Calm me down.

Da. Si stiu ca si tu ai vrea sa te trezesti dimineata si ea sa fie langa tine in boxeri si camasa ta sifonata de o noapte furtunoasa.

Si doarme. Te trezesti, iti faci o cafea si fumezi cu inflacarare o tigara uitandu-te la ea. Incerci sa o intelegi, dar pare ca un tablou. Extrem de greu de deslusit. Te uiti la ea si observi totul. Ii vezi parul cum sta aruncat, obosit parca si el. Ochii care s-au holbat toata seara in sufletul tau acum se odihnesc. Nu si-au terminat treaba. Nu o sa si-o termine niciodata. Buzele-i ispititoare si pline de dorinta parca iti vorbesc. Incearca sa iti sopteasca mii de sentimente. Dar parca incerci sa asculti un mim. Te uiti la corpul ei si-i contemplezi sufletul. Realizezi ca sub actiuni care intimideaza, adanc acolo, undeva, este doar un copil speriat. Si iti place. Toata pare mica, dar ti-ajunge. Macar atunci si acum, cand tragi puternic din tigara aia, ti-e suficienta. Dar nu intelegi nimic. Se agita si proabil ca viseaza ceva. Si te simti neputincios pentru ca nu vrei sa o atingi de frica sa nu o ranesti. Pare asa firava, desi voluptatea corpului ei te duce cu mintea in locuri... spectaculoase. Te apropii de ea, dar se trezeste brusc. In ochii ei se vede frica si nevoia de tine acolo. O iei in brate fara sa spui un cuvant. Dupa ce se linisteste, se uita la tine si morocanoasa ca s-a trezit se afunda in imbratisarea ta. Mirosul de cafea era pretutindeni. Cateva minute mai tarziu, tot in camasa ta, beti cafeaua impreuna. Pierduta isi arunca ochii pe geam si vede cum lumea ei cu tine, e separata de tot ce inseamna realitate. Dar e exact ce are nevoie. Se uita in ochii tai, trage din tigara si apoi iti spune ca era speriata. Speriata ca tot ce insemni tu e ireal. Te-ai aplecat si ai sarutat-o pe frunte. Ai stiut atunci ca este mai mult decat orice ai intalnit pana atunci.

Cafeaua, aburul, savoarea ei a trezit totul in voi. Si ati trait fara sa va pese de ce este dincolo de sticla.

Watch for the signs.

Ma uitam pe fereastra si asteptam sa ploua. Vedeam numai in negru si gri. Florile, casele, oamenii, totul. Pana si cartile, care pana atunci mi s-au parut pline de culoare, acum erau in alb si negru. Am suflat sperand ca cenusa ce se pusese peste tot ce iubeam mai mult sa se spulbere. Nu mai auzeam muzica. Nu mai simteam ritmul. Nu mai vedeam culorile. Totul imi parea dintr-o alta lume. Si ma chinuiam sa scap, stiind ca undeva, acolo, este lumea pe care o stiam. Am plans, am tipat sperand sa ma auda cineva si sa imi dea drumul. Numai ca fara rost. Ma uitam in fiecare zi pe fereastra care se deschidea, parca, doar din exterior. Lumea trecea si se uita la mine si cred ca paream in regula, cred ca paream ca ei. Numai ca ce nu stia lumea este ca eu vedeam lucrurile altfel. Aveam nevoie doar de o mana de ajutor ca sa scap. Ma simteam ca un mim care nu poate sa spuna nimic desi inauntru lui urla. Da... Si asteptam sa ploua pentru ca speram si credeam ca ploaia o sa spele toate nuantele alea inchise si o sa vad iar totul viu. Ploaia credeam ca o sa curete totul, ca o sa purifice pana si cel mai mic fir de iarba. Si am stat zile, saptamani, luni in fata ferestrei sperand ca o sa se intample asta la un moment dat. Dar inauntru era din ce in ce mai uscat. Am avut insa rabdare si vointa. Nu m-am departat niciun minut de fereastra care ma tinea departe de tot. Tot ce imi placea, tot ce iubeam, tot ce ma facea fericita. Si am stiut de ce fac asta. In cele din urma a venit. Mai intai pic. Si apoi iar pic. Am crezut ca mi se pare. Parca a trecut o vesnicie pana la al treilea pic. Dar a picat. Atunci am stiut ca ploaia intr-adevar vine. Si pic-pic in scurt timp s-a transformat intr-o adevarata furtuna ce avea sa zguduie totul in jurul meu si in mine. Devastatoare, cruda, fara mila, a avut taria sa stearga tot, insa cu o blandete desavarsita. Ploaia e de fapt atat de fina. Tot ce parea apasator s-a evaporat odata cu ploaia. Pana si hainele-mi erau grele. Ploaia m-a ajutat sa scap de ele, sa fiu libera, sa vad totul asa cum este. Ea a sters tot ce imi murdarise timpul. Iar acum ma simt fina, usoara. Acum pot sa alerg pe strazi, sa ma bucur si sa iubesc asa cum o faceam o data. Pentru ca acum, datorita lui pic, si a lui pic. si a lui pic...totul are culoare din nou. Si am realizat ca ochii mei, sufletul meu, mintea sunt aceleasi, neschimbate. Desi totul in jurul meu pare diferit. Ele m-au ajutat sa rezist, sa astept ploaia. Si am crezut in ele pentru ca erau singurul lucru care imi mai ramasese. Iar acum sunt tot cu mine si se bucura cu mine. Si atingerea ploii a ramas, o simt inca pe pielea mea ca si cand abea m-ar fi atins. O simt delicata, subtila si patrunzatoare. Ma bucur ca a ramas si ploaia. Atingerea ei ma face fericita. Praful, mizeria cu care timpul ma murdarise au disparut datorita ei. Si iubesc din nou.

Regrets.

What if you found the one you were ment for but you leave few years apart?
Iubesti, dar ranesti.
Urasti, dar regreti.
Ai simtit vreodata ca ai ranit persoana care iti este aproape prin iubirea pe care i-o porti? Simti ca nu poti trai fara ea,dar standu-i alaturi mai rau ii faci. Si regreti si te framanti si iti pare rau. Crezi ca singura solutie este sa o eliberezi si sa speri ca ai luat alegerea potrivita. Nopti albe si zile intregi de framantari,rezista totul se va termina si vei fi usurat ca i-ai oferit persoanei reapective linistea si libertatea de care avea nevoie. Nu plange,ai luat decizia potrivita! El va fii bine, tu vei fii bine,curand... Fii puternic desi stii ca de fapt esti distrus,dar tine pumnii stransi,in curand iti va trece. Lasa-ma sa mor de dor,merit. Gaseste persoana care te merita si pe care o meriti. Nu am fost eu aceea. Dar stiu ca o sa o gasesti! Poate suntem blestemati de o iubire care doare, poate eu nu sunt solutia problemelor tale. Mi-ai fost alaturi si nu o sa uit asta niciodata. O sa te iubesc mereu, tu ai fost cel care mi-a aratat lumina cand in jur era un intuneric cumplit. Dar acum intunericul este tot ceea ce merit. Iarta-ma! Alearga spre soare! Iti vei gasi raza potrivita.

