Showing posts with label happiness. Show all posts
Showing posts with label happiness. Show all posts

Tuesday, February 1, 2011

War: fight for your life.

Si... imi fac curaj. Dezarmez adversarul. Apoi prin tehnici miselesti reusesc sa il departez de campul de lupta. Printr-un atac secret asupra flancului stang reusesc sa cuceresc acei cativa adversari. Incerc sa ii atac si frontal dar nu reusesc. Efortul este in zadar. Mi-am luat-o in freza. Nicio problema. Nu ne lasam. Niciodata. Mai incerc un atac. Ma sui calare pe adversar dar nu... tot mi-o iau in freza. In cele din urma, printr-un atac miselesc reusesc sa il rapun cu eforturi milenare. Un razboi in toata regula fulgii sareau, aerul greu ne chinuia si mai tare. Dar am invins. A urmat apoi educarea adversarului si asezarea lui in randuri. Victorie! Am reusit. Merit o ciocolata. Mi-am schimbat lenjeria de pat in cele din urma.


Wednesday, December 29, 2010

Shake up the happiness!

Wake up! It's Christmas time! Da, a trecut. Sper ca ai avut un Craciun frumos, fericit. Cu miros de cozonaci si ceai si ciocolata calda. Cu aroma de scortisoara si multe beculete. Un brad verde, frumos impodobit. Cu globuri auri si rosi si beteala stralucitoare. Cu multe cadouri frumos impachetate sub el. Un semineu si o pisica care sa il insoteasca. Un foc cald si o atmosfera minunata. Si zapada!
Stelute in gene. Uita-te in sus! Sunt mii. Incerci sa le prinzi cu buzele, dar te pacalesc, se topesc imediat cum iti simt atingerea. Da, ele. Nu tu. Pentru tine sunt doar niste fulgi frumosi albi de zapada care iti inveselesc zilele de iarna. Ei in schimb, fulgii, cauta sa isi gaseasca o casa. Incearca peste tot. Copaci, pamant, pajiste, acoperis, alee, peste tot. Dar tu ii gonesti mereu. Tu ii topesti cel mai repede. Chiar nu ii vrei? Ma rog. Ei s-au obijnuit. Incearca si tu sa faci la fel. Ei vin mereu. Ca acum. Si cand isi gasesc casa, lumineaza tot. In special noptile. Atunci au si musafiri. Stelele si luna. Se aduna toate si iti lumineaza drumul, sa nu te simti singur. Au mereu grija de tine, dar tu...? Incearca macar sa le admiri. Ai sa vezi ceva special in ele.
In putin timp va incepe numaratoarea inversa. Mai sunt cateva zile pana la noul an. 2010 e ca si terminat. Gandeste-te! Ce ai facut in anul asta? Iti pare rau? Ai schimba ceva? Esti multumit de tine? De faptele tale, de ce ai facut? Regreti ceva? Cred ca e momentul sa te intrebi. Sa iti pui in balanta faptele si gandurile. Sunt curioasa ce iti iese. Dar taci! Nu imi spune, nu vreau sa stiu, nu asa. Vreau sa vad. Vreau la anu' daca e ceva ce trebuia schimbat sa vad, nu sa imi spui. Asa va fi mai frumos. Si distreaza-te de revelion. Petrece, simte-te bine, fi alaturi de prieteni si impartaseste-ti bucuriile cu ei, vor aprecia. Fi acolo pentru ei chiar daca nu e ce te asteptai, nu vor uita asta. Have fun!
Iar TIE... multumesc! Nu intreba pentru ce. De fapt stiu! Pentru ca m-ai facut sa zambesc, sa rad, sa fiu fericita. Pentru ca ma asculti, pentru ca ma lasi sa te stresez. Pentru ca esti langa mine sa ma sustii. Pentru ca ma gadili si imi spui mereu "zi ma!". Pentru cum te uiti la mine cu ochii aia verzi si pentru chicotelile tale fara sens. Pentru mainile tale reci pe care am reusit sa le incalzesc. Pentru certurile din care am avut ce invata. Pentru ca m-ai enervat ( nu imi pare rau ). Pentru ca ma faci mereu sa uit si sa trec peste cu cateva cuvinte bine spuse. Pentru ca mi-ai spus mereu lucruri frumoase, chiar daca uneori te-ai purtat aiurea. Pentru momentele frumoase pe care le-am petrecut impreuna pana acum. Pentru ca ai facut toate astea si pentru ca inca o sa le mai faci. Pentru toate astea si inca cateva iti multumesc.

