Wait.. think about it!

Toamna... e ceva ce nu poti descrie. E mult mai mult decat se vede. E mai mult decat frunzele ruginite si frigul si pustietatea. Ah! Pustietatea.. E urat sa te simti singur. Sau nu urat, poate trist. Ai atata timp sa te gandesti..la toata viata ta. Sa realizezi cate s-au schimbat, ce se intampla si cate vor urma sa se schimbe. E greu sa realizezi, dar atunci cand te gandesti la toate, fara sa iti dai seama, te distrugi singur. Si intrii intr-un cub de gheata din care..poate vei iesi la primavara. Schimbarile..sunt frumoase si importante mai ales. Gandindu-te la ele realizezi de fapt cum ti s-a schimbat viata. Si devii trist.. simti ca nu mai esti de acolo. Ai impresia ca locul tau nu mai este acolo unde o data ai avut impresia ca vei apartine pentru totdeauna. Oamenii sunt falsi in general si daca nu realizezi asta s-ar putea sa te trezesi atarnand deasupra unei prapastii in care, in cele din urma, vei cadea, te vor impinge acolo. Te simti urat, prost, nefolositor si ti-ai dorii sa poti sa dispari macar pentru o clipa. Sau sa poti sa adormi. Sa uiti de tot si toate si sa speri ca nu te vei mai intoarce acolo.. in lumea aceea rea. Dar te intorci. Lumea e o jungla si trebuie sa traiesti dupa regulile ei ca sa poti supravietui. Si te lupti. Te chinui. Dar nu intotdeauna reusesti. Si totusi mereu ai impresia, sau poate chiar asa e, ca ai in jurul tau persoane care conteaza, persoane care te iubesc. Dar uneori nu iti pasa, iti pasa doar de tine si ai vrea sa ai un buton sa te poti repara. Ai impresia ca problema e la tine. Tu! esti un imbecil. Nu ai fost in stare sa iti pastrezi prietenii, sa ii tii langa tine pe cei pe care ii iubesti. Si regreti..dar la ce bun? Vantul a batut de mult.Nu ai fost in stare sa traiesti asa cum vrei. Nu ai fost in stare sa iubesti, sa fii fericit, sa te bucuri. Desi poate ai avut impresia ca ai facut toate astea. Te zbati ca intr-o cutie de chibrituri. Te chinui sa iesi. Dar degeaba. Esti condamnat sa traiesti acolo pe vecie. Dar ai sansa sa o faci asa cum vrei tu. Ai incredere in tine! Spune-ti ca poti si ai sa reusesti. Lupa pentru ceea ce vrei! Nimic nu pica din cer. Fii cel mai bun, da tot ce poti! Spune-ti "vreau!" si ai sa vezi ca o sa reusesti. Nu te adancii in prapastie. Nu are rost. Nu te pierde. Lumea e cruda. Junga in care traiesti nu iti va da niciodata timp de ragaz. Esti singur. Lucrurile nu mai sunt cum obijnuiau sa fie. Dar nu te pierde. E toamna. Uite cat de frumos se clatina frunzele in drumul lor spre pamant. Priveste partea buna sau considera ca au cazut in prapastie. Nu vrei sa dispari pe vecie ca ele. Poti! Tine minte: soarele rasare in fiecare zi. La fel si tu!
Te-ai fi gandit la toate astea daca nu era.. toamna?

Heavy on my heart.

Do you feel cold and lost in desperationyou build up hope, but failure's all you've knownremember all the sadness and frustration and let it go, let it go. 