Hard start.

Aveai impresia ca esti sociabil si te poti descurca in orice medii,societate,colectiv. Si poate ca asa este,dar ce faci daca mediul nu te accepta pe tine? Daca esti privit ca un intrus, atunci ce faci?

Maybe I was weak.

Framantari.
Ganduri.
Lacrimi.
Nopti albe.
Decizii.
Asteptari.
Concluzii.
De cand suntem copii ne confruntam cu probleme,cu intamplari,dar cel mai greu este cand te confruntam  cu noi insine. Sufletul tau se lupta cu mintea ta si invers. Ai de luat decizii care ti se par imposibil de grele. Mii de imagini si ganduri te strabat si nu stii ce sa hotarasti. Aminteste-ti acele momente din dus cand iei deciziile cele mai importante, sau cel putin asa ai impresia ca faci. Toata viata avem de luat decizii. Uneori alegem varianta buna. Alteori nu. Si atunci ce faci? Simti ca tot ce va urma atarna de un fir de ata,dar daca tai firul? Totul depinde de tine,dar ai vrea sa nu fie asa.. Gresesti si iti doresti sa poti schimba ce-ai facut,ce-ai decis. Si pierzi prieteni. Relatii. Apar certuri. Plangi. Te consumi. Si la sfarsit te intrebi daca a meritat? Te intrebi daca tot efortul depus de tine a ajutat la ceva.  Si te distrugi singur gandindu-te dava ai procedat corect. In cele din urma o lasi asa. Treci mai departe cu speranta ca nu vei mai repeta greseala pe care ai facut-o. Dar o repeti. Si toate o iau de la inceput. Si speri ca o data si o data totul va inceta. Bafta! Viseaza! Nimeni nu a patit nimic din asta.

Wait.. think about it!

Toamna... e ceva ce nu poti descrie. E mult mai mult decat se vede. E mai mult decat frunzele ruginite si frigul si pustietatea. Ah! Pustietatea.. E urat sa te simti singur. Sau nu urat, poate trist. Ai atata timp sa te gandesti..la toata viata ta. Sa realizezi cate s-au schimbat, ce se intampla si cate vor urma sa se schimbe. E greu sa realizezi, dar atunci cand te gandesti la toate, fara sa iti dai seama, te distrugi singur. Si intrii intr-un cub de gheata din care..poate vei iesi la primavara. Schimbarile..sunt frumoase si importante mai ales. Gandindu-te la ele realizezi de fapt cum ti s-a schimbat viata. Si devii trist.. simti ca nu mai esti de acolo. Ai impresia ca locul tau nu mai este acolo unde o data ai avut impresia ca vei apartine pentru totdeauna. Oamenii sunt falsi in general si daca nu realizezi asta s-ar putea sa te trezesi atarnand deasupra unei prapastii in care, in cele din urma, vei cadea, te vor impinge acolo. Te simti urat, prost, nefolositor si ti-ai dorii sa poti sa dispari macar pentru o clipa. Sau sa poti sa adormi. Sa uiti de tot si toate si sa speri ca nu te vei mai intoarce acolo.. in lumea aceea rea. Dar te intorci. Lumea e o jungla si trebuie sa traiesti dupa regulile ei ca sa poti supravietui. Si te lupti. Te chinui. Dar nu intotdeauna reusesti. Si totusi mereu ai impresia, sau poate chiar asa e, ca ai in jurul tau persoane care conteaza, persoane care te iubesc. Dar uneori nu iti pasa, iti pasa doar de tine si ai vrea sa ai un buton sa te poti repara. Ai impresia ca problema e la tine. Tu! esti un imbecil. Nu ai fost in stare sa iti pastrezi prietenii, sa ii tii langa tine pe cei pe care ii iubesti. Si regreti..dar la ce bun? Vantul a batut de mult.Nu ai fost in stare sa traiesti asa cum vrei. Nu ai fost in stare sa iubesti, sa fii fericit, sa te bucuri. Desi poate ai avut impresia ca ai facut toate astea. Te zbati ca intr-o cutie de chibrituri. Te chinui sa iesi. Dar degeaba. Esti condamnat sa traiesti acolo pe vecie. Dar ai sansa sa o faci asa cum vrei tu. Ai incredere in tine! Spune-ti ca poti si ai sa reusesti. Lupa pentru ceea ce vrei! Nimic nu pica din cer. Fii cel mai bun, da tot ce poti! Spune-ti "vreau!" si ai sa vezi ca o sa reusesti. Nu te adancii in prapastie. Nu are rost. Nu te pierde. Lumea e cruda. Junga in care traiesti nu iti va da niciodata timp de ragaz. Esti singur. Lucrurile nu mai sunt cum obijnuiau sa fie. Dar nu te pierde. E toamna. Uite cat de frumos se clatina frunzele in drumul lor spre pamant. Priveste partea buna sau considera ca au cazut in prapastie. Nu vrei sa dispari pe vecie ca ele. Poti! Tine minte: soarele rasare in fiecare zi. La fel si tu!
Te-ai fi gandit la toate astea daca nu era.. toamna?

Heavy on my heart.

Do you feel cold and lost in desperationyou build up hope, but failure's all you've knownremember all the sadness and frustration and let it go, let it go. 

Si de cele mai multe ori te-astepti sa te inteleaga. Si te rogi sa o faca. Si te stradui sa-i explici. Si de cele mai multe ori intelege. Doar ca...uneori nu poate. Si uneori tu te enervezi tot explicandu-i si ajungeti sa va certati... urat. Si alteori nu te enervezi, dar tot nu intelege si tot ajungeti sa va certati. Iar acum simti ca nu mai poti. Pentru ca de oricate ori ai lua-o de la capat iar se ajunge aici. Mereu. Si nu mai vrei. Vrei cat poti de mult sa te eliberezi de tot. Dar nu poti, chiar daca stii ca vrei. Si iti e greu si plangi si te gandesti si suferi. De ce totul trebuie sa fie dur? De ce iubirea e grea? Te chinui, dar nu poti fara. Elibereaza-ma!

Back in business.

Ladies... I think it's time we switch roles!