(si.. pentru ca am promis cuiva drag o postare de sarbatori, sarbatori fericite Tomina, stiu ca nu e ce te asteptai, dar ti-am promis)

Wednesday, December 22, 2010

Niste raspunsuri.

By the power of truth, I, while living, have conquered the Universe.
Intru.
Deschid.
Citesc.
Plang.
Poate. Poate ca vrei sa stii de ce te bag in seama. Poate ca vrei sa stii de ce te ascult ore in sir. Poate ca vrei sa stii de ce ador sa ma uit in ochii tai. Poate ca vrei sa stii de ce imi place gustul buzelor tale. Poate ca vrei sa stii de ce nu vreau sa iti dau drumul la mana. Poate vrei sa stii de ce imi place parfumul tau. Poate ca vrei sa stii de ce sunt asa. Poate ca vrei sa stii de ce nu iti dau drumul. Poate ca vrei sa stii... multe.
Ei bine, iti voi da raspunsul la toate si totusi la nimic: de-aia! De-aia spune nimic si multe si multe si nimic in acelasi timp. Te bag in seama pentru ca de-aia, pentru ca imi place cum te uiti la mine, pentru ca imi place cum gandesti, cum imi vorbesti, cum chiciotesti. Te ascult ore in sir pentru ca de-aia, pentru ca vorbesti intr-un anume fel, pentru ca imi spui lucruri interesante, pentru ca ma amuzi, pentru ca vorbesti numai tampenii. Imi place sa ma uit in ochii tai pentru ca... de-aia! Pentru ca sunt mici si verzi si clari si sinceri, si au genele alea blonde frumoase si sprancenele ii contureaza perfect. Imi place gustul buzelor tale pentru ca de-aia, pentru ca e delicios, pentru ca e diferit, pentru ca imi aminteste de ciocolata. Nu iti dau drumul la mana pentru ca: de-aia! Pentru ca nu vreau, pentru ca are nevoie de grija mea, pentru ca daca e singura ii e frig, si pentru ca are nevoie de un prieten, in afara de mana stanga.Imi place parfumul tau pentru ca de-aia. Pentru ca stie sa ma ajunga din urma si sa nu mai plece, pentru ca e ca din filme ( nu ma intreba de unde stiu cum mirose parfumul din filme. stiu! ), pentru ca ma ameteste, pentru ca imi creaza o stare zen. Aa.. si nu iti dau drumul pentru ca nu vreau.
Iar acum cred ca vrei sa stii de ce te plac.Aici nu pot sa raspund cu de-aia. Asta ar insemna ca nu iti raspund. Iar eu vreau sa iti raspund, asta e scopul. Imi place cand te uiti cu coada ochiului la mine. Imi place cand chicotesti cand zic ceva, desi ma enervezi. Imi place ca mereu spui "au!" cand te doare. Imi place ca mereu iti incalzesc mana rece. Imi place cand ma pupi ca un eschimos. Imi place cand imi povestesti diferite lucruri. Imi place ca mereu gasesc ceva sa te linistesc. Imi place ca ma lasi sa te bat, desi daca ai vrea nu te-as atinge nici cu un deget. Imi place cand imi faci glumite in zapada. Imi place cand facem misto unul de celalalt. Imi place cand ma alinti. Imi place cand te stresezi pentru nimic. Imi palce cand ne imaginam diferite lucruri, situatii. Imi place cand adorm in telefon noaptea tarziu. ... Si totusi astea nu sunt raspunsuri. Nu am raspuns la asta, imi pare rau. Nu avem program de lucru intre 8p.m. si 8a.m. Deschidem in 5 ore si ceva. Vino atunci, poate vei gasi un raspuns. Pana atunci libraria este inchisa. Va rugam reveniti mai tarziu. Multumim!
Sfarsit: brusc
Categorie: ma gandeam sa scriu ceva
Eticheta: plictisitor
Autor: eu
Final: la revedere!

