar daca uneori te-ai purtat aiurea. Pentru momentele frumoase pe care le-am petrecut impreuna pana acum. Pentru ca ai facut toate astea si pentru ca inca o sa le mai faci. Pentru toate astea si inca cateva iti multumesc.

(si.. pentru ca am promis cuiva drag o postare de sarbatori, sarbatori fericite Tomina, stiu ca nu e ce te asteptai, dar ti-am promis)

Niste raspunsuri.

By the power of truth, I, while living, have conquered the Universe.
Intru.
Deschid.
Citesc.
Plang.
Poate. Poate ca vrei sa stii de ce te bag in seama. Poate ca vrei sa stii de ce te ascult ore in sir. Poate ca vrei sa stii de ce ador sa ma uit in ochii tai. Poate ca vrei sa stii de ce imi place gustul buzelor tale. Poate ca vrei sa stii de ce nu vreau sa iti dau drumul la mana. Poate vrei sa stii de ce imi place parfumul tau. Poate ca vrei sa stii de ce sunt asa. Poate ca vrei sa stii de ce nu iti dau drumul. Poate ca vrei sa stii... multe.
Ei bine, iti voi da raspunsul la toate si totusi la nimic: de-aia! De-aia spune nimic si multe si multe si nimic in acelasi timp. Te bag in seama pentru ca de-aia, pentru ca imi place cum te uiti la mine, pentru ca imi place cum gandesti, cum imi vorbesti, cum chiciotesti. Te ascult ore in sir pentru ca de-aia, pentru ca vorbesti intr-un anume fel, pentru ca imi spui lucruri interesante, pentru ca ma amuzi, pentru ca vorbesti numai tampenii. Imi place sa ma uit in ochii tai pentru ca... de-aia! Pentru ca sunt mici si verzi si clari si sinceri, si au genele alea blonde frumoase si sprancenele ii contureaza perfect. Imi place gustul buzelor tale pentru ca de-aia, pentru ca e delicios, pentru ca e diferit, pentru ca imi aminteste de ciocolata. Nu iti dau drumul la mana pentru ca: de-aia! Pentru ca nu vreau, pentru ca are nevoie de grija mea, pentru ca daca e singura ii e frig, si pentru ca are nevoie de un prieten, in afara de mana stanga.Imi place parfumul tau pentru ca de-aia. Pentru ca stie sa ma ajunga din urma si sa nu mai plece, pentru ca e ca din filme ( nu ma intreba de unde stiu cum mirose parfumul din filme. stiu! ), pentru ca ma ameteste, pentru ca imi creaza o stare zen. Aa.. si nu iti dau drumul pentru ca nu vreau.
Iar acum cred ca vrei sa stii de ce te plac.Aici nu pot sa raspund cu de-aia. Asta ar insemna ca nu iti raspund. Iar eu vreau sa iti raspund, asta e scopul. Imi place cand te uiti cu coada ochiului la mine. Imi place cand chicotesti cand zic ceva, desi ma enervezi. Imi place ca mereu spui "au!" cand te doare. Imi place ca mereu iti incalzesc mana rece. Imi place cand ma pupi ca un eschimos. Imi place cand imi povestesti diferite lucruri. Imi place ca mereu gasesc ceva sa te linistesc. Imi place ca ma lasi sa te bat, desi daca ai vrea nu te-as atinge nici cu un deget. Imi place cand imi faci glumite in zapada. Imi place cand facem misto unul de celalalt. Imi place cand ma alinti. Imi place cand te stresezi pentru nimic. Imi palce cand ne imaginam diferite lucruri, situatii. Imi place cand adorm in telefon noaptea tarziu. ... Si totusi astea nu sunt raspunsuri. Nu am raspuns la asta, imi pare rau. Nu avem program de lucru intre 8p.m. si 8a.m. Deschidem in 5 ore si ceva. Vino atunci, poate vei gasi un raspuns. Pana atunci libraria este inchisa. Va rugam reveniti mai tarziu. Multumim!
Sfarsit: brusc
Categorie: ma gandeam sa scriu ceva
Eticheta: plictisitor
Autor: eu
Final: la revedere!

Oare vei mai stii sufletul meu?