We can do way better then they can. Believe me! We must have guts. Just think about it. We cook better then them. We do clean better than they do. We are more responsible than they. And the show must go on, as do the list. Lets show them who's the boss!

Hard.

Oamenii mint.

Dezamagesc.

Pleaca.

Totusi ai incredere.

Esti ranit.

Pici.

Te ridici.

Iti revii.

Iubesti.

Prietenii iti raman acolo.

Urmeaza-ti sufletul.

 PARTEA I: ULTIMELE TREI PAGINI ALE JURNALULUI EI

ZIUA X: Tocmai ce m-am trezit. Scot nasul din plapuma si arunc ochii pe geam: "Fuck! Iar ninge..". Ma afund inapoi intre perne si parca as face orice numai sa nu fiu nevoita sa ma ridic din locul ala moale si calduros. Totusi sunt nevoita sa o fac. Plec din dormitor fara sa-mi pese de dezordinea lasata in urma. Pana la urma.. cine o vede? Ma uit la ceas 7:10 a.m. Cobor scarile intuind unde sunt treptele si ajung la bucatarie cu un ochi inchis si unul intre-deschis, mai mult pipaind. Imi scot ceva de mancare, mananc, apoi imi fac o cafea. Stau intr-un capat al mesei. Eu, cafeaua si pachetul de tigari. I-am pus si lui o ceasca de cafea in celalalt capat, desi el nu e acasa.Il astept abea peste cateva zile si totusi nu voiam sa imi beau cafeaua singura ca in zecile de alte zile.Dar.. nu am de ales. Cafeaua parca nu se mai termina, iar tigarile.. la fel. Am facut din cele 5 minute ore. Nu ma intereseaza de serviciu, nu ma duc azi. Stau acasa. Eu cu mine. Mi-am amintit cand am fost fericita, cand am fost dezamagita, tot. Mi-am amintit tampeniile pe care le faceam in copilarie. Mi-am amintit de prietenii pe care i-am pierdut, de cei care imi sunt aici. Mi-am dat seama de multe lucruri azi. Cum ca soarele rasare mereu cu un motiv. Cainele mananca de pofta. Plantele infloresc de fericire. Ca norii apar cand esti trist. Ca fiecare stea este un cuvant bun pe care cineva l-a spus despre tine. Ca vantul bate sa-ti stearga amintirile neplacute. Ca apa curge si ia cu ea greselile pe care le-ai facut. Ca focul este de fapt.. flacara iubirii care arde in tine. Ca pisica miauna ca sa ii dai atentie. Iar fluturii zboara ca sa ii admiri. Si multe multe altele. Azi am citit. M-am relaxat intr-o baie cu sare de mare si alte nebunii timp de cateva ore. Un singur lucru nu l-am facut pentru mine: m-am gandit totusi sa dau un telefon sefului sa-i spun ca nu vin. Nici azi, nici maine si..nici poimaine. Se facuse deja tarziu cand am realizat ca nu m-am gandit azi la ce trebuia. Nu-i nimic. O sa am timp maine. Ma afund in cearceafurile reci. Ma uit la un film alaturi de un pahar de vin si o tigara. In final adorm. Pe maine!

ZIUA Y: Tocmai ce m-am trezit. Scot nasul din plapuma si arunc ochii pe geam: "Fuck! Iar ninge..". Ma afund inapoi intre perne si parca as face orice numai sa nu fiu nevoita sa ma ridic din locul ala moale si calduros. Totusi sunt nevoita sa o fac. Plec din dormitor fara sa-mi pese de dezordinea lasata in urma. Pana la urma.. cine o vede? Ma uit la ceas 7:10 a.m. Cobor scarile intuind unde sunt treptele si ajung la bucatarie cu un ochi inchis si unul intre-deschis, mai mult pipaind. Imi scot ceva de mancare, mananc, apoi imi fac o cafea. Stau intr-un capat al mesei. Eu, cafeaua si pachetul de tigari. I-am pus si lui o ceasca de cafea in celalalt capat, desi el nu e acasa. Au mai ramas doar 2 zile pana cand o sa vina. Doar 2 cafele de baut singura si apoi gata. Mai e putin. Dar azi am alte planuri. Azi revizuiesc tot. Stiu ca si eu am gresit cu unele lucruri, dar am incercat pe cat posibil sa le repar. Prientenii mi-au fost alaturi, mai mult sau mai putin. Iar el.. a fost departe, inca e, dar chiar si asa stiu ca a fost aici pentru mine. Cu bune si rele, a ramas. Deci merita. M-am saturat in schimb sa mi se ascunda lucruri sau sa fiu mintita. Nu mai vreau asta. Eu nu o fac. De ce ceilalti totusi da. Acum stiu ca prietenii importanti sunt langa mine, ma asculta, ma inteleg, ma sfatuiesc si vor ramane mereu langa mine. Ne-am programat prima vacanta impreuna: 6 august 2017 - Germania, o sa ne super distram, ghici ce poate face o gasca de cateva fete singura intr-o tara straina? Having fun! Lasand asta deoparte, pentru ca stiu ca la capitolul prieteni e relativ totul in regula, e momentul lui. Numar secundele pana vine acasa. Parca nu mai am rabdare. Imi bate inima mai tare cu fiecare ora care trece. Vreau sa il tin in brate. Sa simt cu mirosul lui imi danseaza iarasi prin vene. Sa ii simt atingerea calda unduindu-se pe soldurile mele. Si privirea patrunzatoare care nu mi-ar da drumul niciodata. Si buzele moi care se joaca cu ale mele de parca ar fi ultima oara cand s-ar intalni. Si sa simt cum in timp ce ma saruta zambeste. Sa am din nou siguranta aia pe care numai el mi-o poate oferi. Mi-e dor. Il astept. Uite cate am facut si deja e seara. Ma bag in pat.. e rece si parca nici nu imi vine sa ma culc, dar.. Am ajuns la 3567 de oi cand in sfarsit am adormit. Era si timpul!

ZIUA Z: Tocmai ce m-am trezit. Scot nasul din plapuma si arunc ochii pe geam: "Fuck! Iar ninge..". Ma afund inapoi intre perne si parca as face orice numai sa nu fiu nevoita sa ma ridic din locul ala moale si calduros. Totusi sunt nevoita sa o fac. Plec din dormitor fara sa-mi pese de dezordinea lasata in urma. Pana la urma.. cine o vede? Ma uit la ceas 7:10 a.m. Cobor scarile intuind unde sunt treptele si ajung la bucatarie cu un ochi inchis si unul intre-deschis, mai mult pipaind. Imi scot ceva de mancare, mananc, apoi imi fac o cafea. Stau intr-un capat al mesei. Eu, cafeaua si pachetul de tigari. I-am pus si lui o ceasca de cafea in celalalt capat, desi el nu e acasa. Azi vine. Asta e ultima cafea pe care o sa o mai beau singura. Astazi m-am gandit sa schimb ceva. Pe mine! Uit tot. Sterg tot. Vreau sa o iau de la capat. Sa fie totul bine. Vreau ca lumea sa nu ma mai dezamageasca. Vreau ca totul sa fie bine. Cu toate. Si asa va fi. Stiu asta. Simt.