Sunday, December 5, 2010

Letter to you.

5th december...

Iti amintesti ca ochii vorbesc. Ei soptesc fericire. Asa parca iti spuneam.Te-am invatat usor usor sa iti intizi aripile sa zbori. Inca mai inveti. Nu-i timpul pierdut.Ti-am incalzit mainile. Am folosit caldura sufletului meu. Parfumul tau mi-a patruns in vene. Si chiar de-as vrea. Nu mai pleaca. Ochii aia... nu ii uit. Iar tu, ai avut grija de mine. Mi-ai lasat luna sa imi lumineze drumul. Si vocea ta sa ma linisteasca atunci cand sunt speriata. M-am obijnuit sa imi beau cafeaua dimineata si in zatul ramas sa vad ochii tai. Imi imaginez mainile tale in parul meu in fiecare dimineata cand il pieptan. Inchid ochii si am impresia ca ma tii de mana. Asta fac in drum spre scoala. Iar tu pleci si vi. Ca valurile. Ca marea. Si ea imi lipseste. Credeam ca este singurul lucru de care imi este atat de dor. De care mi-a fost. Si de care imi va fi vreodata atat de dor. Dar acum sunt sigura. M-am inselat. Imi lipsesti mai mult ca marea. Acum e timpul ca valurile sa se retraga. Dar nu pentru multa vreme. Vor veni inapoi. Mai mari. Mai multe. Mai sarate.Imi vor lipsi. Mult. Acum am ramas fara cuvinte. Sarutul tau mi le-a luat pe toate. Dar macar stiu ca ti-am scris. Pentru mine. Pentru tine. Pentru noi. O raza de soare. Sper sa numaram cat mai mule.


Wednesday, November 24, 2010

Oare vei mai stii sufletul meu?

- Alo?!
- Hei! Ce faci?
- Bine, voiam sa vad daca esti in regula. Nu mi-ai raspuns la mesaj. Eram ingrijorat. Esti bine?
- Da, da, da. Stai linistit, sunt bine. Am facut o baie, de-aia nu am raspuns. Tu ce faci?
- Aaa.. Pai eu sunt pe drum. Merg acasa. Mai am doua zile si ajung.
- Da. A 5a strada la dreapta. Se numeste Nerabdare. Ma gasesti acolo. Te-am vazut venind. Ieri. Erai ingandurat. Nu mai fi. Sunt aici. Te astept.
- Vin acum!
- Stiu. Ti-am spus. Te astept. Cu o ciocolata calda. Are lapte. Pisicilor le place. Si miresme... pielea mea, miroase a ciocolata. Milka!
- Taci. Ma oftici! Nu stiu cum sa iti spun..
- Serios! Imi vine sa ma mananc. Ce sa-mi spui?
- Zi ma!
- Da ma!
- Off! Si eu.
- Si parul imi miroase a... A iarna. A soare. A luna. Cred ca s-au jucat impreuna in parul meu. Fiecare mi-a lasat un cadou. Iarna mi-a lasat mirosul. Mirosul imi intra pe nari. E de gheata. Si ajunge... Ajunge in vene. Ele i-au aratat drumul spre suflet. A ajuns. Dar.. sufletul nu a vrut sa il primeasca. I-a spus ca nu vrea sa inghete. Il inteleg. Nu e frumos cand e frig. Soarele... El mi-a dat culoarea. Dar a fost putin nehotarat. Nu a stiut ce sa aleaga. Asa ca mi le-a dat pe toate. Si mierea si castanele si rodia. A iesit un amalgam. Dulce. Nu-ti face griji. E fara zahar. Si luna... Luna mi-a lasat o stea. Dar... eu ce sa fac cu ea?
- Stele in par... Prindeti-o in par! Ti l-ar lumina frumos. Si asa te voi gasi. Asa voi stii mereu unde esti. Te voi gasi mai usor.
- O sa iti luminez toate noptile. Voi fi acolo. Cand iti e dor de mine. Uita-te spre cer. Cauta-ma. O sa iti fac cu mana. Faci doar 5 zile pana la mine. Ai rabdare. Trec repede. Si vorbind de dor...
- Da stiu.
- Ce stii?
- Si mie-mi e.
- Ce-ti e?
- Dor.
- De cine?
- De o fata. Seamana mult cu tine. Uita-te in oglinda. Ai sa o vezi.
- Bine, dar... M-am uitat. Sunt eu. Si fata aceea?
- Pai tu esti. De tine mi-e dor. Asta voiam sa iti spun.
- Ah! Vino mai repede!
- Sufletul meu e deja acolo.
- Stiu. A avut grija de mine.
- Foarte bine...
(pauza cateva minute)
- Pisicuta! Ai adormit?
- Doar putin. De ce?
- Te-am auzit. Torceai. Imi place. Haide! Adormi inapoi. Eu o sa stau sa te ascult. Vise placute!
- Somn usor!