- Alo?!
- Hei! Ce faci?
- Bine, voiam sa vad daca esti in regula. Nu mi-ai raspuns la mesaj. Eram ingrijorat. Esti bine?
- Da, da, da. Stai linistit, sunt bine. Am facut o baie, de-aia nu am raspuns. Tu ce faci?
- Aaa.. Pai eu sunt pe drum. Merg acasa. Mai am doua zile si ajung.
- Da. A 5a strada la dreapta. Se numeste Nerabdare. Ma gasesti acolo. Te-am vazut venind. Ieri. Erai ingandurat. Nu mai fi. Sunt aici. Te astept.
- Vin acum!
- Stiu. Ti-am spus. Te astept. Cu o ciocolata calda. Are lapte. Pisicilor le place. Si miresme... pielea mea, miroase a ciocolata. Milka!
- Taci. Ma oftici! Nu stiu cum sa iti spun..
- Serios! Imi vine sa ma mananc. Ce sa-mi spui?
- Zi ma!
- Da ma!
- Off! Si eu.
- Si parul imi miroase a... A iarna. A soare. A luna. Cred ca s-au jucat impreuna in parul meu. Fiecare mi-a lasat un cadou. Iarna mi-a lasat mirosul. Mirosul imi intra pe nari. E de gheata. Si ajunge... Ajunge in vene. Ele i-au aratat drumul spre suflet. A ajuns. Dar.. sufletul nu a vrut sa il primeasca. I-a spus ca nu vrea sa inghete. Il inteleg. Nu e frumos cand e frig. Soarele... El mi-a dat culoarea. Dar a fost putin nehotarat. Nu a stiut ce sa aleaga. Asa ca mi le-a dat pe toate. Si mierea si castanele si rodia. A iesit un amalgam. Dulce. Nu-ti face griji. E fara zahar. Si luna... Luna mi-a lasat o stea. Dar... eu ce sa fac cu ea?
- Stele in par... Prindeti-o in par! Ti l-ar lumina frumos. Si asa te voi gasi. Asa voi stii mereu unde esti. Te voi gasi mai usor.
- O sa iti luminez toate noptile. Voi fi acolo. Cand iti e dor de mine. Uita-te spre cer. Cauta-ma. O sa iti fac cu mana. Faci doar 5 zile pana la mine. Ai rabdare. Trec repede. Si vorbind de dor...
- Da stiu.
- Ce stii?
- Si mie-mi e.
- Ce-ti e?
- Dor.
- De cine?
- De o fata. Seamana mult cu tine. Uita-te in oglinda. Ai sa o vezi.
- Bine, dar... M-am uitat. Sunt eu. Si fata aceea?
- Pai tu esti. De tine mi-e dor. Asta voiam sa iti spun.
- Ah! Vino mai repede!
- Sufletul meu e deja acolo.
- Stiu. A avut grija de mine.
- Foarte bine...
(pauza cateva minute)
- Pisicuta! Ai adormit?
- Doar putin. De ce?
- Te-am auzit. Torceai. Imi place. Haide! Adormi inapoi. Eu o sa stau sa te ascult. Vise placute!
- Somn usor!

Ai grija de mine.

M-ai strans tare in brate. Si un sarut apasat... Trebuie sa imi ajunga pentru cateva zile. As fi vrut sa pun pauza timpului si sa ramanem asa ceva vreme. As fi stat la tine in brate ore in sir si nu m-as fi plictisit. Te-ai uitat la mine cu o privire pe care nu pot sa o descriu. Ti-am raspuns cu un zambet. Imi vei lipsi. Dar... rabdare, de asta e nevoie. Ai plecat. Te-ai uitat lung dupa mine. Cred ca voiai sa imi spui sa am grija. Stai linistit! O sa am. M-am uitat si eu dupa tine. Chiar daca eram cu spatele. Te-am vazut. Plecai. Stateai cu ochii in pamant. Poate trist. Strada mult prea pustie ma intrista si mai mult. Stiai ca o sa imi lipsesti. Cred ca si invers. M-am intalnit cu cativa prieteni. Am incercat sa ma inveselesc si sa uit cei cateva zeci de kilometri distanta. Mi-a iesit si nu prea. Mereu ma uitam la telefon sperand sa apara ceva. Ah! Am uitat. Nu avea cum. Dar asta nu m-a oprit sa sper oricum. Mergeam spre casa. Eram singura. Din cand in cand se mai auzea cate un fosnet, latratul unui caine sau o pisica mieunand. Imi tresarea inima. Dar se linistea repede. Nu avea timp sa se gandeasca la asta. Ii statea gandul la altele. Mergeam pe strada si era intuneric. Acum cine o sa ma mai prinda sa nu pic daca tu ai plecat? Ah! Am observat. Mi-ai lasat luna sa aiba grija de mine. Sa-mi lumineze atat de tare drumul incat sa vad si sa nu pic. Dar sunetele? Imi dau putina teama, dar imediat imi amintesc vocea ta. Ma linisteste. Inchid ochii si imi imaginez mana ta in mana mea. Acum inteleg de ce am mainile asa reci. Le-ai lasat singure. Stii... mirosul tau. Ti-am zis. Imi alerga prin vene zilele trecute. Acum s-a cam pierdut pe drum. Nu reusesc sa il mai gasesc. Imi lipseste si el. As vrea sa te sun sa stiu ca nu sunt singura. Dar nu pot. Ajung acasa. Ma arunc pe pat si inchid ochii. Ma rog sa dispara zilele astea ca prin minune si sa fie vineri. Sa te vad iar. Cred ca am atipit. Ceasul s-a mutat putin mai sus. Ma ridic si ma uit la telefon. "2 missed calls". Tu erai. Nu trebuie sa imi explic. Un zambet mi-a aparut pe fata. Si am inceput sa vorbim. Ca in fiecare seara. Ore in sir. 1, 2, 3, 4, .... M-ai inveselit. Stii sa faci asta mereu. Multumesc. E tarziu. Foarte. Pun capul pe perna si inchid ochii. Imaginea ta e prima care imi vine in minte. Mereu. Dar nu vreau sa scap de ea. Ma face fericita. O sa ma trezesc tot cu ea. Tot cu ea imi voi bea ceaiul si cu ea voi lua micul dejun. Cu ea imi voi pieptana parul. Cu ea voi merge spre scoala. Si cu ea ma voi intoarce. Sunt sigura de asta. Si coincidentele... tot cinci. Mi-e dor sa te iau in brrate. Sa te sarut. Sa te uiti la mine in acel fel si apoi sa razi. Sa ma bucur si sa te tin de mana. Atat. Pentru acum.