PARTEA A II A: NIMIC (e prea prafuit jurnalul sa mai inteleg ceva)

War: fight for your life.

Si... imi fac curaj. Dezarmez adversarul. Apoi prin tehnici miselesti reusesc sa il departez de campul de lupta. Printr-un atac secret asupra flancului stang reusesc sa cuceresc acei cativa adversari. Incerc sa ii atac si frontal dar nu reusesc. Efortul este in zadar. Mi-am luat-o in freza. Nicio problema. Nu ne lasam. Niciodata. Mai incerc un atac. Ma sui calare pe adversar dar nu... tot mi-o iau in freza. In cele din urma, printr-un atac miselesc reusesc sa il rapun cu eforturi milenare. Un razboi in toata regula fulgii sareau, aerul greu ne chinuia si mai tare. Dar am invins. A urmat apoi educarea adversarului si asezarea lui in randuri. Victorie! Am reusit. Merit o ciocolata. Mi-am schimbat lenjeria de pat in cele din urma.

Thank you.

A true story of faith, devotion and undying love.

Te trezesti. Sufletul iti este plin de de toate si totusi... de nimicuri. Incerci sa te ridici din pat, dar iti este imposibil. Ceva nu te lasa sa pleci de acolo. Vrea sa te tina acolo. Sa suferi. Sa iti induri toate gandurile si amintirile. Incerci sa dai uitarii totul dar nu poti. Ceva inauntrul tau nu te lasa. Vrei, dar nu poti. Sunt amintirile tale, trecutul tau si oricat ar durea.. nu poti scapa de el. Va fi cu tine acolo mereu. Trebuie doar sa reusesti sa il ascunzi intr-un colt de suflet pe cel trist, iar pe cel fericit sa il ti aproape de noptiera.. Si uneori ai nevoie de cineva care sa te asculte, dar sa nu te judece. Sa se bucure impreuna cu tine si sa fie si el trist atunci cand esti si tu.Eu l-am gasit. Imi e alaturi de 8 ani si nu as putea sa il stiu departe. Imi este mereu alaturi chiar si atunci cand vreau sa ma plimb fara sa spun nimic. Imi stie cele mai adanci ganduri si cele mei ascunse secrete. Ai rade... dar niciodata nu mi-a spus nimic. Nu pe limba mea. Insa mereu imi arata afectiune. Ma apara, ma inveseleste... imi e mereu alaturi. Nu ezit niciodata sa ii spun ca il iubesc. Si stiu ca desi nu vorbeste si el imi raspunde la fel. L-am vazut crescand de cand era numai cat o carte, nu mai mare. A vrut sa manance frunze prima oara cand a intrat in casa. Am fost acolo cand a invatat sa se urce in pat. Apoi cand a invatat cum il cheama. L-am vazut de atatea ori cat de fericit era cand il strigam. Apoi l-am strans in brate de cate ori a fost bolnav si i-am soptit ca o sa fie bine. Am alergat alaturi de el de fiecare data. Am ras cu el, am plans cu el si chiar si cand facea cate o tampenie, desi il certam el tot ma iubea. Iar cand a avut cea mai mare nevoie de mine, i-am fost acolo. Am fost acolo cu o mangaiere, cu o vorba buna si putina mancare. Sunt sigura ca toti aveti nevoie de unul ca el. Pentru toti exista acolo unul. Care va asculta si va intelege chiar daca nu poate sa vorbeasca. Fiti recunoscatori. Aratati-le ca ii iubiti. E cel mai important. Si ei va vor intoarce fapta cu siguranta. Nu uitati de ei. Ar suferi. La fel ca un copil. Iubeste-l !

Pentru tine.

Enjoy.

2011. Idei noi. Pareri noi. Ganduri noi. Intentii noi. Sentimente noi. Toate ti le doresti diferite de anul trecut. Nu stii de ce. Dar asa simti. Vrei sa fi altfel. Vrei o schimbare. Ai incercat frizura, hainele.. un nou look. Dar nu e asta. Trebuie sa vina din suflet schimbarea. Vrei poate sa fi mai bun. Poate mai tare. Mai intelegator. Sau chiar total diferit. Nu stii prea bine. Dar vrei. Asta e sigur. Dar nu poti sa iti dai seama singur. Ai nevoie de ajutor. De persoane, de prieteni care sa iti fie acolo. Sa iti dea un semn. Sa te sprijine. Sa iti fie alaturi. Au trecut deja cateva zile din noul TU. Ai reusit ceva? Eu da.

Mergi pe strada si te intalnesti cu ea. Fata aceea pe care o vezi, iti este simpatica si ai vrea sa o cunosti mai bine. Ai sentimentul ca ar putea sa iti fie cea mai buna prietena. Intri in vorba cu ea si... voila! Ai reusit. Ai acum langa tine o persoana care te intelege. Sau inca o persoana... Te bucuri de prietenia ei si incerci sa ii oferi pe cat posibil acelasi lucru in schimb. Te inveseleste cand esti deprimata. Te intelege. Si cel mai important: te asculta si nu te judeca. Te apreciaza asa cum esti si isi doreste sa te fi cunoscut mai demult. "Unde ai fost pana acum?". Si vine un raspuns simplu "Pe strada urmatoare..". Iti pare bine. O simti aproape de sufletul tau si realizezi ca e importanta. Ca acea persoana inseamna ceva pentru tine acum si conteaza. Nu ai vrea sa faci ceva sa o dezamagesti. Si incerci pe cat posibil sa nu faci asta. Te bucuri de ore in sir vorbite cu ea. Rasete si... glumite de interior. Si realizezi ceva: e o prietenie valoroasa. Si iti doresti sa reziste. Crede-ma... o sa faci in asa fel sa mearga. Sunteti la fel. Diferenta o fac anii, dar pentru voi nu conteaza. Va simtiti bine. Restul... never mind.