Saturday, November 20, 2010

Shining star.

[el este Legy:))]

When you're gone, pieces of my heart are missing you.

... si inca o data ai plecat. Si o sa mai pleci. La fiecare 5 zile. Dar e in regula. M-am obijnuit cu ideea. De fiecare data mi-ai lasat un gust dulce. Niciodata amar. Sa nu faci asta. Mi-ai spus ca sunt o stea. Ti-am raspuns ca stralucesc pentru tine. M-ai surprins. Ti-am soptit ca mi-e foarte dor de tine. Iar tu mi-ai spus ca si tie . Dar nu stiai cat. Mi-ai spus ca nu stii cat de mult pentru ca universul este infinit. Iar dorul tau este cam ca el. M-ai ajutat sa ma catar in copc. Imi amintesc ca avea multe crengi. Ca apoi. Cand am ajuns in varf. Sa imi tai crengile de sub picioare. Cadeam. Mi s-a parut o vesnicie. Au fost de fapt cateva zile. Nu mai ajungeam o data jos. Am fost suparata. Trista. Speriata in acelasi timp. Te stiam langa mine. Credeam ca ai plecat. Asa mi-ai spus. Si tocmai cand era sa ating pamantul. Mai prins. Ai fost acolo sa ma prinzi. Ai avut totusi grija de mine. Mi-ai facut o surpriza. Te ascunsesesi doar. Erai de fapt acolo. Doar ca nu m-ai lasat sa vad asta. Poate a fost mai bine. Mi-ai facut aterizarea mai dulce. Mult mai dulce. Stiam ca ai plecat. Dar de fapt te ascundeai dupa copac. Cica ii curatai coaja. Te-am crezut. Nu aveam de ales. Ce sa faci si tu. Cojesti copacul in loc sa ma prinzi. Asa am gandit. Dar nu a fost chiar bine. Mi-ai demonstrat contrariul. Iti multumesc. M-ai luat de mana. Te uitai asa frumos la mine. Nu mi-a venit sa cred. Erai tu. Sweet dream. Dar in visul meu erai pisic. Pisicul! Si... mi i-ai prezentat si pe ceilalti pisici. Prietenii tai. Simpatici. Mieunau intr-un fel dragut. Si erau jucausi. Mi-a placut de ei. M-ai condus pana acasa. Era inorat. Luna se ascundea dupa un nor. Se vedea o singura stea. Dar tu mi-ai spus ca sunt doua. Aveai de gand sa zbori pana la ea mereu. Ca Superman. Voiai sa vi sa o vizitezi. Tot la 5 zile. Pardon. Ani lumina. Te-am sarutat apasat si pana si nasucul meu ti-a multumit. Ai plecat. Iar. Dar numai pana maine...