Nu, nu vreau titlu... nu imi trebuie.

Mister... unde esti? Nu te vad, nu pot sa te gasesc cu privirea. Ma simt singura. Plec. Dari stai! Uite! Ceva, acolo in intuneric... ma priveste. Sufletul mi se umple de teama, dar ma strigi. Atunci vocea ta alunga teama din sufletul meu si face loc fericirii. Acum stiam ca esti tu. Nu imi mai era frica. Puteam pasi linistita prin intuneric. Stiam ca daca se intampla ceva esti acolo sa ma prinzi cand o sa cad. M-am apropiat si... primul sarut, 5 noiembrie. Nu-l voi uita. M-ai luat in brate si parfumul pielii tare mi-a patruns pana in vene. O sa ramana acolo si... nu te supara. Nu ti-l voi da inapoi prea curand. Dintr-o data o atingere rece m-a speriat. Ah, era mana ta. Am luat-o in a mea si am incalzit-o. Am avut grija de ea si acum ii este bine. Am incercat sa ma uit in ochii tai, dar nu i-am vazut. Era intuneric, dar sunt sigura ca tu i-ai vazut pe ai mei. Ce-ti spuneau? Vreau sa stiu! M-am apropiat. Ti-am simtit iar mirosul. L-am improspatat. Mi-a ramas pe maini. Nu mai vrea sa plece. Nici nu-l las. Ti-am atins chipul. Am simtit barba aspra in palma, dar nu m-a durut. Ai avut grija sa nu ma raneasca. Multumesc. Am mers impreuna pe strazi nicaieri. Nu conta unde mergeam atata timp cat eram impreuna. As fi mers oriunde daca mergeai cu mine. Nu stiai. Acum poate stii. Tu alergai. Eu simteam ca zbor. As fi renuntat la aripile mele si as fi alergat cu tine in loc sa zbor. Daca mi-ai fi cerut. Dar nu ai facut-o. Am vazut in privirea ta ca vrei asta. Asa ca am alergat si eu. Nu-ti fa griji. O sa te invat si pe tine sa zbori. O sa zburam impreuna. O sa visam ca zburam pe un taram necunoscut unde nimeni si nimic nu ne poate opri zambetele... rasul... fericirea ce vine chiar din suflet. M-ai condus pe strada mea. Ma tineai de mana sa fi sigur ca nu plec nicaieri. Stai linistit! Nu am sa plec. O sa iti fiu alaturi mereu. Voi trai vesnic. Dar as renunta le eternitatea mea pentru o clipa in plus alaturi de tine. Pentru un sarut dulce. Fi fara grija! Nu o sa fac diabet. Ne-am luat la revedere. Te-am strans in brate ca sa stii ca indiferent unde esti eu sunt acolo cu tine. Ti-am oferit un sarut apasat ca sa nu il uiti pana maine. Si am respirat aerul tau inca doua secunde. Sigur imi va ramane pana maine, undeva prin corp. Am plecat si... nu m-am uitat inapoi. Nu voiam sa regret ca nu te-am mai sarutat inca o data si ca nu te-am tinut putin mai mult in brate. Desi am regretat. Am intrat in casa si m-am sprijinit de usa. Am crezut ca nu e real. Am urcat repede scarile cu pasi galagiosi vrand sa fac ceva pentru ziua asta. 5 Noiembrie! Am facut un desen. Imi aduce aminte de tine. L-am facut pentru tine. Imi ajunge sa stiu ca il ai. Vreau sa iti fac o surpriza. Sper sa iti placa. Scriu ceva si... ma culc. Ma trezesc. Cu zambetul pe buze... esti cheful de viata cu care ma trezesc. Fiecare dimineata imi aminteste de tine. Fiecare stea, de ochii tai. Fiecare frunza, de chipul tau. Fiecare adiere, parfumul tau. De ce totul imi aminteste de tine? Cred ca in asta consta fericirea si frumusetea. Ca la sfarsit, sa vezi ca tot ce e in jurul tau e realizat de tine, de mine, de noi. Atat.

I wanna make a memory.

By the power of truth, I, while living, I have conquered the Universe.

Da! Ma simt de parca am cucerit Universul. Totul este numai al meu si nimic nu mi-l poate lua. Tot! Apa pura, padurea incarcata de mister, aerul plin de neinteles, focul viclean, pamantul grandios, cerul cristalin, norii jucausi, pasarile zburdalnice si delfinii neastamparati, albinele zgomotoase si fluturii multicolori, florile splendide, copacii falnici, ursuletii si veveritele nebunatice, luna misterioasa si soarele stralucitor... toate sunt ale mele! Si credeti-ma, nu mi le poate lua nimeni. Nu ma poate supara nimic, nu ma poate enerva nimeni. Unii ar spune ca sunt chiar nesimtita, dar sa nu exageram... Sunt mult prea fericita ca sa ma deranjeze ceva. Am zis!

I feel alive when I'm walkin' on this street.

Daaa... exact ca in reclamele acelea la sampon cand dupa iese tipa pe strada si merge intr-un anume stil si toata lumea sa uita la ea si o admira. [Ce exemplu idiot.] Asa ma simt si eu.

Paranteza: iar nu mai am inspiratie. scuze. inca invat. de fapt...reinvat!

You make me feel something like summertime.