2 luni si 12 zile
sau
10 saptamani
sau
73 de zile
sau
1752 de ore
sau
105 120 minute
sau
6 307 200 secunde (still counting..)
Cam de atata timp iti este alaturi. Nu stii cum sa ii multumesti. Nu stii daca cuvintele ar insemna ceva pentru el. Dar totusi incerci. Te apropii pas-pas. Nu te simte. Ii soptesti la ureche un "Multumesc." apasat. El intelege. Se intoarce si te saruta. "Cum sa ametesti de la un sarut?" In acel moment iti vin in minte toate momentele. Atunci cand te-a tinut de mana prima oara. Cand v-ati uitat la stele. Cand a avut grija de tine. Cand s-a purtat frumos. Dar si atunci cand v-ati certat. Desi iti pare rau, mai mult iti pare bine. Nu v-ati certat degeaba. Certurile v-au intarit. V-au legat mai mult. Ti-au trecut prin minte discutiile despre felurite lucruri. Discutiile despre voi. Iti doresti sa ii fi alaturi mereu. El stie ca cu sufletul esti mereu acolo. Nu vrei s ail dezamagesti. Incerci sa nu o faci. Simti cum lucrurile se leaga din ce in ce mai mult. Privesti spre cer. Respiri adanc. Te uiti la el. Glasul ochilor... El ii spune mereu multumesc. "Tacerile sunt adevarate conversatii intre prieteni." Aici e ceva mai mult de atat. Va intelegeti din priviri. Simtiti cand celalalt nu e in regula. Si incercati pe cat posibil sa faceti persoana apropiata fericita. Va iese. I-ai scris scrisori care nu au ajuns niciodata la el. Desi intr-un fel ti-ai dori asta, le pastrezi totusi pentru tine. Sunt parti din sufletul tau. Si chiar daca i le-ai da si ai stii ca sunt in siguranta cu el. Totusi vrei sa le stii langa tine. Lui ii dai altele. Acum ai mirosul lui oricand. Il poti simti oricand vrei. Incapi toata in tricoul lui. Te ghemuiesti acolo si nu vrei sa mai pleci. Vrei sa ramai asa. Pacat... e dimineata! Te trezeste cu aroma de cafea. Il saruti si luati micul dejun impreuna. Un nou inceput? Da. Unul bun.

"Get rid of the skeletons in your closet!" Ai dezamagit si ai fost dezamagita. Ti-ai propus sa nu mai faci asta. Ea iti este iar alaturi. Asa cum ti-a fost de atata timp. Nu stii cum sa faci sa ii multumesti. Speri sa inteleaga pur si simplu. Va impartasiti iar sentimentele la 4 dimineata in telefon. Lucrurile astea va apropie. Acum strada ei.. inseamna iar ceva pentru tine. Casa ei.. e acasa si pentru tine. E sora ta. "Iubeste-o!" "Asta fac!" "Multumesc."

Angel..."if i fall up, let the clouds hug me, and if i fall down, i bet i hit the ground running". Ai neglijat-o o vreme. Si totusi nu ai uitat de ea nicio clipa. Ti-ai propus sa nu o mai dezamagesti si sa ii fi alaturi. Ea va face cu siguranta la fel. O iubesti. "Uite o imbratisare!>:D<"

Prieteni vechi... nu i-ai uitat. Vrei sa te intorci la ei sa le arati asta. Dar iti e greu. Un 180 e greu de efectuat. Dar nu te opreste nimic sa incerci. Deci asa faci. Fratele tau nu te-a uitat. Sigur! Si spui "fuck! i'm sorry." O sa repari totul. Am incredere! Nu dai tu cu piricorul la atatia ani de prietenie pentru cateva luni mai... reci.

O sa iti revii! Stiu asta. Lupta! Poti! Ei sunt alaturi de tine. Ai un drum lung de parcurs.. iar strada e aglomerata. Fa-ti loc!

Shake up the happiness!

Wake up! It's Christmas time! Da, a trecut. Sper ca ai avut un Craciun frumos, fericit. Cu miros de cozonaci si ceai si ciocolata calda. Cu aroma de scortisoara si multe beculete. Un brad verde, frumos impodobit. Cu globuri auri si rosi si beteala stralucitoare. Cu multe cadouri frumos impachetate sub el. Un semineu si o pisica care sa il insoteasca. Un foc cald si o atmosfera minunata. Si zapada!
Stelute in gene. Uita-te in sus! Sunt mii. Incerci sa le prinzi cu buzele, dar te pacalesc, se topesc imediat cum iti simt atingerea. Da, ele. Nu tu. Pentru tine sunt doar niste fulgi frumosi albi de zapada care iti inveselesc zilele de iarna. Ei in schimb, fulgii, cauta sa isi gaseasca o casa. Incearca peste tot. Copaci, pamant, pajiste, acoperis, alee, peste tot. Dar tu ii gonesti mereu. Tu ii topesti cel mai repede. Chiar nu ii vrei? Ma rog. Ei s-au obijnuit. Incearca si tu sa faci la fel. Ei vin mereu. Ca acum. Si cand isi gasesc casa, lumineaza tot. In special noptile. Atunci au si musafiri. Stelele si luna. Se aduna toate si iti lumineaza drumul, sa nu te simti singur. Au mereu grija de tine, dar tu...? Incearca macar sa le admiri. Ai sa vezi ceva special in ele.
In putin timp va incepe numaratoarea inversa. Mai sunt cateva zile pana la noul an. 2010 e ca si terminat. Gandeste-te! Ce ai facut in anul asta? Iti pare rau? Ai schimba ceva? Esti multumit de tine? De faptele tale, de ce ai facut? Regreti ceva? Cred ca e momentul sa te intrebi. Sa iti pui in balanta faptele si gandurile. Sunt curioasa ce iti iese. Dar taci! Nu imi spune, nu vreau sa stiu, nu asa. Vreau sa vad. Vreau la anu' daca e ceva ce trebuia schimbat sa vad, nu sa imi spui. Asa va fi mai frumos. Si distreaza-te de revelion. Petrece, simte-te bine, fi alaturi de prieteni si impartaseste-ti bucuriile cu ei, vor aprecia. Fi acolo pentru ei chiar daca nu e ce te asteptai, nu vor uita asta. Have fun!
Iar TIE... multumesc! Nu intreba pentru ce. De fapt stiu! Pentru ca m-ai facut sa zambesc, sa rad, sa fiu fericita. Pentru ca ma asculti, pentru ca ma lasi sa te stresez. Pentru ca esti langa mine sa ma sustii. Pentru ca ma gadili si imi spui mereu "zi ma!". Pentru cum te uiti la mine cu ochii aia verzi si pentru chicotelile tale fara sens. Pentru mainile tale reci pe care am reusit sa le incalzesc. Pentru certurile din care am avut ce invata. Pentru ca m-ai enervat ( nu imi pare rau ). Pentru ca ma faci mereu sa uit si sa trec peste cu cateva cuvinte bine spuse. Pentru ca mi-ai spus mereu lucruri frumoase, chiar daca uneori te-ai purtat aiurea. Pentru momentele frumoase pe care le-am petrecut impreuna pana acum. Pentru ca ai facut toate astea si pentru ca inca o sa le mai faci. Pentru toate astea si inca cateva iti multumesc.