Friday, November 5, 2010

Nu, nu vreau titlu... nu imi trebuie.

Mister... unde esti? Nu te vad, nu pot sa te gasesc cu privirea. Ma simt singura. Plec. Dari stai! Uite! Ceva, acolo in intuneric... ma priveste. Sufletul mi se umple de teama, dar ma strigi. Atunci vocea ta alunga teama din sufletul meu si face loc fericirii. Acum stiam ca esti tu. Nu imi mai era frica. Puteam pasi linistita prin intuneric. Stiam ca daca se intampla ceva esti acolo sa ma prinzi cand o sa cad. M-am apropiat si... primul sarut, 5 noiembrie. Nu-l voi uita. M-ai luat in brate si parfumul pielii tare mi-a patruns pana in vene. O sa ramana acolo si... nu te supara. Nu ti-l voi da inapoi prea curand. Dintr-o data o atingere rece m-a speriat. Ah, era mana ta. Am luat-o in a mea si am incalzit-o. Am avut grija de ea si acum ii este bine. Am incercat sa ma uit in ochii tai, dar nu i-am vazut. Era intuneric, dar sunt sigura ca tu i-ai vazut pe ai mei. Ce-ti spuneau? Vreau sa stiu! M-am apropiat. Ti-am simtit iar mirosul. L-am improspatat. Mi-a ramas pe maini. Nu mai vrea sa plece. Nici nu-l las. Ti-am atins chipul. Am simtit barba aspra in palma, dar nu m-a durut. Ai avut grija sa nu ma raneasca. Multumesc. Am mers impreuna pe strazi nicaieri. Nu conta unde mergeam atata timp cat eram impreuna. As fi mers oriunde daca mergeai cu mine. Nu stiai. Acum poate stii. Tu alergai. Eu simteam ca zbor. As fi renuntat la aripile mele si as fi alergat cu tine in loc sa zbor. Daca mi-ai fi cerut. Dar nu ai facut-o. Am vazut in privirea ta ca vrei asta. Asa ca am alergat si eu. Nu-ti fa griji. O sa te invat si pe tine sa zbori. O sa zburam impreuna. O sa visam ca zburam pe un taram necunoscut unde nimeni si nimic nu ne poate opri zambetele... rasul... fericirea ce vine chiar din suflet. M-ai condus pe strada mea. Ma tineai de mana sa fi sigur ca nu plec nicaieri. Stai linistit! Nu am sa plec. O sa iti fiu alaturi mereu. Voi trai vesnic. Dar as renunta le eternitatea mea pentru o clipa in plus alaturi de tine. Pentru un sarut dulce. Fi fara grija! Nu o sa fac diabet. Ne-am luat la revedere. Te-am strans in brate ca sa stii ca indiferent unde esti eu sunt acolo cu tine. Ti-am oferit un sarut apasat ca sa nu il uiti pana maine. Si am respirat aerul tau inca doua secunde. Sigur imi va ramane pana maine, undeva prin corp. Am plecat si... nu m-am uitat inapoi. Nu voiam sa regret ca nu te-am mai sarutat inca o data si ca nu te-am tinut putin mai mult in brate. Desi am regretat. Am intrat in casa si m-am sprijinit de usa. Am crezut ca nu e real. Am urcat repede scarile cu pasi galagiosi vrand sa fac ceva pentru ziua asta. 5 Noiembrie! Am facut un desen. Imi aduce aminte de tine. L-am facut pentru tine. Imi ajunge sa stiu ca il ai. Vreau sa iti fac o surpriza. Sper sa iti placa. Scriu ceva si... ma culc. Ma trezesc. Cu zambetul pe buze... esti cheful de viata cu care ma trezesc. Fiecare dimineata imi aminteste de tine. Fiecare stea, de ochii tai. Fiecare frunza, de chipul tau. Fiecare adiere, parfumul tau. De ce totul imi aminteste de tine? Cred ca in asta consta fericirea si frumusetea. Ca la sfarsit, sa vezi ca tot ce e in jurul tau e realizat de tine, de mine, de noi. Atat.