Si de cele mai multe ori te-astepti sa te inteleaga. Si te rogi sa o faca. Si te stradui sa-i explici. Si de cele mai multe ori intelege. Doar ca...uneori nu poate. Si uneori tu te enervezi tot explicandu-i si ajungeti sa va certati... urat. Si alteori nu te enervezi, dar tot nu intelege si tot ajungeti sa va certati. Iar acum simti ca nu mai poti. Pentru ca de oricate ori ai lua-o de la capat iar se ajunge aici. Mereu. Si nu mai vrei. Vrei cat poti de mult sa te eliberezi de tot. Dar nu poti, chiar daca stii ca vrei. Si iti e greu si plangi si te gandesti si suferi. De ce totul trebuie sa fie dur? De ce iubirea e grea? Te chinui, dar nu poti fara. Elibereaza-ma!

Back in business.

Ladies... I think it's time we switch roles!

We can do way better then they can. Believe me! We must have guts. Just think about it. We cook better then them. We do clean better than they do. We are more responsible than they. And the show must go on, as do the list. Lets show them who's the boss!

Hard.

Oamenii mint.

Dezamagesc.

Pleaca.

Totusi ai incredere.

Esti ranit.

Pici.

Te ridici.

Iti revii.

Iubesti.

Prietenii iti raman acolo.

Urmeaza-ti sufletul.

 PARTEA I: ULTIMELE TREI PAGINI ALE JURNALULUI EI

ZIUA X: Tocmai ce m-am trezit. Scot nasul din plapuma si arunc ochii pe geam: "Fuck! Iar ninge..". Ma afund inapoi intre perne si parca as face orice numai sa nu fiu nevoita sa ma ridic din locul ala moale si calduros. Totusi sunt nevoita sa o fac. Plec din dormitor fara sa-mi pese de dezordinea lasata in urma. Pana la urma.. cine o vede? Ma uit la ceas 7:10 a.m. Cobor scarile intuind unde sunt treptele si ajung la bucatarie cu un ochi inchis si unul intre-deschis, mai mult pipaind. Imi scot ceva de mancare, mananc, apoi imi fac o cafea. Stau intr-un capat al mesei. Eu, cafeaua si pachetul de tigari. I-am pus si lui o ceasca de cafea in celalalt capat, desi el nu e acasa.Il astept abea peste cateva zile si totusi nu voiam sa imi beau cafeaua singura ca in zecile de alte zile.Dar.. nu am de ales. Cafeaua parca nu se mai termina, iar tigarile.. la fel. Am facut din cele 5 minute ore. Nu ma intereseaza de serviciu, nu ma duc azi. Stau acasa. Eu cu mine. Mi-am amintit cand am fost fericita, cand am fost dezamagita, tot. Mi-am amintit tampeniile pe care le faceam in copilarie. Mi-am amintit de prietenii pe care i-am pierdut, de cei care imi sunt aici. Mi-am dat seama de multe lucruri azi. Cum ca soarele rasare mereu cu un motiv. Cainele mananca de pofta. Plantele infloresc de fericire. Ca norii apar cand esti trist. Ca fiecare stea este un cuvant bun pe care cineva l-a spus despre tine. Ca vantul bate sa-ti stearga amintirile neplacute. Ca apa curge si ia cu ea greselile pe care le-ai facut. Ca focul este de fapt.. flacara iubirii care arde in tine. Ca pisica miauna ca sa ii dai atentie. Iar fluturii zboara ca sa ii admiri. Si multe multe altele. Azi am citit. M-am relaxat intr-o baie cu sare de mare si alte nebunii timp de cateva ore. Un singur lucru nu l-am facut pentru mine: m-am gandit totusi sa dau un telefon sefului sa-i spun ca nu vin. Nici azi, nici maine si..nici poimaine. Se facuse deja tarziu cand am realizat ca nu m-am gandit azi la ce trebuia. Nu-i nimic. O sa am timp maine. Ma afund in cearceafurile reci. Ma uit la un film alaturi de un pahar de vin si o tigara. In final adorm. Pe maine!