(si.. pentru ca am promis cuiva drag o postare de sarbatori, sarbatori fericite Tomina, stiu ca nu e ce te asteptai, dar ti-am promis)

Niste raspunsuri.

By the power of truth, I, while living, have conquered the Universe.
Intru.
Deschid.
Citesc.
Plang.
Poate. Poate ca vrei sa stii de ce te bag in seama. Poate ca vrei sa stii de ce te ascult ore in sir. Poate ca vrei sa stii de ce ador sa ma uit in ochii tai. Poate ca vrei sa stii de ce imi place gustul buzelor tale. Poate ca vrei sa stii de ce nu vreau sa iti dau drumul la mana. Poate vrei sa stii de ce imi place parfumul tau. Poate ca vrei sa stii de ce sunt asa. Poate ca vrei sa stii de ce nu iti dau drumul. Poate ca vrei sa stii... multe.
Ei bine, iti voi da raspunsul la toate si totusi la nimic: de-aia! De-aia spune nimic si multe si multe si nimic in acelasi timp. Te bag in seama pentru ca de-aia, pentru ca imi place cum te uiti la mine, pentru ca imi place cum gandesti, cum imi vorbesti, cum chiciotesti. Te ascult ore in sir pentru ca de-aia, pentru ca vorbesti intr-un anume fel, pentru ca imi spui lucruri interesante, pentru ca ma amuzi, pentru ca vorbesti numai tampenii. Imi place sa ma uit in ochii tai pentru ca... de-aia! Pentru ca sunt mici si verzi si clari si sinceri, si au genele alea blonde frumoase si sprancenele ii contureaza perfect. Imi place gustul buzelor tale pentru ca de-aia, pentru ca e delicios, pentru ca e diferit, pentru ca imi aminteste de ciocolata. Nu iti dau drumul la mana pentru ca: de-aia! Pentru ca nu vreau, pentru ca are nevoie de grija mea, pentru ca daca e singura ii e frig, si pentru ca are nevoie de un prieten, in afara de mana stanga.Imi place parfumul tau pentru ca de-aia. Pentru ca stie sa ma ajunga din urma si sa nu mai plece, pentru ca e ca din filme ( nu ma intreba de unde stiu cum mirose parfumul din filme. stiu! ), pentru ca ma ameteste, pentru ca imi creaza o stare zen. Aa.. si nu iti dau drumul pentru ca nu vreau.
Iar acum cred ca vrei sa stii de ce te plac.Aici nu pot sa raspund cu de-aia. Asta ar insemna ca nu iti raspund. Iar eu vreau sa iti raspund, asta e scopul. Imi place cand te uiti cu coada ochiului la mine. Imi place cand chicotesti cand zic ceva, desi ma enervezi. Imi place ca mereu spui "au!" cand te doare. Imi place ca mereu iti incalzesc mana rece. Imi place cand ma pupi ca un eschimos. Imi place cand imi povestesti diferite lucruri. Imi place ca mereu gasesc ceva sa te linistesc. Imi place ca ma lasi sa te bat, desi daca ai vrea nu te-as atinge nici cu un deget. Imi place cand imi faci glumite in zapada. Imi place cand facem misto unul de celalalt. Imi place cand ma alinti. Imi place cand te stresezi pentru nimic. Imi palce cand ne imaginam diferite lucruri, situatii. Imi place cand adorm in telefon noaptea tarziu. ... Si totusi astea nu sunt raspunsuri. Nu am raspuns la asta, imi pare rau. Nu avem program de lucru intre 8p.m. si 8a.m. Deschidem in 5 ore si ceva. Vino atunci, poate vei gasi un raspuns. Pana atunci libraria este inchisa. Va rugam reveniti mai tarziu. Multumim!
Sfarsit: brusc
Categorie: ma gandeam sa scriu ceva
Eticheta: plictisitor
Autor: eu
Final: la revedere!

Letter to you.

5th december...

Iti amintesti ca ochii vorbesc. Ei soptesc fericire. Asa parca iti spuneam.Te-am invatat usor usor sa iti intizi aripile sa zbori. Inca mai inveti. Nu-i timpul pierdut.Ti-am incalzit mainile. Am folosit caldura sufletului meu. Parfumul tau mi-a patruns in vene. Si chiar de-as vrea. Nu mai pleaca. Ochii aia... nu ii uit. Iar tu, ai avut grija de mine. Mi-ai lasat luna sa imi lumineze drumul. Si vocea ta sa ma linisteasca atunci cand sunt speriata. M-am obijnuit sa imi beau cafeaua dimineata si in zatul ramas sa vad ochii tai. Imi imaginez mainile tale in parul meu in fiecare dimineata cand il pieptan. Inchid ochii si am impresia ca ma tii de mana. Asta fac in drum spre scoala. Iar tu pleci si vi. Ca valurile. Ca marea. Si ea imi lipseste. Credeam ca este singurul lucru de care imi este atat de dor. De care mi-a fost. Si de care imi va fi vreodata atat de dor. Dar acum sunt sigura. M-am inselat. Imi lipsesti mai mult ca marea. Acum e timpul ca valurile sa se retraga. Dar nu pentru multa vreme. Vor veni inapoi. Mai mari. Mai multe. Mai sarate.Imi vor lipsi. Mult. Acum am ramas fara cuvinte. Sarutul tau mi le-a luat pe toate. Dar macar stiu ca ti-am scris. Pentru mine. Pentru tine. Pentru noi. O raza de soare. Sper sa numaram cat mai mule.

Daca eram...