Wednesday, November 3, 2010

I wanna make a memory.

By the power of truth, I, while living, I have conquered the Universe.
Da! Ma simt de parca am cucerit Universul. Totul este numai al meu si nimic nu mi-l poate lua. Tot! Apa pura, padurea incarcata de mister, aerul plin de neinteles, focul viclean, pamantul grandios, cerul cristalin, norii jucausi, pasarile zburdalnice si delfinii neastamparati, albinele zgomotoase si fluturii multicolori, florile splendide, copacii falnici, ursuletii si veveritele nebunatice, luna misterioasa si soarele stralucitor... toate sunt ale mele! Si credeti-ma, nu mi le poate lua nimeni. Nu ma poate supara nimic, nu ma poate enerva nimeni. Unii ar spune ca sunt chiar nesimtita, dar sa nu exageram... Sunt mult prea fericita ca sa ma deranjeze ceva. Am zis!
I feel alive when I'm walkin' on this street.
Daaa... exact ca in reclamele acelea la sampon cand dupa iese tipa pe strada si merge intr-un anume stil si toata lumea sa uita la ea si o admira. [Ce exemplu idiot.] Asa ma simt si eu.

Paranteza: iar nu mai am inspiratie. scuze. inca invat. de fapt...reinvat!

You make me feel something like summertime.
Cand imi zici "buna!" un mic zambet se iveste in colt. Apoi cand ma intrebi ce fac apare si in cealalta parte. Cam 5 ore de vorbit il fac sa devina reclama la pasta de dinti, iar ochii... ochii vorbesc. Vocea se pierde si apare glasul ochilor, care parca spune mai mult, mult mai mult decat vocea. Nu spune doar vorbe, spune sentimente. Spune fericire, afectiune, nebunie, euforie, entuziasm si lista poate continua. Ador cand apare glasul, dar momentan imi pare rau ca nu il poate auzi, nu imi poate vedea ochii soptindu-i ce cred. Dar o sa ii vada, curand.

Sunday, March 28, 2010

Have You Ever... ?

Ai avut vreodata sentimentul ca esti pe cale sa obtii totul, sa ai tot ce ai visat din totdeauna ca vrei, ca o sa castigi? Eu da, l-am avut. E acel sentiment ca fiecare buna!, ce faci?, cum te simti?, mai vorbim! si tot restul te aduc si mai aproape de reusita. Si ai impresia ca nimic nu se poate intampla incat sa se strice tot. El se gandeste ceva gen sa ii spun?, iar ea ce ii ia atat de mult?. Si pana la urma se intampla si esti atat de fericita, la fel si el.

Ai avut vreodata acel sentiment ca totul este al tau, ca totul este perfect, ca esti extraordinar de fericita, ca nimic mai bun nu ti se putea intampla? Eu da, l-am avut. E absolut genial sa te simti sigura pe tine si in siguranta alaturi de el. Si te gandesti ca va dura o vesnicie. Speri. Si iti faci n scenarii cu diferite lucruri. Si totul e perfect si speri ca asa sa fie si in continuare. Pana cand...

Ai avut vreodata acel sentiment ca lucrurile nu stau chiar asa cum ai crezut, ca poate ti se pare, ca totul se poate schimba peste noapte? Eu da, l-am avut. Si te intrebi. Si te framanti. Nu poti sa dormi. Nu poti sa iti scoti acele mii de intrebri din cap. Chiar daca totul ti se pare si ca de fapt nu este asa. Pur si simplu esti pornita pe o idee, care speri sa iti traca. Si de aici...