Cand imi zici "buna!" un mic zambet se iveste in colt. Apoi cand ma intrebi ce fac apare si in cealalta parte. Cam 5 ore de vorbit il fac sa devina reclama la pasta de dinti, iar ochii... ochii vorbesc. Vocea se pierde si apare glasul ochilor, care parca spune mai mult, mult mai mult decat vocea. Nu spune doar vorbe, spune sentimente. Spune fericire, afectiune, nebunie, euforie, entuziasm si lista poate continua. Ador cand apare glasul, dar momentan imi pare rau ca nu il poate auzi, nu imi poate vedea ochii soptindu-i ce cred. Dar o sa ii vada, curand.

Ceva mai mult decat de obicei.

Am atatea idei incat nici nu stiu cum sa le scriu. Nici nu stiu la ce te astepti sa citesti aici. Probabil nu iti va placea deloc si ti se va parea chiar plictisitor si nu vei mai intra niciodata pe acest blog sa citesti ceva. Dar asta e. Treaba ta... Acum imi vine in minte de la rutina zilnica care ma scoate din minti, pana la zilele fericite de toamna si chiar si cele triste. M-am saturat ca in fiecare zi, in fiecare saptamana, in fiecare luna fac acelasi lucru, nimic diferit. Trezirea, cafeaua, ghiozdanul, messul, facebookul, youtubeul, mancarea, imbracarea, scoala, drumul, tv, pc, somn si iar o luam de la capat. Singura diferenta o fac zilele de weekend cand ies cu prietenii, facem poze, radem glumim, in rest... Dar trecem peste, nu am intrat sa va scriu lucrurile care ma enerveaza pe mine.


"I wanna lay you down in a bed of roses."
[As putea scrie aici o lista intreaga de melodii dar pe care cred ca putini dintre voi vor avea curiozitatea sa le asculte asa ca raman doar la asta.]

Cand simti ca nimic nu se poate mai rau, asteapta-te intotdeauna la ce e mai bine!
Foarte serios vorbesc si cred ca unii imi vor da dreptate. Atunci cand simti ca iti pica cerul in cap, ca nici macar cainele de la coltul strazii, care dadea mereu din coada cand ii spuneai "ce faci puiule?", nu-ti mai da atentie, cand si vremea pare a fi impotriva ta si parintii si scoala, atunci, exact atunci asteapta-te sa se intample ceva bun. Nu stiu daca pana acum credeam asta, dar acum sunt sigura ca asa e. Remember: good things come to those who wait (tnx!).

Paranteza: am impresia ca, de cand nu am mai scris, nu mai stiu sa scriu, nu mai am inspiratie, nu-mi mai merg degetele sa scrie ceva calumea. parca insir numai prostii aici.

"things in life come and goes but what is worth remains always" - nu stiu daca exista intradevar acest citat dar nu vreau sa cred ca am fost singura care m-am gandit la el. cred ca esti foarte adevarat. dumnezeu nu iti lasa niciodata ceva rau, ceva cu care nu te poti descurca, ceva nefolositor. dumnezeu iti ia mereu ceva, ca sa iti dea ceva mai bun. si nu sunt vreo credincioasa dar sunt sigura ca asa e.

iar nu mai stiu ce sa mai scriu. urmatorul postu nu va mai fi atat de incurcat. promit. acum singurul lucru care imi vine in minte este un citat, o secventa:
"remember, remember, the 5th of november"
si cateva melodii:
"if i fall, i fall up and let the clouds hug me"
si
"you have got to learn to love"
si multe altele, dar nu le mai scriu. mai revin cu alte postari mai inspirate. am zis! la revedere!

Missing You.

Cat de mult mi-as dorii sa fiu iar acolo
Doar pentru o zi, pentru un ceas
S-ascult marea spunandu-mi povestea ei
Si de-un val purtata sa ma las.

Tot ce-mi doresc e sa ramanem aici
Sa privesc cerul prin ochii tai
Indragostiti intr-o lume de vis
Soarele marea nisipul si noi

Cu riscul de a fi aratata cu degetul ca i-am copiat ideea o sa spun ca mi-e dor de mare. Mai ales acum cand stiu ca fratele meu e acolo si probabil chiar in momentul asta se plimba pe plaja prin nisipul rece si fin si asculta marea, sunetul ala al marii absolut genial si simte briza marii cum ii trece prin par. Bine... nu e acelasi lucru ca vara, clar, nisipul e rece, briza aspra, sunetul marii e putin diferit. Dar e la mare si proasta am fost ca nu m-am dus si eu.(punct) Imi aduc aminte zilele petrecute in fiecare vara la mare cand vedeam apusul, soarele care se ineca in apa marii, si rasaritul, cand in sfarsit reuseste sa inoate si iese la suprafata, si mirosul marii, absolut genial, si briza care iti mangaie parul si valurile care iti canta neincetat o melodie pe care o iubesti (sau cel putin eu o iubesc) si apa care iti curge printre degete atunci cand vrei sa o iei si sa o pastrazi numai pentru tine, chiar daca intr-un fel o parte din mare e numai a ta si imaginea marii, infinita, te face sa te crezi un nimeni, dar totodata un nimeni care o iubeste. Si toate lucrurile care se intampla la mare. Te indragostesti. Razi. Te distrezi. Dansezi. Te plimbi. Contempli marea. Iubesc marea. As da orice sa ma duc macar pentru o zi acum sa o vad, as fi mult mult mai fericita.
Mi-e dor de mare.