ZIUA Y: Tocmai ce m-am trezit. Scot nasul din plapuma si arunc ochii pe geam: "Fuck! Iar ninge..". Ma afund inapoi intre perne si parca as face orice numai sa nu fiu nevoita sa ma ridic din locul ala moale si calduros. Totusi sunt nevoita sa o fac. Plec din dormitor fara sa-mi pese de dezordinea lasata in urma. Pana la urma.. cine o vede? Ma uit la ceas 7:10 a.m. Cobor scarile intuind unde sunt treptele si ajung la bucatarie cu un ochi inchis si unul intre-deschis, mai mult pipaind. Imi scot ceva de mancare, mananc, apoi imi fac o cafea. Stau intr-un capat al mesei. Eu, cafeaua si pachetul de tigari. I-am pus si lui o ceasca de cafea in celalalt capat, desi el nu e acasa. Au mai ramas doar 2 zile pana cand o sa vina. Doar 2 cafele de baut singura si apoi gata. Mai e putin. Dar azi am alte planuri. Azi revizuiesc tot. Stiu ca si eu am gresit cu unele lucruri, dar am incercat pe cat posibil sa le repar. Prientenii mi-au fost alaturi, mai mult sau mai putin. Iar el.. a fost departe, inca e, dar chiar si asa stiu ca a fost aici pentru mine. Cu bune si rele, a ramas. Deci merita. M-am saturat in schimb sa mi se ascunda lucruri sau sa fiu mintita. Nu mai vreau asta. Eu nu o fac. De ce ceilalti totusi da. Acum stiu ca prietenii importanti sunt langa mine, ma asculta, ma inteleg, ma sfatuiesc si vor ramane mereu langa mine. Ne-am programat prima vacanta impreuna: 6 august 2017 - Germania, o sa ne super distram, ghici ce poate face o gasca de cateva fete singura intr-o tara straina? Having fun! Lasand asta deoparte, pentru ca stiu ca la capitolul prieteni e relativ totul in regula, e momentul lui. Numar secundele pana vine acasa. Parca nu mai am rabdare. Imi bate inima mai tare cu fiecare ora care trece. Vreau sa il tin in brate. Sa simt cu mirosul lui imi danseaza iarasi prin vene. Sa ii simt atingerea calda unduindu-se pe soldurile mele. Si privirea patrunzatoare care nu mi-ar da drumul niciodata. Si buzele moi care se joaca cu ale mele de parca ar fi ultima oara cand s-ar intalni. Si sa simt cum in timp ce ma saruta zambeste. Sa am din nou siguranta aia pe care numai el mi-o poate oferi. Mi-e dor. Il astept. Uite cate am facut si deja e seara. Ma bag in pat.. e rece si parca nici nu imi vine sa ma culc, dar.. Am ajuns la 3567 de oi cand in sfarsit am adormit. Era si timpul!

ZIUA Z: Tocmai ce m-am trezit. Scot nasul din plapuma si arunc ochii pe geam: "Fuck! Iar ninge..". Ma afund inapoi intre perne si parca as face orice numai sa nu fiu nevoita sa ma ridic din locul ala moale si calduros. Totusi sunt nevoita sa o fac. Plec din dormitor fara sa-mi pese de dezordinea lasata in urma. Pana la urma.. cine o vede? Ma uit la ceas 7:10 a.m. Cobor scarile intuind unde sunt treptele si ajung la bucatarie cu un ochi inchis si unul intre-deschis, mai mult pipaind. Imi scot ceva de mancare, mananc, apoi imi fac o cafea. Stau intr-un capat al mesei. Eu, cafeaua si pachetul de tigari. I-am pus si lui o ceasca de cafea in celalalt capat, desi el nu e acasa. Azi vine. Asta e ultima cafea pe care o sa o mai beau singura. Astazi m-am gandit sa schimb ceva. Pe mine! Uit tot. Sterg tot. Vreau sa o iau de la capat. Sa fie totul bine. Vreau ca lumea sa nu ma mai dezamageasca. Vreau ca totul sa fie bine. Cu toate. Si asa va fi. Stiu asta. Simt.

PARTEA A II A: NIMIC (e prea prafuit jurnalul sa mai inteleg ceva)