Ai avut vreodata acel sentiment ca atunci cand vine spre tine are pe buze acele cuvinte grele? Il vezi, se apropie de tine si parca il auzi strigand de la departare ca intre voi totul s-a terminat. Si ti se pare ca lumea se sfarseste aici si acum. Dar in ceva timp il dai uitarii si nu iti mai pasa, e trecut. Eu nu, nu l-am avut. SAU Ai avut vreodata sentimentul ca peste cateva ore, cand o sa va vedeti iti va spune ca i-a fost extrem de dor de tine si ca i-ai lipsit mult si ca nu vrea sa mai pleci de langa el. Si te gandesti care a fost fraierul care a zis ochii care nu se vad se uita? Mare prost! Si te ia in brate, te saruta pe frunte se uita in ochii tai si iti spune ca te iubeste. Eu da, l-am avut. Si e genial.

Wish you luck girls!

Wednesday, February 10, 2010

Life Frame #8

(sunt misto castile de pe urechile ei:D)

Nu stiu cum sa incep(20:39). Gata stiu (21:57). Cu 2 ore inainte de a pleca la petrecere eu tot nu stiam cu ce sa ma imbrac. Ma gandisem sa ma imbrac in bunicuta, chiar imi facusem costumatia, aveam chiar si bonetica, dar dupa m-am gandit ca e totusi o aniversare de 16 ani. Ma gandeam sa ma imbrac in baiat pentru ca si asa se anunta ca vor fi putini, dar nu mi-am gasit cravata, asa ca pana la urma am fost eu. A fost cam panarama asa la inceput pentru ca na... stiti si voi cum e la o petrecere la inceput. Dupa am inceput cu bautu, hai o vorba doua, dans si s-a mai inveselit atmosfera. Dar nu ne facea placere. Dansam ca sa nu ne amorteasca fundul pe scaun, beam sa nu ne plictisim, vorbeam sa nu adormim. Dupa un pahar doua si melodia potrivita, atmosfera a devenit mai roz. Am inceput sa dansam ca sa ne simtem bine, nu ne puteam opri din ras si caterina, eram pe sistem ce sa mai. O glumita ici, una colo, ca nu strica. Ha ha ha cum danseaza aia! sau Uite ce fata are ala! si atmosfera s-a mai inveselit. Au fost niste faze absolut geniale, la care am ras pana nu am mai putut si dans ca baetii. Eu una am avut si o pasa mai proasta, mi-am adus aminte de niste chestii care au fost frumoase cand au fost, dar atunci nu au facut decat sa imi strice vre-o ora de ras, dansat si voie buna. Bine inteles ca nu am fost singura care a avut niste momente mai nasoale, dar ne-a trecut repede 'cause we're simply the best! Imbratisari, pupici si zambete, dans, ras si voie buna. La final cand am ramas numai noi, cred ca a fost partea cea mai tare a petrecerii. Am stat pe jos ca niste betive si cantam si ne leganam asa stanga-dreapta. Sau cand dansam si cantam pe mai stiu eu ce melodii. Sau... sau... sau... sau. Am avut parte de imbratisari cum nu mai primisem de mult si care parca imi lipseau putin, dar acum ca ma gandesc ca este foarte, dar foarte probabil sa fi fost false parca nu imi mai trebuiesc. La fel si zambetele si cam tot ce a venit din partea ei. Oare erau pe bune? In fine, nu am intrat sa va scriu aici despre frustrarile mele. Per total ideea e ca e fost frumos, e una m-am distrat, si abea astept urmatorul party, care nu se anunta a fi mai departe de 2 saptamani. Tare mi-as dori sa fie altfel decat asta. Dar sigur va fi mai tare pentru ca cu A. la patrat nu are cum sa iasa naspa. Oricum ne mai auzim pana atunci.