-Mi-e dor de mare. Imi place la mare ca esti curat tot timpul. Marea te spala.
-Si esti sarat, nu? Te spala si te sareaza.
-Tu ai fost vreodata la mare?
-Nu, da' am visat ca am fost. Intr-o zi mi-a intrat nisip in ochi si am plans toata ziua.
-Si cand ai intrat in apa, ti-a trecut.
-Da, si am visat o casuta de paie pe plaja, in care o sa stau si iarna, si vara.
-Si mai e cineva in ea?
-Suntem numai noi doi. A, si marea.
-Pai si nu intra apa in casuta cand e furtuna?
-Nu. Cand e furtuna intram noi in apa si ne plimbam prin valuri.

Love's Divine.

"Sa-ti spun ce este iubirea. E credinta oarba, umilinta fara preget, supunere desavarsita, incredere si daruire impotriva ta insuti, impotriva lumii intregi. Dragostea inseamna sa-ti dai inima si sufletul intreg celui care ti le va zdrobi." (Charles Dickens)

Iubirea nu este o simpla tema literara sau un cuvant abstract. Ea este un sentiment, o traire, o stare de spirit, insa asa cum afirma si Dickens, dragostea , iubirea este atunci cand iti dai inima si intreg sufletul celui care ti le va zdrobi. Si atunci de ce lasam toate astea sa se intample?

Daca cunosti iubirea, atunci cand vorbesti ai darul de a-i face pe toti cei din jur sa inteleaga ce vrei sa le spui. Atunci cand zambesti, emani fericire cand privesti, se citeste in privirea ta dragostea. Cand dormi somnul iti este mai odihnitor, visele mai frumoase, diminetile mai senine, tot ceea ce traiesti ti se pare special.

Insa toate acestea se petrec pentru putin timp de cele mai multe ori, pentru ca nu mereu iubim persoana care ne este alaturi. De multe ori confundam iubirea cu o atractie puternica, cu un entuziasm nemaiintalnit, de aceea exista multe casatorii scurte, de aceea se strica prietenii strans legate.

Si daca stii ca totusi in final iubirea se va stinge, atunci de ce continui sa lupti, pentru ce?

Pentru ca viata fara iubire este imposibila. Pentru acele momente speciale. Atunci cand te tine in brate, te priveste in ochi si iti spune "te iubesc!". Pentru acele mici lucruri care fac o iubire intre doua persoane sa fie speciala. Pentru acele clipe cand iti spune "noapte buna!" sau "buna dimineata!" si te pupa pe frunte. De-aia.

Pentru ca fara dragoste nu esti sanatos. Pentru ca dragostea, iubirea este ceva unic de fiecare data cand o traiesti si pentru ca o poti simti in diferite moduri.

Oameni buni acceptati iubirea care va este daruita si invatati si voi la randul vostru sa iubiti. Lasati-i pe cei care vor sa v-o ofere sa v-o poata oferi. Acceptati chiar daca e greu. Daca ati pierdut o persoana pe care ati iubit-o nu o cautati in altele pentru ca acea persoana e unica si nu o veti mai gasi. In schimb puteti gasi altele. Poate chiar mai bune. Uitati-va in jurul vostru si o sa observati o gramada de persoane care va iubesc fara sa va ceara nimic in schimb. Si... nu va pierdeti speranta. Pentru toti exista cineva acolo... undeva.

Music: Seal - Love's Divine.

Why?

"And I'm tired of being all alone"... Parerea mea este ca atunci cand esti cu persoana nepotrivita obosesti facand-o sa fie potrivita si in final totul se rupe pentru ca nu este persoana care trebuie. Si atunci de ce ne luptam pentru toti cei care ni se par la prima vedere potriviti, cand ei de fapt nu sunt?

Nu v-ati gandit niciodata ca mereu cand luptati pentru ceva obositi? Lupta asta continua... incepe sa va/ma distruga. Si simt... simt ca mereu cand incerc sa fac mai mult, mereu cand vreau sa fac ceva, mereu imi taie elanul. Mereu se intampla ceva ce ma face sa ma opresc. Si ma intreb... oare a/am facut alegerea gresita sau pe cea corecta? Si daca e cea corecta, eu de ce nu imi dau seama? De ce? De ce fiecare gest pe care il face, fie el si unul prietenesc si neintentionat, de ce ma distruge? De ce ma gandesc mereu ca puteam sa fiu eu aceea? De ce nu ma impac cu ideea ca nu se poate? Sau nu vreau sa accept ideea ca nu sunt eu aceea? De ce atunci cand sunt in fata mea simt ca inebunesc? De ce atunci cand e in fata mea ma pierd? De ce atunci cand suntem singuri nu imi gasesc cuvintele sa ii pot spune ceva? De ce mereu am impresia ca par o proasta in fata lui? Si mai ales de ce mi se pare ca nu mai am toate calitatile pe care inainte eram convinsa ca le am? De ce nu mai sunt eu? De ce se intampla toate astea? Sau mai bine zis... de ce mie?

Answer: Because.

Advice 1: I must pretend that everything is OK.

Advice 2: Niciodata sa nu incetezi sa lupti.

More Than A Feeling.

Si stau. Nu fac nimic. Absolut nimic. Ma simt goala. As vrea sa tip. Sa ma descarc. Sau sa vorbesc cu cineva. Nu am cu cine. E groaznic. Devine prea mult. Prea mult de suportat. Simt ca nu mai pot. Dar o fac. Pentru ca sunt eu. Si pot. Asa ca ma hotarasc. Ies. Plec. Si merg undeva. Nu conteaza unde. Dar plec.