Daca eram un anotimp, as fi fost primavara. Daca eram o luna, eram sigur mai. Daca eram o zi a saptamanii...sambata. Daca eram o parte a zilei, eram dimineata. Daca eram un animal marin, as fi fost rechin. Daca eram un animal de uscat, as fi fost leu. Daca eram o virtute... mandria. Daca eram o directie, as fi fost Vest. Daca eram o planeta, as fi fost Saturn. Daca eram o personalitate istorica, as fi fost Ioana d'Arc. Daca eram un lichid, as fi fost apa. Daca eram o piatra...topaz. Daca eram metal... aur alb. Daca eram o pasare...Northern Fulmar. Daca eram o planta, eram crinul. Daca eram un tip de vreme, as fi fost o adiere de vant. Daca eram un instrument muzica... tobe. Daca eram un sentiment, as fi fost iubirea. Daca eram un sunet, as fi fost sunetul marii. Daca eram un element...focul. Daca eram un cantec, as fi fost o discografie. Daca eram un film... V for Vendetta. Daca eram un serial, eram Californication. Daca eram o carte... Niste raspunsuri. Daca eram un personaj, V. Daca eram un oras... New Port. Daca eram un gust, as fi fost dulce. Daca eram o aroma... cafea! Daca eram o culoare, eram rosu. Daca eram un material, as fi fost fierul sau matasea. Daca eram o parte a corpului... buze. Daca eram un fel de mancare... desertul. Daca eram un cuvant...pot. Daca eram o expresie a fetei, as fi fost zambetul. Daca eram un accesoriu...esarfa. Daca eram un drog, eram cocaina. Daca eram o materie la scoala, as fi fost... pauza mare. Daca eram un personaj din desene...Mickey Mouse. Daca eram o forma... cerc. Daca eram un numar, eram 5. Daca eram o masina, as fi fost bugatti veyron. Daca eram o haina, as fi fost sacoul. Ziua cea mai frumoasa: 31 decembrie. Cel mai mare obstacol: eu. Radacina tuturor relelor: minciuna. Distractia cea mai placuta: oricare atata timp cat e cu prietenii. Cea mai mare infrangere: nu am avut pana acum. Prima necesitate: iubirea. Ceea ce te face cel mai fericit: imbratisarea. Cel mai mare mister: gandurile omului. Cel mai rau sentiment: vinovatia. Cel mai bun cadou: prezenta. Lucrul cel mai de valoare: prietenii. Calea cea mai rapida: cea pe care deja o stii. Sentimentul cel mai placut: nu-l stiu. Cel mai bun remediu: ciocolata calda + film + prieteni. Forta cea mai puternica: ura. Persoanele cele mai necesare: prietenii. Lucrul cel mai placut: sarutul.

Dar tu?

Vreau...

Ma descriu spunand ce vreau. Vreau imperfectiunea si perfectiunea in acelasi timp. Vreau sa te incrunti cand nu te bag in seama. Vreau sa te superi, sa ma certi si sa ma ierti. Vreau sa spun numai prostii, iar tu sa ma saruti zambind. Vreau ca duminica dimineata sa ne certam, iar noaptea sa ne impacam. Vreau ca atunci cand nu ma suporti sa pleci. Iar eu sa intorc capul dupa tine, cu lacrimi in ochi si sa tip cu gandul sa te intorci.Vreau sa ma tii de mana si sa nu imi dai drumul niciodata. Vreau sa imi fie dor de mirosul pielii tale. Vreau ca ochii tai sa imi spuna ca sunt fericiti. Vreau sa ma necajesti, sa ma tachinezi. Ca apoi sa ma impaci cu un sarut. Vreau sa te joci cu mine. Vreau sa fim copii. Vreau sa fim adulti.Vreau sa ma descoperi.Vreau sa iti amintesti mereu cine am fost. Vreau sa pretuim fiecare moment. Vreau sa imi zambesti. Vreau sa imi spui mereu ce nu-ti convine. Vreau sa ne plimbam impreuna. Vreau sa iti pregatesc micul dejun. Vreau sa ma uit in ochii tai si sa intelegi ce simt. Vreau sa te multumesc. Vreau sa plec departe. Vreau sa ma plimb. Vreau sa cunosc. Vreau sa gust. Sa te gust. Sa te miros. Sa mi te imaginez cand nu esti si sa imi fie dor.  Vreau sa creez. Vreau sa apreciez si sa fiu apreciata. Vreau sa uimesc. Vreau sa am. Vreau sa fiu fericita. Si tu! Vreau sa te cunosc. Vreau sa invat sa iubesc. Vreau sa fiu. Sunt un amalgam de dorinte. Vreau mult. Dar tu?

Oare vei mai stii sufletul meu?

- Alo?!
- Hei! Ce faci?
- Bine, voiam sa vad daca esti in regula. Nu mi-ai raspuns la mesaj. Eram ingrijorat. Esti bine?
- Da, da, da. Stai linistit, sunt bine. Am facut o baie, de-aia nu am raspuns. Tu ce faci?
- Aaa.. Pai eu sunt pe drum. Merg acasa. Mai am doua zile si ajung.
- Da. A 5a strada la dreapta. Se numeste Nerabdare. Ma gasesti acolo. Te-am vazut venind. Ieri. Erai ingandurat. Nu mai fi. Sunt aici. Te astept.
- Vin acum!
- Stiu. Ti-am spus. Te astept. Cu o ciocolata calda. Are lapte. Pisicilor le place. Si miresme... pielea mea, miroase a ciocolata. Milka!
- Taci. Ma oftici! Nu stiu cum sa iti spun..
- Serios! Imi vine sa ma mananc. Ce sa-mi spui?
- Zi ma!
- Da ma!
- Off! Si eu.
- Si parul imi miroase a... A iarna. A soare. A luna. Cred ca s-au jucat impreuna in parul meu. Fiecare mi-a lasat un cadou. Iarna mi-a lasat mirosul. Mirosul imi intra pe nari. E de gheata. Si ajunge... Ajunge in vene. Ele i-au aratat drumul spre suflet. A ajuns. Dar.. sufletul nu a vrut sa il primeasca. I-a spus ca nu vrea sa inghete. Il inteleg. Nu e frumos cand e frig. Soarele... El mi-a dat culoarea. Dar a fost putin nehotarat. Nu a stiut ce sa aleaga. Asa ca mi le-a dat pe toate. Si mierea si castanele si rodia. A iesit un amalgam. Dulce. Nu-ti face griji. E fara zahar. Si luna... Luna mi-a lasat o stea. Dar... eu ce sa fac cu ea?
- Stele in par... Prindeti-o in par! Ti l-ar lumina frumos. Si asa te voi gasi. Asa voi stii mereu unde esti. Te voi gasi mai usor.
- O sa iti luminez toate noptile. Voi fi acolo. Cand iti e dor de mine. Uita-te spre cer. Cauta-ma. O sa iti fac cu mana. Faci doar 5 zile pana la mine. Ai rabdare. Trec repede. Si vorbind de dor...
- Da stiu.
- Ce stii?
- Si mie-mi e.
- Ce-ti e?
- Dor.
- De cine?
- De o fata. Seamana mult cu tine. Uita-te in oglinda. Ai sa o vezi.
- Bine, dar... M-am uitat. Sunt eu. Si fata aceea?
- Pai tu esti. De tine mi-e dor. Asta voiam sa iti spun.
- Ah! Vino mai repede!
- Sufletul meu e deja acolo.
- Stiu. A avut grija de mine.
- Foarte bine...
(pauza cateva minute)
- Pisicuta! Ai adormit?
- Doar putin. De ce?
- Te-am auzit. Torceai. Imi place. Haide! Adormi inapoi. Eu o sa stau sa te ascult. Vise placute!
- Somn usor!