Monday, December 28, 2009

Life Frame #4



OK! Trebuie sa recunosc ca partea de vacanta dinaintea Craciunului a fost mult prea tare. Am ras pana nu mai puteam respira si m-am simtit extraordinar de bine alaturi de prietenii mei, mai ca nu i-am simtit lipsa, dar nu despre asta vreau sa scriu acum. Plimbarile lungi prin parc, muzica ei, Mariah Carey, Pink, momentele penibile care ne faceam sa radem pana la lacrimi, mistourile, caterinca, fulgii de nea care ne-au facut vacanta asta de 1000 de ori mai frumoasa decat se anunta. Maldarele de zapada, pozele, plimbarea pe lac, serile cu filme, plimbarile in carca, cand am simulat caderea lui M. si am cazut si eu, cand stateam cu D. si ne uitam cum ninge, cand ma impusca A., cand radeam cu B., si povesteam cu I., chiar si atunci cand am mers la patinoar, ca doar na, este furmos acolo la patinoar si mai mergem acolo ca e tare frumos. Toate astea au facut din vacanta asta una nesimtit de speciala. Faze ca: "pot si eu? pot si eu? pot si eu?", "boschepada", "9-8-7-6-5-4-3-2-1-fun!", "yes i have", "fuck you!" si muuuult multe altele, si-au pus amprenta pe vacanta asta. Dar mi-e ca nu o sa fie singura amprenta a acestei vacante. Craciunul a fost mai mult decat plictisitor si urmatoarele 2 zile dupa el. Doamne! A fost groaznic! A fost chiar mai rau decat ma asteptam. Urmeaza vre-o 2 party-uri. Deseara o sa fie una high. Revelionul se anunta ca "da!", ceea ce e bine. In final sper ca sfarsitul acestui an sa fie unul potrivit... de ok.
Fuck you!

Thursday, December 17, 2009

Finally.


... si m-am trezit. Am deschis ochii. M-am ridicat din pat. M-am uitat pe geam. Si am vazut. Primii fulgi. Albi. Mari. Multi.
- Fratioareeeee!!! Trezeste-te! Ninge! Uite cata zapada e! Uitateeee!
-Ce ai mai? Nu vezi ce dimineata e?! Lasa-ma sa dorm!
-Fraiere utate pe geam sa vezi cata zapada e in curte!
-Ei e...
-Da ma, e multa zapada! Ridica-te si uita-te daca nu ma crezi!
-Mamaaaaaa, foarte tare! Hai afara!
-Pai haaaai! Eu ce incerc sa fac aici de 5 minute?
Si am iesit amandoi. Afara. In zapada. Si era frig. Eram in pijamale. Dar era atat de frumos. Alergam desculti prin curte. In pijamale cu fesul pe cap si manusile in maini. Dar desculti. Si nu ne plangeam. Era asa de frumos. Nu mai vazusem atata zapada la noi in oras de cand eram mici. Era ca un vis care speram sa nu se termine niciodata. Un om de zapada. Un bulgare in spate. O mana de zapada pe fata. O cazemata. O plimbare cu sania. In total cam o ora de stat afara in frig dezbracati. Dar nu ne-a parut rau. Era prima ninsoare din anul asta. Prima care sa depus in multi multi ani. Si am plecat. Am plecat cu gandul ca acea ora sa tina mai mult de o zi.

Tuesday, October 20, 2009

Happiness Grows Back.


Oare de ce ai nevoie pentru a fi fericit? Cum se face ca ea vine cand te aştepţi mai puţin?

Dacă as putea sa îţi dau măcar o particica din fericirea mea atunci se va face soare si la tine. Dacă as putea sa îţi dau o particica din zambetul meu atunci vei avea un ranjet de toata frumusetea. Dacă as putea sa împart cu tine măcar unul din visele mele atunci nu vei mai avea coşmaruri niciodata. Dacă...

Fericirea este atunci cand te bucuri de momentele frumoase si cand le traiesti la maxima intensitate. Fericirea este atunci cand te bucuri pentru un prieten. Fericirea este atunci cand realizezi ca unei persoane ii pasa de tine, ca are grija de tine. Fericirea este atunci cand cineva iti ofera incredere cerand in schimb sinceritate. Fericirea este atunci cand ai langa tine persoana iubita. Fericit esti atunci cand nimic nu iti poate dezlipi acel zambet de pe fata.

Pentru ca, deşi nu pare, toate au o explicaţie, de-aia fericirea are si ea un motiv. Pentru ca fericirea este în interior dar se vede si la exterior.