Asa ca am iesit din casa. Nu stiam. Stanga sau dreapta. In fata sau in spate. De fapt, nici nu conta. Pur si simplu am plecat. E groaznic de frig afara, dar parca nici nu exista. Nici nu il simteam. Eram eu si atat. Doar eu. Ma plimbam si aveam castile in urechi. Chiar daca acolo in casti imi vorbea cineva, pentru mine nici nu conta. Eram eu, cu mine si cu gandurile mele. Erau 1001 de ganduri. Nu stiam la ce sa ma gandesc mai intai. Ma chinuiam sa imi pun gandurile in ordine. Si aveam impresia ca nu reusesc, dar in final am facut-o.

Ma gandeam ca anul asta Craciunul nu mai e Craciun. E o simpla zi si atat. Nici macar o sarbatoare. Nu mai are niciun farmec. Deja stiu ce cadouri o sa primesc. Nici macar cadouri nu mai pot sa le spun. Craciunul de anul asta nu va mai fi ca anii trecuti. De obicei veneau unchi-miu, matusa-mea si bunicii din partea mamei si din partea tatalui. Eram toti. Anul asta o sa fim singuri. Doar eu, frate-miu, mama si tata. Nimic special. Nu mai e atmosfera aia din anii trecuti. Sau poate nu mai vreau eu sa mai fie. Dar mi-as dori sa redevina totul la normal. Mi-as dori foarte mult. As vrea sa fie ca atunci cand eram mici si ne culcam nerabdatori sa vedem ce o sa ne lase mosul sub brad. Si eram atat de entuziastmati de cadouri, pentru ca nu stiam ce o sa primim. Dar acum... parca e degeaba sarbatoarea asta. Cel putin pentru mine.

Mergeam pe strada si plangeam. Nu ma interesa daca ma vede lumea si ce gandeste lumea. Pentru ca pentru mine nu existau. Eram doar eu. Eu si atat. Mergeam pe strada si am nimerit pe strada ei. Nu vroiam sa o iau pe acolo, dar daca asa m-au dus picioarele... Eram in dreptul casei ei si ma uitam la geamul ei. O lacrima calda mi-a cazut pe obraz. Doar ce a plecat si deja parca lipsea de o vesnicie. Casa aia nu mai inseamna nimic pentru mine acum. E ca oricare alta casa din cartier. Nimic special.

Asa ca am plecat mai departe. Mergeam pe strada cu ochii in pamant si ma gandeam la prieteni. Ei mi-au fost, imi sunt si imi vor fi mereu alaturi. Numai ca acum, parca nu existau. Nu stiu de ce. Dar asa am simtit. Am vazut in fata mea niste persoane cunoscute. Nu aveam chef de ei. Asa ca am preferat sa traversez. Asa ca am mers sa ii caut. Pe ei. Pe prietenii mei. Si iata-ma la G.C. Banca aia alba era acoperita de zapada. Multa zapada. Era pustiu. O alta lacrima de data asta atat de rece mi-a alunecat pe obraz. Picioarele ma duceau spre casa. Probabil ca le era foarte frig. Dar eu nu voiam acasa. Asa ca m-am opus. Si am mers mai departe.

M-am oprit intr-un parc. Era pustiu. Leaganele, balansoarul, topoganul, bancile erau pline de zapada. Am curatat un leagan si m-am asezat. Siroaie de lacrimi mi s-au scurs pe obraji. Plangeam. Plangeam si ma gandeam: ce am facut eu in viata asta sa merit asa prieteni? ce am facut eu ca sa plang si sa sufar atat? de ce unii cred ca eu pot fi bataia lor de joc? de ce unii nu vor sa ma vada in profunzime?. Aveam o gramada de "de ce?"-uri in cap. Mi-am spus ca trebuie sa ma opresc din plans. Si m-am oprit. M-am intins pe banca si priveam cerul. Era atat de senin. Si atat de albastru. Era superb. Si ma gandeam... el este atat de lipsit de probleme, de ganduri. Lui nu ii pasa de nimeni si de nimic. Pe el nu il streseaza nimeni. Este simplu. Si dintr-o data un nor a venit de-asupra mea. Parca cerul ma gonea. Nici el nu vroia sa-i mai fiu alaturi. Asa ca am plecat si am lasat in parcul ala multe lacrimi si amintiri amare.

Mi-am continuat drumul spre nicaieri. Mergeam si ma gandeam de cate ori am facut eu lumea sa sufere. Si de multe ori fara sa vreau asta. Si mia parut rau. O alta lacrima amara mi s-a scurs pe obraz. Treceau oemni pe langa mine si ma priveau. Dar nu m-a interesat ce cred sau ce gandesc ei sau ce parere si-au facut despre mine, gen: "ia uite-o si pasta, plange pe strada!".

Mi-am continuat drumul ca si cand as fi fost singura intr-un oras parasit. Iar pasii m-au condus iarasi pe strada ei. Nu am avut de ales. Asa ca am continuat sa merg. Mi se facuse foarte frig dar nu voiam acasa. Acasa era ultimul loc incare voiam sa ajung.