Shining star.

[el este Legy:))]

When you're gone, pieces of my heart are missing you.

... si inca o data ai plecat. Si o sa mai pleci. La fiecare 5 zile. Dar e in regula. M-am obijnuit cu ideea. De fiecare data mi-ai lasat un gust dulce. Niciodata amar. Sa nu faci asta. Mi-ai spus ca sunt o stea. Ti-am raspuns ca stralucesc pentru tine. M-ai surprins. Ti-am soptit ca mi-e foarte dor de tine. Iar tu mi-ai spus ca si tie . Dar nu stiai cat. Mi-ai spus ca nu stii cat de mult pentru ca universul este infinit. Iar dorul tau este cam ca el. M-ai ajutat sa ma catar in copc. Imi amintesc ca avea multe crengi. Ca apoi. Cand am ajuns in varf. Sa imi tai crengile de sub picioare. Cadeam. Mi s-a parut o vesnicie. Au fost de fapt cateva zile. Nu mai ajungeam o data jos. Am fost suparata. Trista. Speriata in acelasi timp. Te stiam langa mine. Credeam ca ai plecat. Asa mi-ai spus. Si tocmai cand era sa ating pamantul. Mai prins. Ai fost acolo sa ma prinzi. Ai avut totusi grija de mine. Mi-ai facut o surpriza. Te ascunsesesi doar. Erai de fapt acolo. Doar ca nu m-ai lasat sa vad asta. Poate a fost mai bine. Mi-ai facut aterizarea mai dulce. Mult mai dulce. Stiam ca ai plecat. Dar de fapt te ascundeai dupa copac. Cica ii curatai coaja. Te-am crezut. Nu aveam de ales. Ce sa faci si tu. Cojesti copacul in loc sa ma prinzi. Asa am gandit. Dar nu a fost chiar bine. Mi-ai demonstrat contrariul. Iti multumesc. M-ai luat de mana. Te uitai asa frumos la mine. Nu mi-a venit sa cred. Erai tu. Sweet dream. Dar in visul meu erai pisic. Pisicul! Si... mi i-ai prezentat si pe ceilalti pisici. Prietenii tai. Simpatici. Mieunau intr-un fel dragut. Si erau jucausi. Mi-a placut de ei. M-ai condus pana acasa. Era inorat. Luna se ascundea dupa un nor. Se vedea o singura stea. Dar tu mi-ai spus ca sunt doua. Aveai de gand sa zbori pana la ea mereu. Ca Superman. Voiai sa vi sa o vizitezi. Tot la 5 zile. Pardon. Ani lumina. Te-am sarutat apasat si pana si nasucul meu ti-a multumit. Ai plecat. Iar. Dar numai pana maine...

Ai grija de mine.

M-ai strans tare in brate. Si un sarut apasat... Trebuie sa imi ajunga pentru cateva zile. As fi vrut sa pun pauza timpului si sa ramanem asa ceva vreme. As fi stat la tine in brate ore in sir si nu m-as fi plictisit. Te-ai uitat la mine cu o privire pe care nu pot sa o descriu. Ti-am raspuns cu un zambet. Imi vei lipsi. Dar... rabdare, de asta e nevoie. Ai plecat. Te-ai uitat lung dupa mine. Cred ca voiai sa imi spui sa am grija. Stai linistit! O sa am. M-am uitat si eu dupa tine. Chiar daca eram cu spatele. Te-am vazut. Plecai. Stateai cu ochii in pamant. Poate trist. Strada mult prea pustie ma intrista si mai mult. Stiai ca o sa imi lipsesti. Cred ca si invers. M-am intalnit cu cativa prieteni. Am incercat sa ma inveselesc si sa uit cei cateva zeci de kilometri distanta. Mi-a iesit si nu prea. Mereu ma uitam la telefon sperand sa apara ceva. Ah! Am uitat. Nu avea cum. Dar asta nu m-a oprit sa sper oricum. Mergeam spre casa. Eram singura. Din cand in cand se mai auzea cate un fosnet, latratul unui caine sau o pisica mieunand. Imi tresarea inima. Dar se linistea repede. Nu avea timp sa se gandeasca la asta. Ii statea gandul la altele. Mergeam pe strada si era intuneric. Acum cine o sa ma mai prinda sa nu pic daca tu ai plecat? Ah! Am observat. Mi-ai lasat luna sa aiba grija de mine. Sa-mi lumineze atat de tare drumul incat sa vad si sa nu pic. Dar sunetele? Imi dau putina teama, dar imediat imi amintesc vocea ta. Ma linisteste. Inchid ochii si imi imaginez mana ta in mana mea. Acum inteleg de ce am mainile asa reci. Le-ai lasat singure. Stii... mirosul tau. Ti-am zis. Imi alerga prin vene zilele trecute. Acum s-a cam pierdut pe drum. Nu reusesc sa il mai gasesc. Imi lipseste si el. As vrea sa te sun sa stiu ca nu sunt singura. Dar nu pot. Ajung acasa. Ma arunc pe pat si inchid ochii. Ma rog sa dispara zilele astea ca prin minune si sa fie vineri. Sa te vad iar. Cred ca am atipit. Ceasul s-a mutat putin mai sus. Ma ridic si ma uit la telefon. "2 missed calls". Tu erai. Nu trebuie sa imi explic. Un zambet mi-a aparut pe fata. Si am inceput sa vorbim. Ca in fiecare seara. Ore in sir. 1, 2, 3, 4, .... M-ai inveselit. Stii sa faci asta mereu. Multumesc. E tarziu. Foarte. Pun capul pe perna si inchid ochii. Imaginea ta e prima care imi vine in minte. Mereu. Dar nu vreau sa scap de ea. Ma face fericita. O sa ma trezesc tot cu ea. Tot cu ea imi voi bea ceaiul si cu ea voi lua micul dejun. Cu ea imi voi pieptana parul. Cu ea voi merge spre scoala. Si cu ea ma voi intoarce. Sunt sigura de asta. Si coincidentele... tot cinci. Mi-e dor sa te iau in brrate. Sa te sarut. Sa te uiti la mine in acel fel si apoi sa razi. Sa ma bucur si sa te tin de mana. Atat. Pentru acum.