Mergeam pe strada si ma uitam la lume si la atmosfera din iarna asta. Ok. Zapada, ornamente de craciun. Foarte frumos, n-am ce zice. Dar toata lumea parea trista si nepasatoare. Nici macar acum de sarbatori nu merg si ei cu un zambet pe fata sau ca o privire dulce. Toti erau tristi si posomorati De ce? Nu cred ca nu aveau banii necesari ca sa isi asigure cele necesare pentru sarbatori. Pentru ca majoritateau aveau mainile pline de sacose si alte panarame. Nu banii erau cauza tristetii lor. Pur si simplu oamenii din ziua de azi asa sunt. Fie ca iti convine, fie ca nu. Vrei sa ii accepti ok. Nu vrei iarasi ok. Eu una nu vreau. Dar nu am ce sa fac. Eu singura nu am ce sa fac.

In timpul plimbarii mele ma gandeam de ce oare lumea cand aude colindatorii se baricateaza in casa? Nu e o tragedie. E un motiv de bucurie. Dar la noi nu! Cel putin unii cand ii aud pe scara blocului. "Vaaaaai! Incuie usa! Stinge luminile! Baga-te sub pat! Fa liniste! Sa nu cumva sa auda ca e cineva in casa!". Oameni buni! Nu asa se face. Nu ai ce sa le dai? Ai prea putin pentru tine si te gandesti ca trebuie sa le mai dai si lor. Sigur asa gandesti. Dar din putinul tau le poti sa si lor. Si ai sa vezi ca o sa te simti mai bine. Nu te gandi, dupa ce le-ai dat ceva, "ia uite frate! puteam sa mananc eu ce le-am dat lor" sau "cu asta imi luam un pachet de servetele" sau oprice altceva. Ganditi-va ca ati facut un bine si nu un rau. Si o sa va simtiti mai bine.

In timp ce mergeam pe strazi, am trecut pe langa un SUPERbaiat, parea de varsta mea dar nu asta e important. M-am uitat la el cu o privire trista... asta era starea mea, n-ai ce sa-mi faci. Iar el m-a privit cu o privire foarte calda si mi-a zambit. Nu am fost in stare sa ii raspund cu un zambet. Parca nu il aveam. Si oricum numai la baieti nu imi statea mie gandul in momentul ala.

Mi-am continuat drumul cu gandul la momentele frumoase petrecute alaturi de prieteni anul asta. Mi se facuse foarte frig, la -10 grade se intelege. Asa ca am hotarat sa ma duc in locuinta in care stau, pentru ca "acasa" nu pot sa ii spun. Am intrat in casa si a trebuit sa ma prefac ca nimic nu s-a intamplat in cele 3 ore in care am hoinarit singura pe strazi. Trebuia sa fiu toata un zambet pentru ca "asa trebuie sa fi de sarbatori". Pana la urma nu am avut de ales. Asta e. Iar acum nu pot sa ma gandesc decat la faptul ca maine inca una dintre noi pleaca si nu o sa o mai vad mult timp.

Incep sa cred ca am inebunit. Parca imi provoc singura starea asta. Dar daca atat ma duce capul. Asta e.

See you next time!

Feel The Rain On Your Skin.

"Uite ce ploua! Doamne, singurul lucru pe care as vrea sa il fac acum este sa ies afara si sa simt cum picaturi mici si reci imi ating pielea. Racoarea lor ma face sa ma trezesc si totodata ma cufunda in starea aia din care incerci sa privesti lumea de sus, ca si cum nu ai face parte din ea. Linistea, racoarea ei si durerea cu care cerul incearca sa aduca pe pamant acele picaturi, imi produc melancolie. Cred ca este cea mai frumoasa ploaie prin care am trecut. E iarna deja si frunzele au putrezit pe asfaltul rece si dur care ne calauzeste pasii. Crengile fara frunze par ca niste schelete care parca asteapta sa vina natura... dar mai e mult pana atunci. Si noi o sa imbatranim si nu o sa ni se mai para totul asa de frums. As vrea sa opresc timpul in loc si sa stau sa putrezesc in ploaia asta. E ca o mana divina intinsa spre mine. Asa cum simti nevoia sa mananci si sa dormi asa simt si eu nevoia sa gust din placerile pe care ni le ofera natura. Ploaia e una din acele dorinte si placeri cu care reusesc sa ma inteleg. Chiar daca sunt trist sau bucuros, chiar daca plang sau daca rad, ploaia ma priveste cu aceeasi ochi si ma intelege... si ea plange mereu. Si eu voi ramane vesnic fidel si dedicat ploii... ea e cea care ma face sa imi revin de cate ori am nevoie. Ziua asta... picaturile de pe geam si de pe haine, ma face sa mi-o imaginez ca pe un copil care plange, plansul lui nevinovat aduce pe pamant atata bucurie, incat nu ma pot abtine sa stau in casa. O zi minunata de iarna... pana cand va aparea zapada, ar fi una ca asta. Sa ies cu prietenii mei si sa alergam prin ploaie si sa calcam in balti, sa ne stropim si pe urma sa mergem la caldura sobei din casa bunicilor si sa mancam turta dulce. Doamne asta ar fi un vis cu adevarat frumos. De ce plange cerul? Plange oare pentru noi, plange din cauza noastra? Da si eu am o contributie la supararea lui. Relele pe care adesea le facem ii aduc cerului suferinta. Suferinta lui ma face pe mine mai viu decat sunt. Ma face sa respir aerul proaspat si sa ma gandesc departe. Departe, la tine... acolo unde esti tu, stiu ca ma astepti... tu, la fel ca ploaia."

Winter.

Wake up! A venit iarna my friend! Zapada, sarbatori, cadouri, oameni de zapada, saniusi, ski, colinde si muuuuulte altele. Mos Craciun isi face ultimele cumparaturi, ca doar na... are atatia copii pe care trebuie sa ii bucure. Mos Neculae isi pregateste nuielusele pentru copii nazdravani. In stanga si in dreapta telefoanele suna, rezervari pentru revelion, invitatii si altele. Zeci de carti postale pentru Sf. Stefan, ca doar trebuie sarbatorit si acesta. Alte zeci de telefoane pentru a rezerva camere de hotel pentru vacanta de iarna de la munte. In final o luna foooarte aglomerata, dar si foarte frumoasa si speciala.

O plimbare scurta intr-o dimineta de decembrie, cu manusi in maini, fularul pana la nas, fesul pe cap si nelipsitul iRiver. Nimic nu se compara cu asta. Si il vezi: el. Vine grabit spre tine. Nu te-a mai vazut de cateva zile si vrea sa iti faca o surpriza, stiind ritualul tau din fiecare dimineata de iarna. Nu te asteptai la asta si de aceea te bucuri enorm. Se apropie, iar tie iti bate inima ca un ceas grabit. Si e langa tine, iar tu esti extraordinar de fericita. Va plimbati, vorbiti, aveti multe sa va spuneti si nici nu stiti cu ce sa incepeti mai intai. Si sunteti acolo, in mijlocul tuturor si dintr-odata pic-pic-pic. "Uite, ninge!" si erai asa de fericita, tu, el, si prima ninsoare. Se uita la tine si te saruta cum de mult nu a mai facut-o. Stia foarte bine ca iarna este un anotimp pe care il adori. Era un moment magic. Si pleaca. Dispare ca dintr-un vis. Si ramai singura acolo in mijlocul aleii. Doar tu si nisnoarea. Te opresti o clipa. "Unde oare a disparut?", dar nu primesti niciun raspuns asa ca iti continui plimbarea singura, bine... si cu vocea pe care o asculti in casti. Dar ceva nu merge. Te uiti. "Mda... playlistul gresit." Si schimbi. Exact. "Winter playlist." Perfect. Si ai impresia ca esti intr-o poveste. O poveste de iubire, o poveste de Craciun. Atat. Era perfect.

Cam asta este povestea de Craciun pe care banuiesc ca toate o dorim. Este povestea unei iubiri perfecte. A unei dimineti perfecte la care a contribuit evident si iRiver tau. Si poate voi si fete si baieti vreti sa stiti care erau melodiile care ii fredonau in casti in acea dimineata de decembrie.

~Aerosmith - I Don't Want To Miss A Thing : "Don't wanna close my eyes, I don't wanna fall asleep, 'cause I'd miss you babe and I don't wanna miss a thhing";
~Bon Jovi - Lost Highway : "I finally found my way say goodbye to yesterday";
~Bon Jovi - Always : "And I will love you baby, always, and I'll be there forever and a day, always";
~Bon Jovi - Everybody's Broken : "In this life it's ok to feel a little broken, everybody's broken in this life";
~Bon Jovi - I'd Die For You : "You know it's true, baby I'd die for you";
~Bon Jovi - I'll Be There For You : "I'll be there for you, these five words I swear to you,";
~Bon Jovi - Make A Memory : "If you go now, I'll understand, if you stay, hey, I got a plan, You wanna make a memory";
~Boston - More Than A Feeling : "It's more than a feeling when I hear that song they used to play";
~Cargo - Ca O Stea : "Pan' la luna si pan' la stele as zbura";
~Ciara - Never Ever : "Throw your hands up in the air if you know he love you";
~Iris - Stele In Par : "Stii ca te iubesc mai mult decat o viata poate da";
~Iris - Matase Alba : "Amintirea ta e matase alba, mereu vei fi a mea, in matase alba, cu flori in parul tau, parfumul tau ma va chema";
~Iris - Vise : "Si nu am de gand sa ma opresc, pamantul roata sa-l ocolesc";
~James Blunt - 1973 : "I'll call you up every Saturday night and we both stayed out till the morning light and we sang ";
~Jason Mraz - I'm yours : "It can not wait, I'm yours";
~Michael Jackson - Stranger In Moscow : "I was wandering in the rain, Mask of life, feeling insane";
~Michael Jackson - You Are Not Alone : "But you are not aloce, for I am here with you";
~Scorpions - You And I : "You and I just have a dream to find our love a place";
~Scorpions - Still Loving You : "Fight, babe, I'll fight to win back your love again";
~Seal - Love's Divine : "Please forgive me now I see that I've been blind";
~Taxi - Luna : "Si ascult cum se joaca vantul noaptea printre stele";
~Taxi - Prea sus : "Si esti doar prea sus dar nu de-ajuns sa nu te mai iubesc"; (asta e pentru tine Happy)
~Tiziano Ferro - Ti Amo : "E scusa se ti amo e se ci conosciamo de due mesi o poco piu";
~Vama - 17 Ani... Infinit : "17 ani baerame timiditate inceput";
~Vama - Epilog : "Nimeni n-o sa iti explice ce e dragostea, asta singur intr-o zi de IARNA-o vei afla";
~Voltaj - Povestea Oricui : "Crede in tine mereu si nu da inapoi";
~Volta - Vara Trecuta : "Si ploua ploua ploua peste inima mea";